Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Singurul care nu mai poate schimba nimic este Butmalai!

Nu s-au împlinit nici noua zile de la trecerea în altă lume a celui care a fost Ion Butmalai, dar moartea lui s-a acoperit deja cu atâtea legende, presupuneri și mituri încât nicio anchetă nu va mai putea limpezi vreodată psihicul mai multor telespectatori dominat mediatic de ideea că omul acela “a fost omorât cu sânge rece de persoane ale căror nume se conține într-o mapă neagră cu material compromițător” dispărută și aceasta în misterul sinistru al unei crime perfecte.

Pe zi ce trece, mitul despre măreția personalității regretatului crește ca un munte tibetan, iar frica de mafioții Plahotniuc și Filat, rebotezați dăunăzi în oligarhi, crește și ea până la dimensiunile unei calamități naturale pe care nu o poți evita, ignora sau, Doamne ferște!, înfrunta.

Spectacolul televizat despre doborârea la pâmânt a “Everestului politicii moldovenești” de către “asasinii” Plahotniuc și Filat într-o operațiune de “ziua în amiaza mare”, fără urme de autoapărare, aprente digitale și martori este cea mai mare lovitură de teatru pe care am putut să ne-o imaginăm vreodată.

Niciodată perspectivele unor “luptători cu oligarhii” nu au fost atât de clare ca acum: dacă nu ai suficientă imaginație să-ți pui capăt zilelor de bună voie, vei fi “invitat” să lași pe un petic de hârtie câteva “blesteme concludente pentru procurori” despre cei care ți-au provocat suferințe “preelectorale”, după care vei merge cuminte în garaj ca să fii împușcat cu propria armă. Nu ai garaj? Nicio problemă, olgarhii te pot împușca în Piața Marii Adunări Naționale sau chiar în direct la PublikaTV, pentru că tehnologile lor de “sinucidere” sunt net superioare celor de fraudare a alegerilor.

Câteva cuvinte :

– pentru moldoveni tipici: Ei, voinicilor! Mai aveți curaj să vă “ițiți ” de după poartă?
– pentru moldoveni atipici: Mai sinistru decât moartea lui Ion Butmalai este doar spectacolul televizat despre cum o sfârșesc cei care îndrăznesc să se pună în poară cu Plahotniuc!
– pentru moldovenii luptători: Va implor să nu uitaț! Singurul care nu mai poate schimba nimic în țara asta este Ion Butmalai!
– pentru moldovenii cu televiziune și avocatul familiei: OPRIȚI-VĂ!

Și un cuvânt pentru famile: Atâta timp cât cel pe care l-ați iubit atât de mult trăiește īn sufletul vostru, tot atăta timp el nu se va sinucide! Dumnezeu să-l odihnească! Iar voi să-l pomeniți pentru toate faptele bune și să-l iertați!

Marșul Mișcării Populare Antimafie a ajuns, ieri, la Cahul

Ieri, 26 octombrie 2014, Mișcarea Populară Antimafie a mers cu echipa sa mobilă într-un marș Antimafie în localitățile din raionul Cahul. După ce am vizitat câteva sate mai mari ale raionului, ne-am oprit în piața Horelor din orașul Cahul pentru a transmite mesajul Antimafie alegătorilor, acolo, unde aveau loc pregătiri pentru începerea unui spectacol organizat de Vlad Filat, președinte al Partidului Liberal Democrat din Moldova – mafiotul numărul doi din Republica Moldova.

Comisia Electorală Centrală ne-a interzis să ne apropiem de evenimentele Partidului Democrat, iar, în ziua de ieri, am dat peste alt mafiot pe nume Vlad Filat și am scandat în piața de la Cahul sloganele noastre electorale „Jos Mafia!”, „Comuniștii și Mafia de la Guvernare sunt o apă și-un pământ!”, „În Europa, fără Mafioți!”, „Acest concert este organizat din banii furați de la cetățeni!”.

Puteți urmări evenimentul în înregistrarea video de mai jos:

Astăzi, urmând exemplul mafiotului Plahotniuc, colegul și partenerul său de furturi – Filat, a depus o sesizare la Comisia Electorală Centrală împotriva partidului Mișcarea Populară Antimafie.

TEXTUL ACESTA ESTE DESPRE MAMA MEA

Am mijlocit ani în șir între ea și Dumnezeu ca să se smerească. N-a vrut pentru că EL a lăsat-o orfană pe timp de război, pentru că i l-a dus pe nenea Iosiv în Siberia și pentru că i-a strivit copilăria prin orfelinate.

Cu 24 de ore înainte să plece, a acceptat să chem un preot. A fost pentru prima dată în viața ei când n-a tratat cu dispreț o față bisericească. Am asistat cu toții la acea împăcare a ei cu Dumnezeu. Împăcarea a fost mai grea decât toată viața dânsei. Au fost momente în care vroiam să-l opresc pe preot de la săvârșirea sfintelor taine. Îmi părea un sacrilegiu s-o supun pe mămica la un asemenea „experiment”. Am rezistat, a rezistat și mămica și … s-a smerit. Pe urmă am regretat că nu au asistat la acel fascinant spectacol toți ateii de pe acest pământ ca să vadă cu ochii lor cum arată MÂNTUIREA SUFLETELOR NOASTRE ȘI ÎNVIEREA ÎNTRU HRISTOS.

A plecat a doua zi, pe 3 octombrie 2004. A lăsat în urma ei sute de discipoli dăscăliți de ea, în cei 45 de ani de muncă pedagogică. Unul dintre ei sunt eu, fiul ei. Dacă ar fi acum, credcă s-ar mândri cu mine și nu numai pentru motivul că îi sunt fecior, ci pentru că îi sunt discipol și pentru că fac ceia ce i-a plăcut cel mai mult: pentru că lupt, pentru că nu fur, nu mint, nu-mi umilesc semenii, pentru că nu sunt laș.

Cred că i-ar fi rușine pentru Nicolae Timofte. Sunt sigur că l-ar considera pe mămăligoiul ăsta, un eșec profesional al ei, i-ar fi rușine că n-a reușit, în cîteva clase primare, să-i cultive respectul pentru oamneni, i-ar fi rușine că un elev de al ei a ajuns primul laș al acestei țări.

S-a mândrit cu mine când eram la război, s-a mândrit cum nu s-a mândrit cred nicio mamă de pe lume. Dar nopțile alea au omorît-o. Mi-a spus mai târziu că s-a gândit că dacă mor, moare și ea. Eu am fost rănit și am supravețuit, ea a fost atacată de un ictus cerebral și a zăcut „rănită” la pat câțiva ani.

Mămica a plecat împăcată cu Dumezeu! Acest gând este singurul care mă consolează de zece ani și îmi ține loc de cea pe care am iubit-o atât de mult. Dumnezeu s-o ierte!