Sergiu Mocanu:  Cu toate că România, de douăzeci de ani, este un adevărat teatru de bătălie, unde cu o anumită periodicitate izbucnesc scandaluri de corupție, nu cred că aș putea găsi pentru cititorii Dumneavoastră o asociere potrivită cu situația de la noi, pentru că la ceea ce voi spune, omul din lumea liberă întotdeauna va fi în drept să reacţioneze cu – „Îmi pare rău, așa ceva nu este posibil!”. Pentru a lămuri cât de cât lucrurile și în intenția de a vorbi  pe înțelesul unui cetățean mediu european, voi încerca să utilizez o variantă mai „soft” a limbajului „tătaro-mongol” devenit familiar basarabenilor în vreo șapte decenii de ocupație rusească. Regimul sovietic, pe lângă multe alte rele, ne-a lăsat moștenire o lume criminală organizată și cu o capacitate operațională peste posibilitățile statului de a o ține în frâie, darămite s-o poată stârpi. Voronin și regimul lui pseudo-comunist a fost adus la putere de oboseala și disperarea omului simplu, care se sufoca în îmbrățișarea fatidică a „libertății de exprimare” a elementelor infracționale prezente în mai toate sferele politico – economice ale statului de la sfârșitul anilor ‘90. Doar în câțiva ani, Voronin i-a lichidat fizic sau i-a băgat la închisoare pe majoritatea capilor lumii interlope, iar criminalitatea organizată și-a ocupat locul „de cinste”, după cum era și firesc, în structurile de forță, procuratură și justiție. În opt ani, procuratura, poliția, sistemul judecătoresc, dar, în special, Centrul de Combatere a Crimelor Economice și Corupției, creat de Voronin în scopul preluării „funcțiilor coercitive”  și „de control” ale lumii interlope asupra mediului de afaceri, au creat în Republica Moldova clanul mafiot numit Plahotniuc. Acest nume nu este un generic, utilizat de noi pentru a redenumi „rămășițele totalitare” ale regimului Voronin, Plahotniuc este un nume propriu, pe care îl poartă o persoană care are, la ora actuală, sub control personal cea mai mare parte a business-ului autohton, a întreprinderilor cu capital majoritar de stat, a instituțiilor fundamentale ale statului, a partidelor politice şi a mijloacelor de informare în masă. M-ați întrebat dacă nu cumva asistați la o contra - ofensivă a comuniștilor. Trebuie sa vă spun, că ați întârziat. Revoluția tinerilor din 7 aprilie a fost „subtilizată”, încă acum un an, de Vlad Plahotniuc imediat după alegerile din 29 iulie 2009, când acesta, utilizându-l drept interfață politică pe Marian Lupu (mascota cu față umană a regimului lui Voronin), a reușit să se transforme din gestionar al afacerilor familiei prezidențiale în beneficiar. Și dacă până la căderea regimului Voronin, mafia era sub control politic,  acum, mafia controlează politicul.

R:  Am putea deduce din ceea ce spuneți dumneavoastră, că toți liderii Alianței aflate la guvernare sunt sub controlul structurilor mafiote ale lui Plohotniuc.

S.M.:  Din punct de vedere juridic, războiul antimafie îl vizează doar pe Vladimir Voronin, care, din cauza stării de leșin a actualilor conducători, nu face obiectul unor cercetări penale, iar din punct de vedere etico-moral, desigur, sunt vizați toți liderii politici. Marian Lupu și Partidul Democrat sunt vizați în mod direct, iar Mihai Ghimpu și Vlad Filat sunt, mai degrabă,  ostaticii unor tranzacții de ordin politic, pe care dânșii le-au acceptat, acum un an, din intenția bună și firească de înlăturare a comuniștilor de la Putere.  După un an, este normal ca societatea în ansamblu, mediul de afaceri şi tinerii, care și-au jertfit viața și sănătatea pentru înlăturarea lui Voronin de la Putere, să nu fie mulțumiți. După un an, în care noii conducători au dat dovadă de o incapacitate naturală de a face față provocărilor unui sistem corupt și mafiotizat, este normal ca oamenii să privească, acea tranzacție, cu alți ochi. La ora actuală, Marian Lupu și-a făcut deja alegerea printr-un soi de „Mihaela, dragostea mea” în variantă moldovenească declarându-și public atașamentul față de Plahotniuc. Prim-ministrul Filat, el și lider al Partidului Liberal Democrat, a făcut o încercare timidă și nereușită de a se „spăla pe mâini” declarând că nu se implică în scandaluri de așa gen. Iar Mihai Ghipu, Președinte interimar și Lider al Partidului Liberal, se pare că ar dori să nu rateze șansa de a se situa în fruntea unui curent (în stare embrionară) de dezrădăcinare a celei mai grave moșteniri a lui Voronin – un  stat mafiotizat. Dumnezeu să-l ajute, că noi ce-am putut am făcut! 

