Ţara şi patria noastră, Republica Moldova, după 16 ani de independenţă nu mai este un proiect politic desuet, ci o realitate politico-statală de netăgăduit. Concetăţenii noştri, cetăţeni ai Republicii Moldova, sunt oameni liberi, care calcă ferm şi apăsat pe pământul ţării lor, merg vertical, cu capetele sus, fiind siguri că îşi au destinul în mâini.More…Liderii politici, oricât de iresponsabili ar fi, nu mai pot modifica destine umane sau direcţii de dezvoltare a societăţii, ci pot doar frâna, fie din incompetenţă sau din rea voinţă, procesele ireversibile care se produc în această parte a Europei.
Nouă, celor care pornim astăzi Acţiunea Populară, ne sunt străine atât rapoartele glorificate şi triumfaliste ale celor aflaţi la guvernare despre roadele comuniste la hectar de integrare europeană, cât şi scenariile apocaliptice ale opoziţiei despre Siberii de gheaţă pe cap de locuitor al singurului „gulag” comunist din Europa.
Noi pornim această mişcare politică fiind conştienţi de faptul că:
1. Este extrem de simplu să te afli în treabă prin politica moldovenească şi este extrem de greu să fii eficient într-o acţiune de interes public;
2. Este la fel de simplu să îmbrăţişez orice doctrină democratică, după cum la fel de greu este să înăbuşi tentaţia nedemocratică şi canibalică de strangulare a presei libere şi a adversarilor politici;
3. Este tot atât de simplu să rosteşti papagaliceşte fraze standard însuşite după ureche despre integrarea europeană şi este tot atât de greu să devii european prin efort psihologic de modificare a mentalităţii totalitare sau prin efort mental de renunţare la lâncezeală colhoznică.
Nimic mai ineficient şi contraproductiv decât bălăceala, pe parcursul a mai multor ani de zile, în această albie provincială de intrigi de mahala, partide clientelare şi guvernări ce au frizat ridicolul până la absurd.
Stimaţi colegi şi prieteni,
Republica Moldova este o ţară ca multe altele din jurul nostru. Moldovenii sunt aceiaşi ca şi românii, sunt la fel ca şi bulgarii, ungurii sau balticii toţi laolaltă cetăţeni europeni, deja, cu acte în regulă. Nu-i adevărat că noi avem un specific naţional, care în orice situaţie ne deosebeşte pe noi de alţii. Există nuanţe ce ţin mai mult de mentalităţi perimate ale unor personaje politice care, în virtutea unei conjuncturi nu tocmai fericite pentru noi, mai populează încă viaţa publică din ţara asta.
Nu schimbul de generaţii şi, cu atât mai mult, nu unirea tuturor democraţilor într-un singur partid va rezolva problema unei politici coerente în Republica Moldova.
În ultimii 15 ani, democraţii au făcut nenumărate coaliţii atât electorale, cât şi post electorale, unele dintre ele mai reuşite, altele mai puţin reuşite, dar aceste formaţiuni eterogene, fie că au fost la guvernare, fie că au fost în opoziţie, de fiecare dată au eşuat lamentabil, provocând dezamăgiri demolatoare în rândul alegătorilor şi, în acelaşi timp, noi rezmeriţe feudale între „liderii de paie” mai vechi şi mai noi.
Problema alegerilor din 2009, nu este doar înlocuirea comuniştilor la guvernare, ci calitatea unei guvernări democratice şi proeuropene, coerenţa cursului politic al Republicii Moldova pentru integrarea în structurile Nord – Atlantice şi ale Uniunii Europene. Sunt multe semne care arată că Partidul Comuniştilor va pierde alegerile parlamentare apropiate, dar nu avem deocamdată nici un semnal care ar indica asupra posibilităţii de apariţie a unei forţe politice capabilă nu numai să preia puterea, ci şi să guverneze eficient şi durabil pe o perioadă de cel puţin patru ani.
Avem toată certitudinea că – nici „monştrii sacri”, şefii de partide mai vechi, formaţiuni care seamănă mai mult cu nişte secte totalitare decât cu instituţii ale statului, democratice, transparente şi cu politici previzibile, dar nici „copii din flori şi de pripas” ai vieţii publice moldoveneşti, pricopsiţi mai recent cu câte un partiduţ, înjghebat cumva după chipul şi asemănarea partidelor pe care l-au părăsit, nu reprezintă în sine semne de schimbare la faţă a clasei politice din Republica Moldova.
