Publicat la 13 februarie 2009; 2,918 afişări; 16 comentarii; tag-uri: Adrian Mocanu, Roman Mocanu
Adi,
Astăzi faci 22. Cinci luni în urmă, erai încă un copil, iar eu nu aveam nici un motiv să fiu nemulţumit de ritmul tău de maturizare lentă. Acum, nu mai eşti un copil, iar eu nu am nici un motiv să mă bucur pentru ritmul tău de maturizare rapidă.
Tu ştii că eu am avut cea mai fericită copilărie pe care o putea visa un copil în anii 60. Părinţii mei, care au crescut la casa de copii, dar în special maică-mea, bunica ta, Dumnezeu s-o odihnească în pace cu drepţii, mi-a lăsat moştenire un univers de iubire de mamă atotcuprinzător şi ocrotitor de rele. Acum universul acesta este şi al vostru - al tău şi al lui Roman.
Atunci, când eram slab şi neajutorat, necopt şi naiv, ştiam că există pe această lume cel puţin un om, care poate face orice pentru mine. Voi puteţi fi siguri de acelaşi lucru. Dacă tu şi Roman aţi fi purtat măcar cea mai mică vină pentru fapta ce v-o încriminează duşmanii mei, astăzi eraţi la puşcărie, iar eu aveam să-mi beau până la urmă veninul înfrângerii celei de pe urmă trăind ruşinea publică a greşelii voastre de a fi înţeles prost rostul dragostei părinteşti.