R: Domnule Mocanu, la o lună de la declanșarea acestui scandal tot mai insistent se vorbește că în spatele dunmeavoastră, ar sta interesele economice ale unui grup de oameni de afaceri și că toată gălăgia în jurul lui Plohotniuc nu este nimic altceva decât niște reglări de conturi între diferite clanuri care în noile condiții de democratizare a socității reîmpart sferele de influiență.

S.M.:  Ați enunțat una dintre cele mai vociferate versiuni ale „războiului antimafie”. Versiunea aceasta este firească pentru uzul comun al oamenilor simpli, care n-au obligațiunea să stea cu urechea înșurubată la scandaluri politice, despre care majoritatea dintre ei consideră, că nu-i vizează în mod direct. Nu este, însă, firească și pentru observatorii bine intenționați, care dacă devin atenți la detalii, vor observa că au de a face cu un fenomen ce depășește cu mult banalele scandaluri ale conflictelor de interese între mahalagioaice de temperament.  Nu căutați în spatele meu oameni de afaceri și interesele lor economice, ei sunt alături de mine, iar interesele lor economice sunt la vedere. Acești oameni vor să aibă spațiu vital în țara lor, să nu li se fure afacerile ziua în amiaza mare, iar instituțiile statului prin oameni puși în funcții de actuala putere, nu numai  că nu-i apără, dar sunt și complice la actele de barbarie ale mafiei Plahotniuc. Fiecare al douăzecelea cetățean din Republica Moldova,  are, cel puțin, un dosar penal, mafia - nici unul. Majoritatea oamenilor activi ai societății, astăzi, se află sub urmărire penală, iar Procurorul general, judecătorii și Directorul Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei primesc ordine de la Plahotniuc într-un club de noapte.

R: Nu pot să cred. Probabil că exagerați. Așa ceva nu s-a întâmplat, din câte știu,  nici în Chicago și nici în Sicilia.
S.M.: Eu v-am spus că n-o să mă credeți. Reacția dumneavoastră nu mă miră, din motivul că pentru oamenii normali, așa ceva nu se poate întâmpla. 

R: Dar poate prudența unor lideri politici cum sunt Ghimpu și Filat este dictată de dorința de a păstra minimul de avantaj în fața comuniștilor, a spori acest avantaj în campania electorală parlamentară, care stă să vină, și numai pe urmă să se producă mult așteptata schimbare.
S.M.:  Această idee, indiferent a cui este, a oamenilor naivi ori a celor cu bune intenții, este calea răului și a direcției spre nicăieri. Dacă nu se dă lupta decisivă acum împotriva celei mai grele moșteniri lăsate de Voronin, Republica Moldova pierde orice șansă de integrare europeană, pentru că, mai periculoasă decât Armata a 14-cea rusă din regiunea separatistă transnistreană, este Armata a 14-cea moldovenească de la Chișinău  - MAFIA.

R: Domnule Mocanu, scandalul mafiei de la Chișinău a depășit hotarele și săptămâna trecută a ajuns la București prin dezvăluirile pe care le-a făcut Răzvan Paveliu, despre modul în care statul român a pierdut drepturile de difuzare ale TVR1 pe teritoriul Republicii Moldova.  Cum comentați dumneavoastră situația creată în jurul acestei probleme și care credeți că ar trebui să fie reacția autorităților române?

