Campania pentru alegerile parlamentare din România pe teritoriul Republicii Moldova este una stranie, ambiguă şi controversată.

La fel de straniu, ambiguu şi controversat este comportamentul organizatorilor acestei campanii, care dau impresia de oameni vinovaţi, de fiinţe timorate şi crispate de remuşcări, de persoane şantajabile chiar în faţa autorităţilor moldoveneşti pentru fapta „nedemnă” de a-şi informa, cel puţin, proprii cetăţeni asupra procedurii de vot.

Aseară, la orele 20:00, s-au împlinit două luni, mai exact 61 de zile şi nopţi, de când fiii mei, Roman şi Adrian, nu mai sunt în libertate.

Ridicaţi abuziv din stradă, au fost duşi la sectorul de poliţie, unde, peste opt ore, demonstrativ, în ochii mei, le-au fost puse cătuşele pe mâini, au fost izbiţi într-o dubiţă cu gratii, după care au fost duşi la Izolatorul de Detenţie Preventivă. În acelaşi timp, o căzătură umană, care ne-a interzis să le dăm mâncare şi haine calde, el şi şef al secţiei de anchetă la sectorul de poliţie Râşcani, pe nume Constantin Cojocaru, raporta triumfător conducătorului acelei operaţiuni, altei căzături umane, pe nume Valentin Zubic, că misiunea a fost îndeplinită.

Tudor, pentru început, te felicit pentru performanţa, mai rar întâlnită pe aceste meleaguri, de a obţine o reacţie promptă a Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene la „donosul” tău ziaristic asupra revistei americane „Marie Claire”, care a defăimat mult prea feciorelnica patrie a noastră – Republica Moldova. Noi demult îi bănuiam pe americani de atitudini anti-moldoveneşti, dar să ajungă ei să le numească curve mai pe toate femeile, care au ajuns „cu chiu cu vai” fete la vârsta pubertăţii, asta-i prea de tot!