Societatea moldovenească a fost puternic zguduită de destăinuirea Președintelui Parlamentului, Igor Grosu, care a afirmat de la tribuna Sărbătorii Vinului că s-a născut în vie (la Andrușu de Sus, raionul Cahul, adăugăm noi).

Întrebarea firească a oamenilor teferi la minte este: Ce căuta o femeie gravidă în a șaptea lună, într-o zi de joi, 30 noiembrie 1972, într-o plantație de vie?!

Cercetările meteorologice arată că acea zi a fost cu ninsori abundente, ger și viscol puternic. Paraschița Tăvăluș, moașă comunală cu o vechime în meserie de peste 50 de ani, din satul vecin, Baurci-Moldoveni, a declarat pentru reporterul APP News că își amintește ziua aia când a ajuns cu greu prin troiene la Andrușu și că ține bine minte că i-o legat buricul lui Igoraș la gura cuptiorului. Bănuiala mătușei Paraschița este că a putut să-i lege greșit cordonul ombilical, că a mai pățit cu alți doi nou-născuți să le lege greșit nodul și omuleții ceia sunt la fel de prostănaci ca și ăsta.

APP News s-a adresat și unui psiholog ca să explice fenomenul. Sub acoperirea anonimatului, specialistul în materie a relatat că potrivit unui studiu făcut pe parcursul a trei decenii, parveniții politici în Republica Moldova se confruntă cu tulburări de personalitate în formă agravantă. Că pacientul respectiv se va naște la Ziua Levănțicăi – într-un lan de lavandă, de ziua Bostaniadei Natei Albot – printre bostani, iar de Ziua Iei – se va naște în cămașă națională. Nu se va naște de ziua Maiei Sandu în treuca porcilor din ferma de porcine, unde a fost șef parintele Președintei, ci, obligatoriu, va dori să se fi născut chiar în aceiași albie unde a fost scăldată Regina căpătuiților vremurilor bune.

Agenția Parodii Politice (APP News) a intrat în posesia unor detalii importante privind arhivele vetting și necesitatea distrugerii lor imediate.

Academia de Nauci (românește – Acedemia de Ștință) a Republici Moldova în numele savantului cu renume mondial, alchimistului politic Gheorghe Duca, a descoperit că substanța materialelor elaborate de Comisia în chestiune reprezintă un izotop radioactiv al prostiei omenești. Deși masa critică a radio-izotopului este destul de mare, stupiditățile din documentele acumulate sunt atât de multe, încât probabilitatea declanșării unei reacții în lanț este foarte mare.

În vederea prevenirii unei catastrofe social-nucleare, manifestând grijă pentru sănătatea mentalității colective și cu riscul unei lovituri de imagine fără precedent, Parlamentul Republicii Moldova, sub înaltul patronaj al Doamnei președintă Maia Sandu, a decis, în taină, distrugerea bombei.

În acest scop, a fost mobilizată Armata Națională. Arhiva, toată, va fi transportată la Poligonul de la Bulboaca în containere sigilate și va fi supusă arderii. Procedura se va desfășura într-o zi fără vânt, iar cenușa va fi îngropată într-un loc ce va constitui secret de stat în sarcofag ermetic.

Până aici toate mai mult sau mai puțin bune, dar este și o noutate proastă: persoanele care au inventat vettingul, care l-au efectuat și promovat, au fost iradiate puternic cu doze mari de prostie. Acum problema nu este în faptul că respectivii indivizi nu ar fi fost proști până la evenimentul radiologic cu pricina, ci că au devenit, la rândul lor, surse de radiere comunitară a unei forme de cretinism extrem de periculoase.

Încercând să răspund la aceste întrebări o să vă povestesc la început o scurtă istorioară. 

Așteptam pe cineva în curtea unui bloc de locuit. Neavând ce face, mi-a atras atenția o scenă ce se desfășura drep în fața casei între doi tineri. Fata stătea într-o fereastra deschisă la etajul trei, iar un tânăr încerca să-i arunce de jos un trandafir mare și frumos. Floarea fiind ușoară nu parcurgea nici un metru, iar el o prindea ca s-o arunce din nou. Până la urmă, băiatul a găsit o piatră, a legat-o  cu un șiret de la pantof de tulpina trandafirului și a reluat exercițiul. Fata ieșea periculos din geam, dar nu reușea să apuce floarea care revenea de fiecare dată la sol, iar băiatul, în încercarea de a o vâna, s-a ales cu o buză spartă și câteva răni pe mâini. După fiecare rateu, aerul dintre îndrăgostiți se răcea, iar lumina din jurul lor se stingea. În final, privirile dulci de la începutul acelei secvențe de iubire s-au înăcrit, iar cuvintele s-au împietrit: „toanto, prostule, calico sau chiorule …” au fost doar începutul dramei actului final pentru că totul s-a sfârșit cu înjurături și blesteme. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu ceea ce a rămas din floarea aia, a prins-o ea sau nu, în orice caz, petalele și piatra au rămas împrăștiate pe jos, șiretul s-a pierdut undeva, fata a sărit plângând de pe geam în adâncul încăperii, iar băiatul a plecat șontâc cu un pantof de-a târa și cu capul între umeri. 