S.M.:  Republica Moldova deține trei frecvențe naționale de televiziune. Pe una dintre ele transmite postul Moldova 1, pe cea de-a doua transmite postul rusesc ORT, controlat local de Plohotniuc, iar a treia frecvență, care a aparținut postului TVR1, a intrat, cu sprijinul lui Voronin, în proprietatea aceluiași Plahotniuc. Noua conducere de la Chișinău, îl consideră pe Vlad Plahotniuc cumpărător de bună credință și pentru a nu pierde procesul la CEDO, intentat de statul român încă pe timpul guvernării comuniste, a început negocieri cu autoritățile de la București în vederea rezolvării amiabile a cazului prin a identifica soluții alternative. Liderii de la București, din raționamente politice și ghidați, firește, de interesul național, sunt dispuși să accepte alternativele propuse de noii conducători de la Chișinău, acestea fiind niște hățișuri de rețele locale înnodate fantasmagoric de patrioții de pe abmele maluri ale Prutului.  Câtă satisfacție are Voronin și coțcarul Plohotniuc de la fosăiala instituțională în spirit european a funcționarilor din cele două capitale românești, n-a avut întreaga Armată Sovietică în iunie 1940. Mafia Plohotnuc deține acum 80% din piaţa media din Republica Moldova.  Frecvența furată de la statul român îi asigură stabilitate pe termen lung, iar, atât timp, cât dialogul între București și Chișinău se va afla constant la „etapa degajării unor platforme la nivel de convergență ”, moldovenii vor trăi sentimentul abandonului în raport cu „timida lor patrie istorică”.

R: Domnule Mocanu, nu doriți să băgăm, măcar spre final, o notă cât de cât optimistă în perspectivele europene ale Republicii Moldova?

S.M.: Republica Moldova este un stat aflat sub „ocupație străină a două armate” și îmi vine greu acum să-i evaluez perspectivele de integrare. Fiecare cetățean moldovean în parte, însă, în mod sigur are o  șansă europeană şi nu de azi, ci din momentul în care România a devenit parte a Uniunii Europene.

Sursa:   http://www.rgnpress.ro/content/view/44923/1/#Scene_1

Amintesc că Vlad Plohotniuc este cavaler al Ordinului Republicii. Capul celei mai puternice rețele mafiote din istoria Republicii Moldova a fost ridicat la rang de erou de Vladimir Voronin. Reglările de conturi despre care vorbește  Voronin – amanta de lux a politicii moldovenești părasită de Plohotniuc în favoarea  ”alteia” – au loc, dar nu între Lupu și Filat, ci între Voronin  și Lupu.

Faptul că aceste două panarame politice nu ”se trag public de cap” se întâmplă doar din cauza că Voronin mai speră să revină în putere la Putere, iar Lupu ”trage nădejde” că Plahotniuc o să-l pună ”cu fata” în capul mesei la prezidențialele, care stau să vină în toamna acestui an.

Porcăriile lui Voronin,  poftele lui Lupu,  leșinul celorlalți lideri AIE pot aduce, în curând, la putere un harem politic demn de toată dragostea cadânelor politice pentru stăpânul lor Plohotniuc.

Am atenţionat societatea asupra faptului că Zubco a fost plasat de către Plahotniuc în mod special pentru a-i proteja averile acaparate. Acum aflăm că în taină Procuratura Generală a mimat o anchetă obscură pe subiectul „prejudicierii statului prin tranzacţia operată în cazul complexului hotelier Codru” şi a transmis tot în taină cazul în judecată ca să-l scoată basma curată pe Plahotniuc. Dar a dat un răspuns Procuratura Generală cine este actualul proprietar al acestui complex hotelier; cine a fost implicat în această privatizare ilicită; cine sunt secretarele lui Plahotniuc puse în companii offshore la cumpărarea hotelului prin tender; care a fost rolul lui Dodon; de unde au venit banii şi cum s-a ascuns prin mai multe revânzări şi persoane străine identitatea proprietarului adevărat – Plahotniuc – care s-a şi grăbit să-şi instaleze acolo biroul, unde îl invita deseori şi pe Dodon, şi pe prietenul lui Lupu? Orice om cu minim discernământ nu va înţelege niciodată cum e posibil ca Curtea de Conturi să raporteze prejudicii de peste 15 milioane de Euro, iar Procurorul General Zubco şi judecătorii lui Plahotniuc să spună că asta-i normal. Mai are rost să ne întrebăm de ce a fost instalat cu atâta brutalitate un Procuror aservit intereselor mafiote ale lui Plahotniuc?
 
Un alt eveniment important al ultimelor zile, a fost dezvăluirea cazului despre cum a fost  lipsit statul român de frecvenţa cu acoperire naţională pentru TVR1 în Moldova. A fost deconspirată atât proprietatea acestuia asupra frecvenţei, cât şi implicarea lui directă în frauda comisă. După cum vedeţi, nici în acest caz Zubco sau Chetraru nu s-au grăbit să pornească urmărirea penală, însă ne putem aştepta că martorilor, care au avut curajul să spună adevărul, li se vor intenta dosare penale. Pentru că nu de flori de cuc se întâlneşte proaspătul avocat plahotniuccizat Nagacevschi cu Chetraru în taină pe la restaurante.
 
