Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Moldoveni, beți ceai „i diorgaitesi”, spionul a fost prins!

De 25 de ani ne merg treburile prost din cauza unei „cârtițe” rusești ce a săpat fundamentul statalității moldovenești. Cine știe cum ar fi arătat țara asta dacă spionul rus ar fi fost prins acum 20, 10 sau măcar 5 ani în urmă. Toate elaborările noastre secrete în tehnologii spațiale, rachete balistice și arme nucleare s-au scurs ca apa dintr-o țeavă spartă la bucătărie spre destinații necunoscute din cauza unui trădător de patrie care a ros ca un șobolan torba inteligenței noastre ancestrale. Citește mai mult…

120% de la Moș Ion

Moș Ion, așa cum afirmă el, e de demult, probabil, de vreo 80 de ani. Locuiește într-un orășel din preajma Chișinăului și, tot din spusele lui, se ocupă profesionist de trei lucruri: îmbătrânește încet, se pregătește de moarte minuțios și chiar dacă nu este membru al vreunui partid, face politică furios. Privește regulat emisiunea mea încă din 2013 și, când are timp, se mai uită și la cele din arhivă. El are un grup de bătrâni pe care îi adună, în fiecare miercuri la 20:30, în fața „capmpiuterului”, pe lângă un ulcior de vin și mai te miri ce de ale gurii. Pe mine mă sună rar, dar întotdeauna cu același imbold: „Să-mi zâcî!” Citește mai mult…

PROTV, JURNAL, AGORA, UNIMEDIA… Unde oare se află frontierele dintre jurnalism și prostia omenească?

Tanea este cea care a încântat astăzi o bună parte a redacțiilor din Chișinău. Tanea i se adresează în formă verbal-epistolară, de la om la om, lui Volodea (Plahotniuc, desigur) pe care îl întreabă în final: „Ce-ai să lași în urma ta când banii nu vor mai conta?”

Faptul în sine este unul firesc și eu o înțeleg pe această femeie tânără care a plecat de ani buni de acasă. Dorul și nostalgia sunt un motiv de a te exprima în versuri și să ignori aceste sentimente ar fi cel puțin nedrept. În ce ține de calitatea versurilor, este o chestiune de gust și nu merită dezbateri publice, cu atât mai mult că doamna nici nu pretinde, se pare, la vreun statut literar. Apropo, și la Comrat se scrie literatură universală, iar faptul că presa de la Chișinău nu este interesată de acest fenomen literar, nu înseamnă deloc că operele scriitorilor găgăuzi nu ar prezenta interes în general. Citește mai mult…

Dodon a stricat aerul la Bruxelles

Oficialii europeni au fost obișnuiți, în ultimii ani, cu moldoveanul care venea la ei în vizită ca să miroase, să se ungă sau să-i gâdile. Situația era întodeauna jenantă, dar oarecum acceptabilă, mai ales dacă luau în calcul “zărul oțătit din genele lui ne-euroconforme”. Ieri, aceiași caricatură antropoidă a mers la Bruxelles cu un singur scop – să pută!

Mutra lui Dodon doar noi o putem distinge dintre fizionomiile publice din șandramaua asta de țară. Vă asigur că pentru politicienii străini noi suntem toți “pe-o față”, cu aceeași cătătură și într-o minte. La Chișinău sunt nuanțe rusești, comuniste, mafiote sau ortodoxe, în oricare alt loc al lumii, exstă un singur indice în raport cu alte entități statale – moldoveni.

Cum credeți, care ar trebui să fie reacția “Omului de Bruxelles” atunci cănd același pitecantrop, care sărea adineaori de pe creangă pe ram ca să obțnă bani de haram și regim liberalizat de vize, vine acum la el și-i strigă: “Hooooo! De ce mi-ai făcut asta?” După care îl scuipă, trage un pârț răsunător și trântește ușa.

Ieri, la Bruxelles, Dodon le-a aruncat în făță europenilor batista (utilizată) de pe “țâmbalul demnității și adevărului națîunii moldovnești”.

 

La Moscova sunt prostituate mai bune… Iar la Guantanamo camere potrivite…

Inaugurarea lui Trump a solicitat emoțional politicieni din întreaga lume. Mireasma unor “vise romantice cu Proaspătul Chiriaș al Casei Albe” a creat turblențe politice la București și s-a consumat în surdină la Chișinău. În timp ce Plahotniuc își prepara în disperare o capră apetisantă pentru închipuitul libido geopolitic al lui Donald, Dodon deja îi oferea la Moscova lui Vladimir Valdimirovici o crustacee la fel de erotică pentru înțelesul rusesc al aceleiași poze. Citește mai mult…

LA MOLDOVA … Parodie de „Good bye, 2016!”

