Istoria integrată aproximativ şi neutru va consemna în termeni confuzi că pe la …, sau cam prin … 2009, într-o zi neclară de primăvară, statul Voronin s-a spart în cioburi sub acţiunea unor obiecte contondente proiectate cu un scop anume pe faţada hâdă a imperiului. Acolo, după acel zid fragil de sticlă, la umbra neagră a dictaturii, în debaraua de obiecte inutile tiraniei se năştea pe furiş şi scăpat de ochiul de veghe al stăpânului, cel care va fi întemeietorul şi întâistătătorul primului Aproximat (a nu se confunda cu termenul de califat) din istoria popoarelor, ca formă superioară de guvernământ a unui stat neutru, a nimănui şi dezorientat.
Istoria nu va cunoaşte ce ar fi putut să se întâmple, dacă proaspătul făt nu ar fi observat prin geamurile sparte ale statalităţii moldoveneşti elemente ale unei lovituri de stat româneşti. Iar istoricii vor avea păreri împărţite asupra numelui corect al înaintaşului. Cei mai mulţi vor considera că numele Lupu, aşa cum va apărea scris în ”letopiseţ”, este doar o greşeală de tipar şi că, probabil, corect ar fi fost Lupa sau Lupă de la englezescul ”loop”. Această ipoteză va fi considerată cea mai verosimilă, pentru că ea pare să definească mai exact esenţa constituţiei fizice şi intelectuale a acestuia – lupa face mari corpurile mici, pe de o parte, şi este creatoare de iluzii pe de altă parte.
Aşa sau altfel, se va cunoaşte că după căderea statului Voronin, ţinutul a cunoscut o perioadă de confuzii neproductive şi neutralităţi nedefinite, stări de anemie politică şi anorexie socială. Această perioadă va fi cunoscută de istorie sub denumirea de Interimat şi se va şti că anume în acea perioadă, s-au pus bazele Aproximatului Neutru Moldovenesc (ANM) prin îmbalsamarea constituţiei şi prin blazarea tradiţionalei mentalităţi sociale. La baza noii ideologii şi a Legii Fundamentale, vor sta lucrările lui Marian Lupă, cum ar fi: monumentala operă „Teoria confuziei şi principiul lăsatului să se înţeleagă”, tratatul ştiinţific „Dragii mei, haideţi să spunem aşa…” sau tratatul teo-politologic „Coabitarea paşnică a îngerului neutralităţii şi a demonului româno-centrismului”.
Pentru ca istoria să ne ia în seamă şi să scrie despre noi în termenii enunţaţi aici, este bine să ne ridicăm deasupra propriei condiţii de interese meschine private, pentru a reuşi să atingem culmile conceptului politic al noilor lideri, unul dintre care stă să vină pentru a ne conduce spre îmbrăţişarea unor valori pe care noi, din cauza neîmplinirii noastre, poate nu le înţelegem, încă. Iată de ce, este bună iniţiativa Domnului Interimar Ghimpu de a accepta actuala Constituţie ca pe un destin vitreg, ca pe un handicap ancestral sau ca pe o cocoaşă care, întru binele nostru şi al copiilor copiilor noştri, ne strâmbă paşii spre nicăieri pe labirinturile neutralităţii noastre permanente.
Ceea ce trebuie să facem în mod sigur, este să urmăm îndemnul liderilor noştri autentici de a smulge această Lege Fundamentală de la icoane şi de a o arunca la picioarele poporului ca pe un preş bun de şters tălpile noastre murdare de totalitarism, ca să putem păşi cu demnitate peste pragul uşii civilizaţiei europene, care se va deschide larg pentru oamenii care vor şti să fie neutri şi polietnici, vor şti să vorbească, aidoma viitorului preşedinte, confuz şi alambicat într-o limbă fără nume, insipidă şi inodoră. Iar modificările istorice ale Constituţiei, pe care urmează să le facă Comisia Interimarului Gimpu, trebuie să rezolve două probleme primordiale: unu, să pună capăt de urgenţă interimatului prin alegerea, cu orice preţ, a lui Marian Lupă preşedinte, pentru că atâta timp cât noi avem un „moldovan” de-al nostru făcut de maică-sa în scaunul ţării, nu trebuie să-l mai căutăm „pi dracu”, şi doi, trebuie să ne recroim ţara după chipul şi asemănarea viitorului preşedinte. Şi vom avea o ţară filologic dezvoltată aşa cum nu s-a mai văzut pe lume, vom construi fabrici şi uzine unde vom produce în cantităţi industriale şi vom livra către beneficiari: neutralitate permanentă, ”drujbă” ocazională cu oricine, confuzie diplomatică ambalată şi în vrac, demagogie asumată pă interior şi pă exterior. Vom amenaja zone de reflecţie, unde cetăţenii noştri vor deprinde zi de zi arta neutralităţii permanente în raport cu estul şi vestul, cu femei şi bărbaţi, cu răul şi binele. Anesteziologia, anesteziologia va deveni meserie politică de căpătâi! Vom pregăti anesteziologi de înaltă calificare. Vom anestezia până la neştire orice simţire, cu excepţia unei singure dureri – în cot şi încă într-un loc – zone extrem de sensibile pentru orice “moldovan autentic” de ziua unirii tuturor românilor.
