Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Știri-parodii electorale (și nu doar…): Alaiba și investiția strategică în boiele!

Mai mulți cârcotași din partea locului au luat în derâdere anunțul Ministrului Economiei, Aliba, despre atragerea unei investiții de peste un milion de euro în domeniul boielilor.
Ceea ce nu știu răuvoitorii actualei guvernări este faptul că investiția este strategică și, în fapt, reprezintă doar vârful iceberg-ului unei afaceri fără precedent pentru cauza moldovenilor „de a trăi ghine na șaru”. Doar în căteva zile, la stația Ghizdita din raionul Drochia, vor sosi pe trotinete doi mari investitori cu utilajul necesar în ruczacuri. Cei 8 locuitori (5 bărbați și 3 femei) ai satului, cu aceiași denumire, vor fi angajații întreprinderii. De la toate abatoarele de porcine, dar și din gospodăriile țărănești, vor fi colectate bășici de porc și vor fi transportate la Ghizdita. Bărbații le vor umfla, iar femeile le vor boi cu pigment galben dobândit pe cale naturală (tehnologia este secret intim și comercial). Bășicile de porc vor fi date pe vânt spre Europa.
Pe bășici va fi scris contul trezoreriei de stat: „Help us!” și „Made in (offf…, am Ghizdit-o!) Moldova”.

Știri-parodii electorale: STOIANOGLO RECIDIVEAZĂ!

Stoianoglo ar fi recidivat din nou cu „Privet, Slava!” la o întâlnire electorală. De această dată, crima pare a fi mai gravă – el a provocat o mulțime de oameni să-i fie complici. Adresându-se unei săli de câteva sute de oameni, Stoianoglo a strigat provocator: „Privet!”, iar sala a reacționat instantaneu cu „Slava Ucrainei!”.
Despre asta a comunicat Ziarul „Pravda Oamenilor Buni”, menționând că deputatul PAS, Lilian Carp, a făcut deja un denunț adresat procurorului Furtună cu cerința ca Stoianaglo să fie arestat imediat, pentru a nu admite transformarea unui salut criminal cum este „Privet, Slava” în slogan eletoral. Totodată, Carp a cerut procurorului de caz să examineze sub toate aspectele implicarea ticăloasă și sfidătoare a Ucrainei în tertipurile interlope a fostului Procuror general!

De ce Maia Sandu nu coboară să-și ia mandatul de (pe) jos?! Sau de ce referendumul acesta nu ar fi trebuit să se întâmple?! 

 

Încercând să răspund la aceste întrebări o să vă povestesc la început o scurtă istorioară. 

Așteptam pe cineva în curtea unui bloc de locuit. Neavând ce face, mi-a atras atenția o scenă ce se desfășura drep în fața casei între doi tineri. Fata stătea într-o fereastra deschisă la etajul trei, iar un tânăr încerca să-i arunce de jos un trandafir mare și frumos. Floarea fiind ușoară nu parcurgea nici un metru, iar el o prindea ca s-o arunce din nou. Până la urmă, băiatul a găsit o piatră, a legat-o  cu un șiret de la pantof de tulpina trandafirului și a reluat exercițiul. Fata ieșea periculos din geam, dar nu reușea să apuce floarea care revenea de fiecare dată la sol, iar băiatul, în încercarea de a o vâna, s-a ales cu o buză spartă și câteva răni pe mâini. După fiecare rateu, aerul dintre îndrăgostiți se răcea, iar lumina din jurul lor se stingea. În final, privirile dulci de la începutul acelei secvențe de iubire s-au înăcrit, iar cuvintele s-au împietrit: „toanto, prostule, calico sau chiorule …” au fost doar începutul dramei actului final pentru că totul s-a sfârșit cu înjurături și blesteme. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu ceea ce a rămas din floarea aia, a prins-o ea sau nu, în orice caz, petalele și piatra au rămas împrăștiate pe jos, șiretul s-a pierdut undeva, fata a sărit plângând de pe geam în adâncul încăperii, iar băiatul a plecat șontâc cu un pantof de-a târa și cu capul între umeri. 

Istoria asta seamănă doar într-un anumit fel cu dragostea dintre moldoveni și Maia Sandu. Eu nu știu de ce fata aia nu putea sau nu dorea să coboare de la etaj să-și ia darul, dar știu sigur de ce fata asta nu coboară pe pământ să-și ridice mandatul. Mai știu și de ce îndrăgostiții de ea au legat „referendumul de mandat” aidoma pietrii celea de floare. Și mai știu că, la ce urmează să se întâmple în campania asta, nu mai contează deloc dacă va fi săltat mandatul ăsta de pe jos până în foișorul Maiei Sandu, cum nu mai contează rezultatele referendumul. 

Important de reținut este doar faptul că plebiscitul a fost inventat doar pentru ca toată protipendada asta de jurnaliști și activiști civici să-și acopere nimicnicia și vânatul banului de haram cu actul patriotic al slujirii unei cauze. Și omul!? Omușorul este adevărata lor cauză! 

Omușoara asta și simbolurile ce o căluzesc, risipa de Risipeni, porcăria din preajmă, țâfna spontană și fudula solitudine sunt însușirile unei categorii de indivizi care pot fi categorisiți ca paraziții perfecți ai acestei societăți. 

Piatra asta de referendum îi va lăsa cu buza umflată pe moldoveni, cu sau fără Maia Sandu președinte, pentru că atunci când transformi un deziderat în instrument, în lopată de mutat mase, așteaptă că masa asta va putea fi încărcată în orice transport cu orice destinație.