Partea II
La alegerile locale din vara anului trecut Voronin a suferit o înfrângere umilitoare. Accentuez, pierderea alegerilor în Chişinău nu a fost o înfrângere a Partidului Comuniştilor, ci a lui Voronin, personal. Primii care au triumfat victoria atunci au fost cei din garda veche a partidului, iar „răsturnarea”, cu sprijinul lor, a candidatului lui Voronin la primăria capitalei, aceştia au considerat-o drept o metodă sigură de a-şi asigura un loc în „politbiro” pentru tot restul vieţii. Ei, atunci, au procedat ca o potaie bătrână care, pentru a-şi demonstra utilitatea, a condus hoţul, pe furiş, în casa stăpânului în noaptea de gardă a ţâncilor dornici de afirmare.
La un an de zile după acea ispravă, Voronin este mai combativ ca nici o dată, veteranii îşi ling rănile în liniştea asurzitoare a „mausoleului” înfrângerii celei de pe urmă, dulăii tineri îşi potrivesc colţii noi pe oase vechi însuşind din greu, dar temeinic, principiile centralismului democratic, iar singurii beneficiari ai jocului de noroc electoral 2007, străduiesc zilnic asupra unei idei genial de simple, dar greu de înţeles pentru chişinăuieni, că o capitală condusă româneşte şi cu multă demnitate naţională este mai bună decât un oraş curat, încălzit şi luminat. Citește mai mult…