295 de oameni nevinovați aruncați din ceruri pe pământ și tot 295 de sfinți mobilizați de Domnul pentru a închide porțile iadului!

Am avut o noapte de coșmar în care singurul gând care m-a consolat a fost că poate liderii occidentali nu dorm. Că poate madam Merkel, care a tot mijlocit până acum toleranță pentru Putin de la Obama, stă undeva cu patrafirul pe cap și se roagă pentru iertare de păcate. Că poate 295 de sfinți mijlocesc acum pe lângă Domnul pentru ea, pentru alți lideri europeni, dar și pentru noi toți, iertarea greșelei de a permite unui maniac să deschidă porțile iadului peste sufletele noastre doar de n-ar închide, nebunul, robinetul gazelor rusești pentru comfortul trupurilor noastre.

Iartă Doamne păcatele noastre precum iertăm și noi greșiților noștri și nu ne du în ispitã și ne izbăvește de cel rău!

Am spus-o în câteva postări pe Facebook că am fost surprins neplăcut de apariția a trei „cântaci” alături de Dodon la un concert dat de ei la Moscova pentru compatrioții noștri aflați acolo la munci. Nu m-am declarat dezamăgit, pentru că eu, recunosc, nu sunt consumator de opere artistice de o îndoielnică proveniență artistică, demne, poate, doar de admirația a „ 99 de cumetri după 99 de pahare”. Am fost doar neplăcut surprins de aventura a două doamne care au fost observate, altădată, la plimbări romantice prin ”limba noastră cea română”. Mai era acolo un dodon al cumătriilor moldovenești, despre care nu are rost să vorbim pentru că respectivul personaj este un infractor de drept comun al culturii autohtone și dacă am fi avut inspirația să dăm o lege, Cuciuk ar fi trebuit tras la răspundere penală pentru viol – în cazul predicatelor românești abuzate de el în formă perversă, dar și pentru necrofilie – în cazul folclorului strămoșesc vandalizat de acesta într-un hal fără de hal. În privința lui Cuciuk, sesiszat ar merita, poate, maestrul Nicolae Botgros care nu a apărut până acum la vre-un concert al „invalidului” să-l fugărească ca pe farisei din „templul cântecului popular românesc”.

Cât despre Silvia Grigore și Olga Ciolacu, chestia nu este tot atât de simplă, pentru că doamnele au avut în anii 90 suficient gust și coarde vocale pe care să onduleze verbe românești potrivite subversiv pentru urechile moldovenilor dornici în acea perioadă de delicii estetice. Dacă ar fi avut și acum tot atâta minte, nu ajungeau traficate „pe sobă, la prostu’ satului” și încă să mai și pretindă public că „soluția” lui Dodon a fost cea mai bună din câte li s-au ofertat. Pentru că dacă nu ați știut cumva, stimate Doamne, Dodon nu este nici tare, nici dur, nici puternic cum poate aveți și dumneavoastră vreun vis feminin ascuns pentru o forță masculină, la umbra căruia să vă simțiți protejate, cel puțin, financiar. Dodon, trebuie să vă dezamăgesc, este prostul satului, golan, calic, târâie opincă, cum să vă mai explic, destinse Doamne, ca să înțelegeți ce rușine ați pățit. Din masă lemnoasă ca Dodon au produs rușii cozi de topor în cantități industriale pe aici.

Citește mai mult…