Culmea este că persoana care ne-a furat TVR-ul, vorbeşte în familie numai în rusă, fiul lui învaţă la liceul rus „A. S. Puşkin”, a învăţat 18 ani la Universitatea Tehnică fără s-o absolvească şi a falsificat diploma de studii, a studiat la o facultate inexistentă a Universităţii de stat, după care pretinde că are „onoare şi demnitate” pentru lezarea căreia mă acţionează în judecată. Avându-l în calitate de prieten intim pe prezidenţiabilul Marian Lupu, nici prin gând nu i-a trecut că cineva va încerca să-i meargă pe urme şi să descopere, într-un târziu, cum şi-a spălat pentru public imaginea de bandit.
 
Tema predelectă a politicienilor este lupta cu corupţia, în general, atunci însă când cineva încearcă să vorbească despre acelaşi lucru, în special, şi când se mai dovedeşte că tentacolele mafiei sunt implantate în instituţiile statului şi nu în scârtele de fân ale bieţilor alegători, liderii politici exploadează. Oricât de grave ar fi consecinţele acestor deflagraţii, trebuie să spunem direct că avem şi mafie, şi corupţie, şi instituţii nefuncţionale şi că toate acestea au în spate nume sonore ale vieţii publice. Care este până la urmă rostul partidelor politice, Procuraturii, CCCEC-ului, dacă impozitele noastre întreţin subversiv mafia moştenită de AIE de la regimul lui Voronin şi a cărui nume este Plahotniuc? Întrebarea firească în acest caz este cine distruge Alianţa pentru Integrare Europeană – noi cei care vorbim despre existenţa mafiei sau cei care o protejează? Mai grav decât scandalul politic în preajma unei campanii electorale, scandal care poate dinamita întreaga clasă politică, este perpetuarea mafiei în structurile puterii de stat şi înscăunarea unui Plahotniuc în una dintre cele mai înalte funcţii la viitoarea guvernare.
 
Stimaţi prieteni, peste câteva luni Zubco nu va mai fi Procuror General, Chetraru nu va mai fi director al CCCEC, Plahotniuc va fi fugar sau „la răcoare”, Lupu nu va fi Preşedinte, pentru că după înlăturarea mafiei, totul va fi altfel, pentru că Revoluţia începută de către tineri la 7 aprilie continuă şi se va finaliza atunci, când nu numai comuniştii, ci şi moştenirea grea pe care ne-au lăsat-o – mafia, nu vor mai avea puterea să ne alunge concetăţenii la munci peste hotare, să pună stavilă investiţiilor străine, să ne umilească prin sărăcie şi disperare.
 
L-am rugat pe Lupu, acum îl rog pe Ghimpu să se desolidarizeze în cel mai ferm mod de mafia lui Plahotniuc. Mai rămâne să vedem ce crede domnul Prim-ministru, după care nu vom mai avea decât să ne adresăm direct alegătorilor, poporului, cel care, după cum se vede, înţelege mai bine decât clasa politică ce înseamnă mafia în Moldova, ce înseamnă Plahotniuc, pentru că o simte zilnic pe propria piele.

CENTRUL DE COMBATERE A CRIMELOR ECONOMICE ȘI CORUPȚIEI
DOMNULUI  DIRECTOR VIOREL CHETRARU

P E T I Ț I E

13 august 2010

Domnule Director,

Ieri, 12 august 2010, în cadrul unei conferințe de presă, ați afirmat că instituția pe care o conduceți a fost ținta unui atac cu scopul denigrării Dumneavoastră și a CCCEC – ului. Întrucât nu ați specificat caracterul acestui atac, vă ajut eu menționând că atacul întreprins de către mine și un grup de cetățeni, membri ai grupului de inițiativă pentru combaterea mafiei este unul mediatic. Ați afirmat că noi subiestimăm posibilitățile operative ale instituției Dumneavoastre în combaterea unor atare fenomene și că veți înteprinde acțiuni penru a vă apăra.

În legătură cu aceste afirmații, vă cer, Domnule Director, să-mi răspundeți la următoarele înrebări:

1. Ce măsuri prevede regulamentul CCCEC pentru combaterea atacurilor mediatice și ce buget aveți planificat pentru asemenea acțiuni?

2. Vă rog să specificați dacă  ”posibilitățile operative pe care noi le subestimăm” prevăd asemenea măsuri cum ar fi filajul și interceptarea convorbirilor telefonice ale noastre și ale membrilor familiilor noastre.