Recentele alegeri parlamentare din Federaţia Rusă au pus, Republica Moldova, pentru cei care vor să înţeleagă, într-o cursă contra cronometru în calea de integrare în structurile Nord – Atlantice şi ale Uniunii Europene. Orice ezitare poate să ne plaseze ireversibil, în spaţiul unei „democraţii” de tip tătaro – mongol, potrivită, poate, unor popoare asiatice, dar străină spiritului de libertate a poporului nostru. Dacă mai ezităm, ne vom pomeni ca şi puţinii democraţi ruşi într-o sală de aşteptare dintr-o haltă părăsită prin care nu mai trece nici un tren (nici de integrare şi nici măcar de evacuare).
Fiţi atenţi cât de ridicol sună, în acest context, cea mai îndrăgită emanaţie a curentului de gândire european din Republica Moldova: „Vom construi Europa la noi acasă”. Această „ceastuşcă” au cântat-o pe la curţi europene mai toate păsările măiestre ale politicii moldoveneşti, cei de acolo ne-au privit cu milă şi ne-au lăsat să ne prelungim trilul în colivia neutralităţii noastre CSI-iste.
Dacă citiţi atent declaraţiile liderilor politici de la Chişinău, după votul ruşilor din 2 decembrie, n-o să găsiţi nici cel mai mic semn de îngrijorare, ba din contra veţi constata că visele paradisului electoral pentru liderii politici de la noi se ţes din dragoste rusească pentru un Ţar prosper şi democratic. Cei care admiră astăzi democraţia rusească şi pe Vladimir Putin nu fac nimic altceva decât să prepare un al treilea mandat pentru Vladimir Voronin.
Apropiatul scrutin parlamentar constituie bătălia decisivă pentru Europa. Vom deveni în câţiva ani o ţară eligibilă pentru Uniunea Europeană sau nu, depinde acum, în exclusivitate, de opţiunea electorală din 2009. Or, formula de succes pentru viitoarele alegeri nu este cea pe care ne-o propune actuala clasă politică şi care constă în suma aritmetică a partidelor democratice existente şi a celor care se mai află în chinurile facerii aduse la numitorul comun al stărilor de leşin a liderilor acestora.
Acţiunea Populară, formaţiunea pe care o constituim astăzi nu va fi un partid politic. Acţiunea Populară va fi o veritabilă mişcare populară capabilă, în virtutea convingeri noastre ferme şi a elanului tinerilor, să creeze un curent de opinii, o campanie cu un larg sprijin popular pentru integrarea Republicii Moldova în structurile Nord – Atlantice şi ale Uniunii Europene. Acţiunea Populară va deveni în cel mai scurt timp expresia politică a aspiraţiilor europene a majorităţii cetăţenilor Republicii Moldova. Acţiunea Populară va aduna pe platforma sa politică cei mai pregătiţi concetăţeni de ai noştri aflaţi în ţară sau peste hotare.
Stimaţi colegi şi prieteni,
Cunoaştem supărarea mofturoşilor tuturor timpurilor şi a ignoranţilor de serviciu, care trăiesc cu ferma convingere că totul este pierdut, că toţi sunt trădători, că aşa ne trebuie, că de ce nu am fost nemţi în 89, că de ce nu suntem baltici acum, că mai degrabă îţi faci bagajele şi pleci în lumea lui Dumnezeu decât să trăieşti în ţara asta, că am ratat aderarea la Uniunea Europeană odată şi pentru totdeauna. La fel cum ne sunt cunoscute şi bocetele patrioţilor gratuiţi: şi aşa suntem dezbinaţi, dar ăştia mai fac o formaţiune politică, sau, cum să faci o Mişcare fără personalităţi marcante, sau Voronin, Voronin, ne dezbină prin a lansa tot felul de proiecte politice noi.
Răspunsul nostru la toate jelania aceasta este scurt – Nu ne pa să!
Nu ne pasă cât de puternic şi invincibil se crede Voronin.
Nu ne pasă cât de importanţi se cred liderii politici aflaţi de mai mulţi ani în straşnică opoziţie. Nu ne pasă de personalităţile marcante, care populează astăzi viaţa publică şi nici cât trag la cântar rânzele lor de moldoveni deştepţi.
Nu ne pasă ce părere au despre noi şi acţiunea noastră bosumflaţii, leşinaţii, mofturoşii, dezamăgiţii şi ignoranţii.Această nepăsare este singurul lux pe care ni-l putem permite.
În rest, ne pasă!
