Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Noi, moldovenii, sîntem o sutî di proșenti!

Ca noi, moldovenii, nu-i nimenea. Am auzât cî-i gata cu europenii, îs pi ducî americanii, evreii n-o mai au mult de dus pi lumea asta. Nu-i ghini niș la chinej, indieni sau pachistanej, cî nu-i normal sî sî plodeascî câti douî sutî di proșenti în fiecare 20 di ani, cî sî nu aibî cu și răsufla piurmî șî sî nu-i mai poatî țâni pământu. Citește mai mult…

Nastase și Pleșca – dialectica prostiei!

Parodie cu elemente de corectitudine politică.

Ieri, am privit doi politicieni-gemeni, la televizor.

Unul trecuțel la una din Serile Perfecte de la Protv: fost ministru al apărării, fost deputat, lider de partid și om de afaceri… sorry, cât pe ce să uit, tot el în 2015, la mitingurile “Unde-i miliardul”, a fost asemănat (în prezentarea unui da-da-ist cu ciuf patriotic prins elegant cu un elastic înnodat la ceafă) a fost confundat, ziceam, cu un general american în poziție de atac. Citește mai mult…

De Bobotează… pe vechi!

De Bobotează rețelele de socializare, ecranele televizoarelor și o puzderie de site-uri abundă de imagini cu oameni goi pușcă pe suprafața înghețată a unor bazine acvatice.

După ce își fac semnul crucii, evlavioșii, aruncă ritualic Curul spre ceruri și cad în copci săpate în gheață, apoi ies iute zbârliți din apă, pufăie aidoma locomotivelor cu aburi, nechează ca armăsarii nărăvași și pupă mâna întinsă a unui popă pe mal. Citește mai mult…

La Condrița, la Balul Porcilor…

În loc de Prefață:

La sfârșit de iunie 1992, după ce am predat muniția de război, rănit, pe pat de spital, după un chinuitor proces de conștiință și mai multe remușcări, am făcut un legământ cu mine: “Eu nu voi mai pune niciodată mâna pe armă!”. Acel legământ îl respect până în clipa de față. Nu a fost ușor să-mi respect cuvântul într-un spațiu unde barbaria este la ea acasă. Într-o societate “întoarsă de la țâța civilizației occidentale” și lăsată în derivă pe valurile unor nostalgii totalitare pentru vreun țar tătaro-mongol.

Mi s-a părut, adeseori, un act de lașitate să mă țin de un jurământ dat într-o clipă de slăbiciune fizică. Deși, pornirea războinică în raport cu o Rusie agresivă m-a părăsit demult, când îi văd  “cozile de topor” dezlănțuite aici, gândul că aș putea rupe acel legământ îmi dă târcoale ca un câine turbat! Mă apăr de el în disperare și mă tem că, în orice clipă, javra ar putea rupe în bucăți spiritul meu de toleranță creștină și respectul meu pentru viața umană. Metoda cea mai eficientă împotriva acestui coșmar este scrisul. Așa dar … Citește mai mult…

Mâine DODONII fac repetiție generală

Cele mai stupide crime de pe lumea asta sunt cele săvârșite de oameni care au stat mult timp la pușcărie și s-au obișnuit cu viața din captivitate. Majoritatea dintre ei nu se mai pot integra în societate și, în cele mai dese cazuri, caută posibilități să revină la viața fără griji de după sârma ghimpată. Metoda e simplă și întodeauna sigură – o nouă crimă urmată de o condamnare. Citește mai mult…

Copiii din flori ai Republicii Moldova – ultima alinare a lui Plahotniuc

Ieri am participat la o emisiune televizată cu un tânăr, care spunea că este “statalist” pentru că s-a născut pe timpul Independenței. Iată că îmbârligătura asta de țară are deja bastarzii ei!

M-am gândit, după emisiune, că expresia românească, “copil din flori” are o nouă conotație pentru Țara din jurul Monumentului lui Ștefan cel Mare, “cinstit cu  petale” de trei ori pe zi de oricine, care ajunge într-o funcție publică importantă a statului Republica Moldova. Rânduiala depunerii de flori la Monumentul lui Ștefan cel Mare este, cred, cea mai bizară ceremonie oficială din lume, care uimește nu atât prin “sfințenia” Domnitorului medieval sau prin “evlavia” de pe chipul oficialilor moldoveni, cât prin frecvența săvârșirii acestui ritual. Citește mai mult…