Chipuri de război
După aproape trei decenii, chipul lui Filimon Lupașcu nici mie nu-mi mai pare real, dar mite celor care doar au auzit de el sau care poate trec întâmplător pe o stradelă ce îi poartă numele și care este ascunsă de societate pe undeva, pe la Petricani. Acum el este o fantomă diafană care îmi zâmbește blând de undeva, din neant, iar imaginea ei este prea statică și prea cuminte ca să aibă cea mai mică asemănare cu Filea. Filea?! Iată încă o confuzie mare din mintea mea! Noi, în tranșee, i-am zis doar Filea, iar acum îi rostesc cu greu numele de frica unui sacrilegiu. Încurcătura constă în faptul că memoria colectivă a moldovenilor nu a păstrat în tiparele ei vreun personaj cu un atare apelativ, iar sensul comun al numelui Filea, în zilele noastre, a făcut așa, ca… printr-un concurs nefast de împrejurări, să ne ducă cu gândul la frauda bancară și la o persoană demnă de tot disprețul omenesc.