Ne pasă de Republica Moldova şi cetăţenii ei. Ne pasă de sutele de mii de moldoveni aflaţi în pribegie prin lumea întreagă. Primul lucru care îl vom face pentru ei va fi crearea condiţiilor pentru a le asigura participarea la vot, iar pe urmă ne vom preocupa de crearea condiţiilor pentru revenirea lor acasă. În acest sens, vom încuraja prin pârghii economice şi legislative oamenii de afaceri din Italia, Portugalia, Spania şi Grecia să investească în Republica Moldova, iar locurile de muncă noi create să le pună la dispoziţia imigranţilor moldoveni, în condiţii avantajoase.
Ne pasă de cele câteva sute de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, ostatici ai regimului separatist de la Tiraspol, abandonaţi în cel mai laş şi demagogic mod de actuala Guvernare, uitaţi de comunitatea internaţională şi părăsiţi de civilizaţia europeană. Teritoriile din stânga Nistrului sunt recuperabile pentru Republica Moldova. Pentru a le recupera, însă, este necesar să schimbăm radical modul de gestionare a crizei transnistrene. Acţiunea Populară are o strategie în acest sens, strategie pe care o considerăm singura de natură să rezolve pe termen scurt integrarea Republicii Moldova în structurile NATO şi UE, dar şi recuperarea Transnistriei pe termen mediu. Acest lucru se poate face nerenunţând nici pentru o clipă la principiul integrităţii teritoriale a ţării noastre.
Regimul separatist transnistrean este cămaşa de forţă a democraţiei moldoveneşti, care nu ne permite nici să ne integrarăm în Europa, dar nici să ne reîntregim ţara. O frontieră administrativă între noi şi regimul separatist ne-ar dezlega mâinile pentru negocierea cu partenerii noştri europeni a unei implicări mai active în procesul de retragere a armatei a 14-a, dar şi de instaurare a unui protectorat internaţional în zonă, ceia ce va aduce inevitabil la recuperarea teritoriilor pierdute acum 15 ani în urma unui război sângeros.
Ne pasă de fiecare cetăţean al ţării noastre: bătrân, tânăr, femeie, bărbat, sărac, bogat, fără un loc de muncă, aflat în neştire alcoolică ori în detenţie pentru vre-un delict serios ori unul oarecare, pentru că fiecare trăitor din ţara asta, aşa cum sunt puse anapoda lucrurile la noi, are, în mod sigur, vreo greşeală contabilizată fie faţă de fisc, poliţie, procuratură sau inspecţii de muşte pe căciulă. Şi numai statul – proprietatea colhoznică a partidului de guvernământ nu are nici o greşeală în faţa cetăţeanului umilit la poarta consulatului României, schingiuit de poliţie, sau adus în prag de disperare ca rezultat al unor hotărâri judecătoreşti strâmbe, înfăptuite la comandă de o justiţie servilă puterii, coruptă şi incompetentă.
Stimaţi colegi şi prieteni,
Procesul de integrare europeană este unul extrem de complicat şi imposibil de realizat doar pentru cei care suferă de eurofobie. Aceştia, provoacă incidente la frontiera Uniunii Europene cu cetăţenii români, fură brazii de crăciunul european, inventează scenarii terifiante cu „ştirliţi” de peste Prut, care numără din sediul Ambasadei Române de la Chişinău cele 17 clipe ale primăverii, care apropie ora dezgheţului dintre noi şi Europa, povestesc la toate posturile de televiziune snoave populare moldoveneşti cu balauri tricolori care vin de pe teritoriul Uniunii Europene şi NATO să tulbure liniştea lui Roşu Împărat. Aceste fantasmagorii reprezintă simptomele clinice ale unei boli congenitale foarte grave, care în limba română se numeşte Eurofobie, iar pre limba lor rusească, transnistreană sau moldov(e)nească, boala se numeşte – „sibirskaia goreacika”. Or, boala „sibirskaia goreacika” la noi, în Europa nu are leac, ea se tratează numai în „Sibir”. Acţiunea Populară le urează: „Drum bun, la tratament, tovarăşi”, iar pe Dumneavoastră, Domnilor, pe cei care urmăriţi acum congresul nostru, vă rugăm să vă răsuflecaţi mânicile şi să veniţi alături de noi. Deschideţi larg uşile şi permiteţi bunului simţ să între în politică.
Fiţi cu ochii pe noi şi nu rataţi şansa de a fi de folos ţării. Suntem siguri că din tumultul de vorbe şi acţiuni leşinate, veţi desprinde cuvântul responsabil şi acţiunea veritabilă.
LA TREABĂ, PRIETENI! ŞI FIE CA DUMNEZEU SĂ OCROTESCĂ REPUBLICA MOLDOVA ŞI PE CETĂŢENII EI!
сейчас очень много этих партий