Mașini de lux și la volan câte o Natașa, Olea sau Anjăla, dacă nu ai intuit la timp că în secunda următoare se va aprinde culoarea verde a semaforului, îți vor striga cu dispreț: “Și n-ai gaz, blea?!”

„Saloane de frumusețe” cu „Porsche” – uri albe în parcare, unde aceleași Olea, Natașa și Anjăla își petrec mai toată ziua în pregătiri pentru „Drive”-uri nocturne – „viață de basm” pe care o vor petrece în localuri selecte cu masculi în regim de relaxare după „vânătoarea zilnică” a banului public. Citește mai mult…

El n-a fost intelectual, el a fost o capcană pentru intelectuali!

Este un “Lupu” în lumea vegetală, o plantă insectivoră care elimină o substanță lipicioasă în care se împotmolesc insecte “curioase” și “snoabe” de a se scalda ca toată lumea bună în “miere intelectuală”. În timp ce insectele se luptă să-și scoată lăbuțele din “naivitatea lor cea de pe urmă”, planta închide două cochilii și insecta este devorată lent în încleștarea fatidică a celui mai bleg, lenos și blazat răpitor din lume.

Acum zece ani, într-o seară de decembrie, îmi spunea în timp ce aprindea țigară de la țigară cum Voronin l-a umilit la o recepție oficială utilizăndu-l spontan și brutal pe post de traducător. Mi s-a părut pentru o clipă că s-a mișcat ceva în el, că până și planta asta bleagă, fără tulpină și rădăcini va scoate ghimpi și cel puțin din orgoliu va reacționa politic. Țin minte că am regretat faptul că poate mă grăbisem să le spun unor prieteni occidentali să ne lăsăm păgubăși și să nu mai încercăm să-l punem copăcel “saakashvili” în fața lui Voronin.

Peste vreo două săptămâni l-am mai văzut încă o dată: nu mai avea față, doi metri de om nu mai aveau statură, iar papagalul lui – dragostea proastelor de toate obțiunule politice – nu mai scotea decât sunete onomatopeice. Îl vizitase Plahotniuc. L-a vizitat pentru că planta înghițise ceva “neintelectual”, un deliciu al lumii animale, a vertebratelor cu maxilare și esofag. L-a vizitat în calitate de traducător al lui Voronin. I-a tradus atunci din limba comunistă în “bazar po feni” ce se întâmplă atunci când plantele se încurcă printre picioarele adevăraților răpitori, i-a explicat scurt cum funcționează statul ăsta. Nu a înțeles cuvintele, dar a înțeles din acea clipă cine îi va fi grădinarul pentru tot restul vieții.

Nici în lumea florei nu a fost primul, așa cum s-a consolat să nu mai pretindă vreo dată la lumea superioară a faunei. Pentru că Edelweiss-ul stăpânului lui este o plantă de munte și crește pe stânci la altitudini intangibile pentru “nemilosul devorator de urechi feminine”.

Astăzi grădinarul a recurs la soluția finală – l-a plivit ca pe un buruian, ca pe o pătlagină îngălbinită. De azi el este pleavă pe vânt, gunoi în ochi mășcați de curiozitate pentru marea curățenie pe care și-o face Plahotniuc pe plantația lui – Republica Moldova.

Pochimea – erezie întârziată

Un comando de teroriști morali și idiologici au întreprins ieri, in centrul Chișinăului, un nou atac asupra câtorva articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși teroriștii respectivi sunt contemporanii noștri, atacurile pe care le întreprind ei cu o frecvență crescândă sunt teleportări din veacuri medievale și seamănă mult cu ceea ce am citit eu despre inchiziția bisericească de altă dată. 

Deși ne-am declarat stat laic și implementăm legislația europeană, societatea moldovenească a conservat și dezvoltă un separatism social, politic și economic mult mai grav decât cel teritorial, iar Armata a 14-cea ar putea fi “o gașcă de huligani de cartier” în raport cu “Unitățile regulate ale armatei de preoți” din Republica Moldova.

Citește mai mult…