Zânele din poveștile noastre românești sunt înzestrate cu puteri supranaturale și pot face lucruri pe care noi, oamenii, nu avem forță fizică sau spirituală să le săvârșim. Zânele fac minuni inimaginabile pentru noi, oamenii slabi. Bunele noastre zâne din povești sunt antipozi ai mumelor pădurii și întotdeauna le înving pe acestea în războaiele dintre bine și rău.
Dorin Chirtoacă, în mod normal și în orice țară cât decât civilizată, nu mai poate fi ales primar de Chișinău. Cel puțin eu, care am votat de două ori cu el, nu mai pot face acest lucru. Am încercat de mai multe ori să mă impun, am făcut exerciții de autosugestie, am apelat la rațiunea pură și am înăbușit resentimentele până la refuz pentru acest personaj și, oricum, n-am reușit să ajung la decizia de a merge pe 28 iunie și să votez pentru Chirtoacă.
Îi invidiez pe mulți concetățeni de-ai mei care nu văd mizeria din orașul acesta. Îi invidiez de moarte pe cei care îi pot ierta orice escrocului de sentimente românești , speculantului de termeni administrativi și economici (de care habar nu are!) și ultimului mizerabil în relațiile cu oamenii din jurul lui – Dorin Chirtoacă. Am cea mai neagră invidie pentru cei care pot călca prin gropi, pot adulmeca miresmele gunoiului supraetajat, pot sta înghesuiți ca vitele în transportul public, pot ajunge noaptea acasă pe dibuite și, în același timp, pot savura, ca pe un rar deliciu estetic, cântecul de campanie a lui Chir-toacă : „… da el face cum gândește nu la care cum se scoală…”. Sunt și oameni fericiți în țara asta! Sunt și oameni care îl pot vota pe Chirtoacă și, în același timp, să trăiască un puternic sentiment de împlinire patriotică. Eu nu pot!
Citește mai mult…