3. Vă rog, de asemenea, să-mi comunicați dacă sunt sau nu persoanele care mă urmăresc ofițeri ai instiuției Duneavostră.

Întrucât problematica acestei petiții are legătură directă cu securitatea mea și a familiei mele, vă rog, Domnule Director, să-mi dați un răspus neîntârziat.

Cu sentimente de rigoare,
Sergiu Mocanu

Adevărul constă în faptul, că în perioada cănd el era consilier sub acoperire al lui Voronin, iar eu mă acopeream cu funcția de consilier, noi am avut, in seri lungi de ”disidență”, discuții în care încercam să-l conving, cu referire la Voronin, că are cea mai bună ”poziție de tragere”, că din acea postură publică,  ”câștigată la o loterie politică”, ar putea da lovitura fatală unui aventurier, care își duce la perzanie propriul popor.

Înzădar am muncit mai bine de un an de zile. Îi sunt recunoscător, cel puțin, pentru faptul că nu m-a turnat odiosului (ajungeam încă de pe atunci la zdup), așa cum a făcut-o în alte situații cu alți oameni, când tot ce afla el  știa și naș-su.

Eu nu mă răzbun, eu răzbun acum, Domnule Lupu, lumea pe care dumitale din lașitate ai pus-o la prăjit pe tigaia Prințului acestei lumi (moldovenești).

Pentru conformitate, prezint cu mândrie invitația pe care ți-am facut-o public atunci și la care ai răspuns că preferi ”să judeci cu capul dumitale”. Peste aproape trei ani, aflăm că Vlad este numele capului cu pricina.

APEL către Marian Lupu, preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova
25 martie 2008, Infotag 

cu tema “Moldova - fără mafie, Moldova - fără Plahotniuc!”

Vă propun să accesaţi link-ul de mai jos pentru a asculta emisiunea “Istoria în mişcare” de sâmbătă, 31 iulie 2010, realizată la Radio Vocea Basarabiei.

http://www.voceabasarabiei.net/index.php/istoria-in-miscare-cu-vsaharnianu/10009-audio-istoria-in-micare-ediie-de-sambt-31-iulie-2010-invitatul-emisiunii-este-politicianul-sergiu-mocanu

Există, din păcate, o lege a conservării și transformării Răului, care presupune că atunci când noi jubilăm victoria asupra unui împelițat, un altul ne lucrează deja pe la spate. Altfel zis, acum, când majoritatea dintre noi este convinsă că a rămas doar să îi facem o bleandă lui Voronin și bășinoșilor lui ca lucrurile să intre pe făgașul normalității, tocmai acum suntem mai vulnerabili ca niciodată. Pentru că, Voronin nu mai reprezintă Răul propriuzis. Voronin este mai degrabă un spațiu cu aer bâhlit de la care își cârnește pe furiș nasul oricine din anturajul lui. Voronin și comunismul „cui îl are” este, în acelaș timp, un alibi perfect pentru actuala conspirație împotriva societății.

Lupta anicomunistă și anti-Voronin va deveni, în cel mai scurt timp, paradisul ticăloșilor care sug astăzi din plin la țâța noului stăpân – anonimul  Plahatniuc. Nu fiul natural al lui Voronin – Oleg, reprezintă astăzi perpetuarea comunitară a regimului criminal implementat pe parcursul a opt ani de acesta, ci bastardul, copilul din flori și de pripas, care a convertit cu sprijinul „tatălui” scrânteala ideologică din capetele unor nostalgici, în bani, averi și trafic de influiență.

Plahotniuc este numele regimului instalat la putere după ultimele alegeri parlamentare în Republica Moldova, iar esența acestui regim este politico–mafiotă. Deosebirea dintre regimul lui Voronin și actualul regim al Alianței pentru Integrare Europeană este că, atunci, mafia era sub control politic, iar, acum, politica este sub control mafiot. Altă deosebire dintre regimul lui Voronin și regimul AIE este că primul era de origine totalitară, iar al doilea este de origine ocultă. Nu există instituție cât de cât importantă a statului, care să nu aibă „subordonare dublă”: Procuratura Generală, Centrul de Combatere a Crimelor Economice și a Coropției, Banca Națională, Sistemul Judecătoresc au trecut intacte din mâna tremurândă a „tatălui” în mîna vânjoasă a „fiului”. Numirea altor conducători în fruntea acestor instituții, după instalarea la putere a AIE, s-a făcut pentru a crea impresia schimbării, iar „subordonarea dublă” nu este decât un eufemism pentru a adormi vigilența filologică a Generalilor de nuntă, care trăiesc iluzia că diriguiesc treburile statului.

