Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Gheorghi Mutu, Pojarul și Dorin Chirtoacă

Gheorghe, pe lângă faptul că se născuse surdomut, mai fusese diagnosticat și cu oligofrenie, așa că nu s-a mai ofticat nimeni dintre autorități să-l școlarizeze sau mite să-i pună la dispoziție vreo formă de socializare. Gheorghe, poreclit Mutu, era mare, voinic, cuminte și zglobiu ca un copil, el trăia în familia unchiului său și a nevestei acestuia, Calopea.

Gheorghi Mutu muncea în gospodărie. Calopea îl mai dădea cu ziua prin sat, îl ținea curățel și îl lăsa, serile, pe șes să se joace cu copiii. Nu era mai mare bucurie pentru puștanii din mahala decât să sară călare pe namila lui Gheorghi Mutu sau să se hârjonească cu el ore în șir. Mutu se alegea cu vânătăi și cucuie, dar oricum exprimarea lui onomatopeică afișa bucurie și multă empatie pentru colegii lui de joacă – zburdalnici, spontani și obraznici. Calopea avea o singură problemă cu „sclavul ei silențios”: o data la câteva zile, i se plângea câte o femeie din sat că a pișcat-o de vreun loc intim sau că a înghesuit-o ușurel pe undeva, prin locuri mai dosite.

Într-o după amiază de sâmbătă, s-a dat alarmă de mare pojar în sat. Ardea un depozit de cherestea al colhozului. Oamenii și-au luat gălețile și au alergat să stingă focul. Tot satul, bărbați și femei, bătrâni, flăcăi și fete mari, alături de pompieri, au luptat ore în șir cu flăcările. Copiii au fost ținuți departe de pălălaie, iar Gheorghi Mutu a stat printre ei, a făcut ochii mari și s-a speriat, ca și ei, de trosnete, pocnituri și droaia de scântei pe care îi ducea vântul până la cer.

Deja la câteva zeci de minute după stingerea focului, oamenii stăteau în grupuri și discutau fierbinte evenimentul, iar Gheorghi Mutu alerga cu găleți goale printre grămezile de tăciuni și simula jucăuș lupta cu pojarul. Copiii, într-o minte cu el, îi țineau hangul și îl încurajau în fel și chip, făcând mare larmă pe ruinele depozitului. Joaca lor s-a sfârșit în clipa când o voce tare și nervoasă a strigat din mulțime: „Fa, Calope, da ie-lă, fa, acasă că nu ne arde nouă acuma di țîrk!”

De istoria asta mi-a amintit Dorin Chirtoacă.

De zece ani țara asta arde în pălălaie. Colegii „maturi” ai lui Chirtoacă din PL în frunte cu unchiul dânsului, Ghimpu, nu au scăpat nici o ocazie să fie complici cu Plahotniuc la toate crimele pe care le-a săvârșit acesta împotriva noastră. Drăguțanu (miliardarul), Șalaru (renegatul ciubucar de lux), Chirinciuc (penalul-fugar), Topală (borsetka lui Ghimpu), Untilă (generalul cazinourilor), o droaie de vânători din Pădurea Domnească, o altă droaie de corupți la Primărie – toată liota asta de lăcuste și încă multe alte năpârci „liberale”, acoperite de un „ideal sfânt”, au pârjolit, mai mulți ani la rând, tot ce le-a nimerit în cale între Nistru și Prut. După toate isprăvile pe care le-au făcut, a venit o zi cînd, Ghimpu, Munteanu și alți câțiva idioți utili, ne-au strivit moralmente pe toți când au mers „pețitori” cu Plahotniuc la Timofte să-l „însoare” Prim-ministru.

În toată această perioadă, Chirtoacă a fost „surdomutul la joaca de obrăznicături”: baluri, scandaluri și fete, percuție cu discuri de frână prin garaje cu „Davai za nas, davai za vas” și mai nu știu „za” care „Kavkaz”! După ce s-a trezit câteva zile „la răcoare”, a mai alergat vreo jumătate de an după Maia să-l treacă prin „filtru ei fermecat”. Iar acum îl văd, în fiecare zi, la Conferințe de presă cu teancuri de hârtii scoase din surse de pe internet cu tot ce s-a scris în presă despre ce crime a făcut Plahotniuc în perioada cât Dorin a fost în „comă alcoolică”.

Acest Gheorghi Mutu al absurdului politicii moldovenești aleargă acum, printre „grămezile de cenușă” lăsate de Plahotniuc peste tot în urma sa și face crize de nervi că nimeni nu aude și nu vede cum el prinde Hoțul.

Mihai, Dina, cine mai sunteți acolo, la Colonița, din rude apropiate, luați-l, oameni buni, acasă! Că nouă numai de circ ne arde ACUM!

 

2 comentarii

  1. Eduard

    Doamne când ne vei scăpa de toți.Lichele hoți și nesimțiți.Poate incepem să-i împușcăm nu-i uman democratic dar ii putem impusca prin faptul sa nu-i mai băgăm în seamă se ne întoarcem cu spatele la eii , ne facem un viitor al nostru pe eii ii punem in muzee să meargă lumea săi vadă monștri ai omenirii.Vin și turiști.

  2. Moșu 7G

    Păi așa e dramatismul acestei lumi – ordine se poate face numai prin a împușca… Că dacă o iei uman și democratic, până la urmă plebsul se manipulează elementar. Spor la ”întoarcerea spatelui”!..

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*