Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

LA MOLDOVA … Parodie de „Good bye, 2016!”

Mașini de lux și la volan câte o Natașa, Olea sau Anjăla, dacă nu ai intuit la timp că în secunda următoare se va aprinde culoarea verde a semaforului, îți vor striga cu dispreț: “Și n-ai gaz, blea?!”

„Saloane de frumusețe” cu „Porsche” – uri albe în parcare, unde aceleași Olea, Natașa și Anjăla își petrec mai toată ziua în pregătiri pentru „Drive”-uri nocturne – „viață de basm” pe care o vor petrece în localuri selecte cu masculi în regim de relaxare după „vânătoarea zilnică” a banului public. Citește mai mult…

Arma “moldovanului” indrăgostit de Putin

img_5342
Cinematografia americană are un clișeu artistic captivant despre stări de amnezie a celor care au suferit o comoție cerebrală. Nefericitul își pierde parțial sau total memoria și se confruntă cu situații extrem de ciudate. El trebuie să facă față unei lumi noi și necunoscute, o lume care îi cunoaște deprinderile, experiența și năzuințele de viață, lucruri despre care toți din jurul lui știu și doar dânsul nu are habar.

Citește mai mult…

El n-a fost intelectual, el a fost o capcană pentru intelectuali!

Este un “Lupu” în lumea vegetală, o plantă insectivoră care elimină o substanță lipicioasă în care se împotmolesc insecte “curioase” și “snoabe” de a se scalda ca toată lumea bună în “miere intelectuală”. În timp ce insectele se luptă să-și scoată lăbuțele din “naivitatea lor cea de pe urmă”, planta închide două cochilii și insecta este devorată lent în încleștarea fatidică a celui mai bleg, lenos și blazat răpitor din lume.

Acum zece ani, într-o seară de decembrie, îmi spunea în timp ce aprindea țigară de la țigară cum Voronin l-a umilit la o recepție oficială utilizăndu-l spontan și brutal pe post de traducător. Mi s-a părut pentru o clipă că s-a mișcat ceva în el, că până și planta asta bleagă, fără tulpină și rădăcini va scoate ghimpi și cel puțin din orgoliu va reacționa politic. Țin minte că am regretat faptul că poate mă grăbisem să le spun unor prieteni occidentali să ne lăsăm păgubăși și să nu mai încercăm să-l punem copăcel “saakashvili” în fața lui Voronin.

Peste vreo două săptămâni l-am mai văzut încă o dată: nu mai avea față, doi metri de om nu mai aveau statură, iar papagalul lui – dragostea proastelor de toate obțiunule politice – nu mai scotea decât sunete onomatopeice. Îl vizitase Plahotniuc. L-a vizitat pentru că planta înghițise ceva “neintelectual”, un deliciu al lumii animale, a vertebratelor cu maxilare și esofag. L-a vizitat în calitate de traducător al lui Voronin. I-a tradus atunci din limba comunistă în “bazar po feni” ce se întâmplă atunci când plantele se încurcă printre picioarele adevăraților răpitori, i-a explicat scurt cum funcționează statul ăsta. Nu a înțeles cuvintele, dar a înțeles din acea clipă cine îi va fi grădinarul pentru tot restul vieții.

Nici în lumea florei nu a fost primul, așa cum s-a consolat să nu mai pretindă vreo dată la lumea superioară a faunei. Pentru că Edelweiss-ul stăpânului lui este o plantă de munte și crește pe stânci la altitudini intangibile pentru “nemilosul devorator de urechi feminine”.

Astăzi grădinarul a recurs la soluția finală – l-a plivit ca pe un buruian, ca pe o pătlagină îngălbinită. De azi el este pleavă pe vânt, gunoi în ochi mășcați de curiozitate pentru marea curățenie pe care și-o face Plahotniuc pe plantația lui – Republica Moldova.