Istoria asta seamănă doar într-un anumit fel cu dragostea dintre moldoveni și Maia Sandu. Eu nu știu de ce fata aia nu putea sau nu dorea să coboare de la etaj să-și ia darul, dar știu sigur de ce fata asta nu coboară pe pământ să-și ridice mandatul. Mai știu și de ce îndrăgostiții de ea au legat „referendumul de mandat” aidoma pietrii celea de floare. Și mai știu că, la ce urmează să se întâmple în campania asta, nu mai contează deloc dacă va fi săltat mandatul ăsta de pe jos până în foișorul Maiei Sandu, cum nu mai contează rezultatele referendumul. 

Important de reținut este doar faptul că plebiscitul a fost inventat doar pentru ca toată protipendada asta de jurnaliști și activiști civici să-și acopere nimicnicia și vânatul banului de haram cu actul patriotic al slujirii unei cauze. Și omul!? Omușorul este adevărata lor cauză! 

Omușoara asta și simbolurile ce o căluzesc, risipa de Risipeni, porcăria din preajmă, țâfna spontană și fudula solitudine sunt însușirile unei categorii de indivizi care pot fi categorisiți ca paraziții perfecți ai acestei societăți. 

Piatra asta de referendum îi va lăsa cu buza umflată pe moldoveni, cu sau fără Maia Sandu președinte, pentru că atunci când transformi un deziderat în instrument, în lopată de mutat mase, așteaptă că masa asta va putea fi încărcată în orice transport cu orice destinație.  

Domnica Manole, campioană absolută a lipsei de scrupule în Justiția moldovenească, a explicat deunăzi enoriașilor bisericii ecumenice – Maiei Sandu că laboratorul (ei) Constituțional nu a reinventat Gândacul-de-Colorado al „lumii ruse” pentru a-l plasa pe curpenii proaspeți de cartofi ai „lumii occidentale” din Republica Moldova, ci că doar l-a reînviat pentru alte utilități decât cele ale destinului lui „imperial și putinist”!

În fapt, Gândacul-de-Colorado va (re)intra triumfal în Piața Marii Adunări Naționale pe 9 mai ca să copleșească emulația patriotică a legiunilor de pro-europeni mânați de entuziasm „religios” pe 21 mai. Cu ce se va sfârși confruntarea dintre gândacul de pe tuberculii Domnicăi Manole și gândacul din tărtăcuța Maiei Sandu unul Dumnezeu știe. În treacăt fie spus, Domnica Manole este moașă cu experiență, iar Gândacul-de-Colorado nu este singura insectă moșită de ea, or pentru nașterea prematură a gângăniilor PAS a fost întâi și întâi nevoie de „cezariana” Curții Constituționale pentru alegeri anticipate. Romanticii ar zice ca Domnica Manole o invidiază pe Maia Sandu acum când o vede cum i se dezleagă buricul de la plăcerea de a fi hrănită cu miere din linguriță pe toate meridianele Globului Pământesc. Pragmaticii cunosc, însă, mobilul ei adevărat, știu că Domnica Manole nu are nici un fel de frâne morale sau principii la care nu ar fi gata să renunțe cu o ușurință demnă de toate averile pe care le-a agonisit în urma mai multor procese, cum ar fi dosarului „Auto-Asia”, judecat într-un subsol de la Ciocana și până la alte zeci de dosare executate la comandă politică. Iar faptul că poate plânge în public de umilința profesională la care „a fost supusă de Sistem” este o dovadă în plus că are și vocație politică.

Citește mai mult…

Despre mersul haihui al Maiei Sandu pe dealuri, prin păduri, prin justiție și prin alte hățișuri …

În timpul războiului de pe Nistru, un ofițer din compania mea de carabinieri a mers într-un concediu de câteva zile la familia lui dintr-un sat de la sudul țării. După o noapte dormită într-un pat moale, proaspăt bărbierit, cu uniformă călcată și cizme lustruite a ieșit la o plimbare prin sat cu gândul să mai culeagă și ceva lauri de glorie militară.  Citește mai mult…

De ce nu pot fi câștigate războaiele lingvistice în Republica Moldova?

Bătălia pentru limba română este o bătălie fundamentală. Dacă admitem, prin absurd, că societatea moldovenească ar putea câștiga vreo dată lupta asta, atunci acest fapt ar constitui o adevărată revoluție culturală, iar problemele noastre economice, sociale si geo-politice s-ar rezolva odată cu ea. Războiul pentru limba română declanșat recent de actuala guvernare se înscrie perfect în șirul lung al luptelor care s-au dat în Republica Moldova din 1989 până în prezent și este însoțită de un cusur românesc ereditar. Această hibă congenitală  anihilează,  în toate cazurile, orice efect pozitiv al scopului  declarat.

Protagoniștii sunt, ca și în toate celelalte cazuri, în declin politic, au pierdut până la această scremere patriotică toate bătăliile economice, de reformă a justiției, a administrației și a infrastructurii, au poziționat „țara asta„ în cea mai penibilă ipostază din toate cele posibile în contextul geo-politic actual. Limba română va deveni, conform unui scenariu predestinat, un refugiu al ticăloșilor, un postament al ipocriziei și un scut pentru hoți. Nu guvernații s-au mobilizat pentru a rezolva o problemă esențială a unei societăți în declin cultural, ci limba română a fost  rechiziționată de ei, ca pe timp de război, pentru a le încetini lor căderea liberă în sondaje și iminenta prăbușire politică.  Citește mai mult…