Din perspectiva reglementării conflictului transnistrean, pragmatismul liderilor chișinăuieni în problema integrării europene a Republicii Moldova este o  aventură demnă doar de umorul cîrgîz al premierului rus - Putin.  După Războiul de Independență din 1992, Rusia s-a pricopsit cu teritoriile din stânga Nistrului, iar Republica Moldova s-a ales cu… „diferendul transnistrean” – un fel de nevroză colectivă ce îl bagă în frisoane patriotice pe orice moldovean condamnat de soartă să-și trăiască în „vârful puterii” sau pe lângă ea, sentimentul dragostei de țară.

Partea II

La alegerile locale din vara anului trecut Voronin a suferit o înfrângere umilitoare. Accentuez, pierderea alegerilor în Chişinău nu a fost o înfrângere a Partidului Comuniştilor, ci a lui Voronin, personal. Primii care au triumfat victoria atunci au fost cei din garda veche a partidului, iar „răsturnarea”, cu sprijinul lor, a candidatului lui Voronin la primăria capitalei, aceştia au considerat-o drept o metodă sigură de a-şi asigura un loc în „politbiro” pentru tot restul vieţii. Ei, atunci, au procedat ca o potaie bătrână care, pentru a-şi demonstra utilitatea, a condus hoţul, pe furiş, în casa stăpânului în noaptea de gardă a ţâncilor dornici de afirmare.

La un an de zile după acea ispravă, Voronin este mai combativ ca nici o dată, veteranii îşi ling rănile în liniştea asurzitoare a „mausoleului” înfrângerii celei de pe urmă, dulăii tineri îşi potrivesc colţii noi pe oase vechi însuşind din greu, dar temeinic, principiile centralismului democratic, iar singurii beneficiari ai jocului de noroc electoral 2007, străduiesc zilnic asupra unei idei genial de simple, dar greu de înţeles pentru chişinăuieni, că o capitală condusă româneşte şi cu multă demnitate naţională este mai bună decât un oraş curat, încălzit şi luminat.

Partea I

Voi regreta sincer dacă, cumva, tonul acestui articol poate părea didactic. Nu dau lecţii, încerc doar să prind nişte idei şi să însăilez cu ele nişte gânduri care, sunt sigur, vă dau târcoale şi Dumneavoastră, dar pe care, din anumite motive, le fugăriţi pe domenii publice, înainte de vreme, tot aşa cum o mamă cu sânii secătuiţi îşi alungă prematur pruncul de la ţâţă pe aria unei farfurii cu terci.

Pentru consolarea unora, dar şi pentru încurajarea altora trebuie să recunosc că anumite raţionamente aşternute în această scriere mă depăşesc, probabil, şi pe mine şi nu exclud faptul că şi eu, pe alocuri, pot fi captivul unor prejudecăţi pe care le atribui aici altora. Aşa sau altfel, am încercat să depăşesc o anumită stare de egoism şi să vorbesc, pe cât se poate de sincer, despre NOI.

Dragă vizitatorule,

Acest blog nu este doar al meu, ci şi al tău.

ZECE condiţii pentru lichidarea consecinţelor mariajului politic săvârşit împotriva firii de către creştini, democraţi şi comunişti din 4 aprilie 2005

1. Vladimir Voronin, va fi declarat de o instanţă de judecată independentă decăzut din drepturi părinteşti, iar fiul său Oleg va fi luat spre a fi înfiat de cea mai săracă familie din Republica Moldova. Familia cea mai săracă va fi desemnată prin concurs investiţional în baza unui regulament adoptat de Parlament şi va fi publicată în Monitorul Oficial.

Cu patru zile înainte de data limită la care Ministerul Justiţiei urmează să se pronunţe asupra demersului de înregistrare a Acţiunii Populare, ziarul „Moldova Suverană” lansează un atac murdar şi primitiv la adresa mişcării noastre. Astfel, în numărul de ieri, 13 februarie 2008, la rubrica „Formaţiuni politice sau grupări criminale?”, un anonim care semnează cu numele „Gheorghe Chirtoacă” face un rechizitoriu unor membri AP, insinuând din conţinutul articolului că formaţiunea noastră ar fi o grupare criminală.

Ţara şi patria noastră, Republica Moldova, după 16 ani de independenţă nu mai este un proiect politic desuet, ci o realitate politico-statală de netăgăduit. Concetăţenii noştri, cetăţeni ai Republicii Moldova, sunt oameni liberi, care calcă ferm şi apăsat pe pământul ţării lor, merg vertical, cu capetele sus, fiind siguri că îşi au destinul în mâini.More…Liderii politici, oricât de iresponsabili ar fi, nu mai pot modifica destine umane sau direcţii de dezvoltare a societăţii, ci pot doar frâna, fie din incompetenţă sau din rea voinţă, procesele ireversibile care se produc în această parte a Europei.