Plahotniuc este arhitectul AIE-ului. Cea mai simplă aritmetică arată că Plahotniuc a răsturnat rezultatul electoral 2009 prin transformarea lui Marian Lupu din „mascotă cu față umană” a unui regim autoritar în „doamnă de companie” a unui golan împroprietărit, care așteaptă momentul să urce cu ea la braț în eșalonul de sus al puterii de stat.

Întrebarea firească care apare într-o atare situație este dacă Filat și Ghimpu sunt sau nu complici ai încrengăturii politico-mafiote „Lupu - Plahotniuc”? Eu zic că… nu. Ei, mai degrabă, n-au avut alternativă și s-au pomenit ostaticii unei conjuncturi politice, în care au fost puși să aleagă între „ciumă și holeră”. Acum, Filat își adună pragmatic fărâmătură cu fărâmătură forțe pentru a scăpa de îmbrățișarea fatidică a „aliatului”, mimând la limita dintre orgoliu și umilință starea de calm în fața unui obstacol insurmontabil, iar Ghimpu își trăiește romantic visul vieții lui – de a scăpa odată și pentru totdeauna de comuniști și de ocupația ruseacă, fie și pe banii murdari ai mafiei noastre… „naționale”.

Alte câteva întrebări la fel de firești sunt: Cât de departe a mers Lupu  în această aventură cu iz de crimă organizată ? Ce se va întâmpla cu psihicul lui de fecioară neprihănită a politicii moldovenești, când va afla (dacă nu știe) că în spatele banilor cu care este alimentat el și Partidul Democrat stau atâția oameni frânți, încarcerați, terorizați? În ce stare vor fi nervii lui feciorelnici atunci când va conștientiza că totul pe lumea asta costă, mai ales, încercarea de a parveni cu orice preț?

Eu nu am răspuns la aceste întrebări, după cum nici opinia publică nu are răspuns la o sumedenie de întrebări cu înalt grad de uzură, provocat de repetarea lor ostentativă:

De ce Procuratura Generală nu investighează cum a fost privatizat hotelul „Codru”? Cum s-au schimbat proprietarii la „VictoriaBank”? Cine este adevăratul proprietar al întreprinderii „Franzeluța” și al magazinului „Gemenii”? etc.

De ce Gurbulea și Zubic nu fac obiectul unor cercetări penale? De ce mai multe zeci de polițiști și procurori implicați în evenimentele din 7 aprilie și într-un număr enorm de scandaluri de corupție activează în continuare în organele de drept?

De ce schemele de import fraudulos al mărfurilor de larg consum în Republica Moldova au rămas intacte?

Mai există, cel puțin, câteva zeci de întrebări la fel de „banale” la auzul cărora Liderii AIE îi vor îndemna patriotic pe „ziariștii de bună credință” să nu insiste, pentru că… se zdruncină Alianța și câștigă comuniștii.

Pe lângă vânzoleala în jurul unor întrebări fără răspuns, mai există prin culoarele Guvernului, ale Procuraturii, ale Judecătorilor, pe la mesele din restaurante și cafenele, prin redacții de ziare și televiziuni, prin saloane mondene și pe la (mai nou) coconade un murmur abia perceptibil pentru fraieri neinițiați în tainele politicii moldovenești. Dacă bagi urechea la șoaptele cu pricina și ai curajul să recunoști, vei desluși că pe toate în țara asta le leagă și le dezleagă P L A H O T N I U C.

Marea dramă a noastră nu este existența acestui fenomen – s-au confruntat și  se mai confruntă și alte societăți cu  fenomene de concreșcență între structuri mafiote și instituții ale statului – nicăieri, însă, nu „este normal”.  La noi, „este normal”! Pentru că, noi nu vrem să revină comuniștii la putere. Pentru că, noi vrem retragerea Armatei a 14-a și rezolvarea conflictului transnistrean. Pentru că, noi vrem, la urma urmii, să ne integrăm în Europa.

În toamnă, ne așteaptă încă o campanie electorală care nu va lămuri în mod obligatoriu multe lucruri.

Societățile democratice nu se purifică prin alegeri, ci prin luptă. Or, lupta o putem considera pierdută de pe acum, dacă acceptăm șantajul politic al grupării lui Marian Lupu: Ori ne învoim să trăim în țara lui P L A H O T N I U C, ori revin comuniștii la putere.

Voi reveni,
Sergiu Mocanu