Nu vom fi Monarhie, nu vom fi Republică, nu vom fi Ducat şi, cu atât mai mult, Principat. Vom avea cea mai originală formă de guvernare – Aproximatul ANeMic condus de un preşedinte, anesteziolog principal, care va fi garantul aproximărilor, alambicărilor, confuziilor, aburelilor şi „neatârnărilor”.
ANM… ANM… ANM…
Pe viu şi fără răutate,
Sergiu Mocanu
Trist. De la 90 incoace ne-am tot lamentat cautind jumatati de masura de natura”moldoveneasca” menite sa ne scoata din impasul existentialismului nostru aproximativ. Am tratat lucrurile in maniere duplicitare de regula incercind sa impacam realitatile si legalitatea cu viziunea si natura noastra “umana” tributara unei miopii si optuzitati pe care n-asi vrea sa o cred ereditara. De acord, nu e bine sa generalizam, dar astazi ne pomenim ca suntem din nou in situatia de a da credit unui rau mai mic doar pentru a pasi o noua punte, care nu conteaza inca la ce va servi. Schimbarea din anul asta s-a facut pe entuziasmul tinerilor cu prea multa jertva si astazi ne pomenim intr-o situatie in care mai marii zilei (/ ai nostri de data asta) ne trateaza / negociaza viitorul cu cei cu miinile patate de singe. Voi fi invinuit de miopie politica… Nu zic a nu se trata cu PCRM, e logic si democratic sa o facem. Dar mi se intoarce sufletul cind inteleg ca unul din salvatori va fi insusi Voronin. Asta este un criminal si un uzurpator cu care nu avem ce negocia. El ramine un pericol social si ca orisice element de aceasta natura- trebuie izolat. Ar trebui s-o facem macar in numele celor morti pentru adevar si democratie.
Cit despre Lupu, nu vreau sa fiu rau si nici simplist in cuget, dar asta pare a fi iesit din basmul cu Scufita Rosie. Doar ca e in faza discutiilor cu “nefericita” pina ai indica drumul la bunicuta. Nu stiu de ce imi aminteste de neregretatul “plecat din ale politicii” Lucinschii. Doar ca va fi o varianta spoita care se va ascunde la umbra frazelor sale cu accent de Bucuresti. Prin urmare suntem aruncati in bratele unui Fat-Frumos pe care soarta ni l-a harazit si bagat pe git doar pentru a scapa de crudul balaur…. Nu stiu de ce am impresia ca in caz de “izbinda” (care de altfel nu e sigura) ne vom roade opincile, europene de asta data, opindindu-ne spre prosperitatea mult visata, dar vom ramine ca intodeauna cu fundul gol. Mi-ar place sa gresesc in temerile mele, dar ma tot uit ca vorba aia “nasc si la Moldova oameni” in domeniul politicii ramine o parabola seaca.
Super pamflet, dar cu parere de rau este foarte aproapede realitatea in care traim noi.
alt moment ar fi ca prea mult s-a focusta societatea in jurul acestui Lupu, de parca e sfarsitul lumii, dat sa fim putin mai altfel si sa privim lucrurile la o scara mai larga de timp, precum incearca sa o faca moderatorul prin acest pamflet.
P>S>Domnule Mocanu mai invatati-l si pe Mihaes din cand in cand ce este asta un BLOG, asta daca aveti timp si are rost.
Bravo,D-le Mocanu…Perfect…
Ce sa va spun, dle Mocanu… Nu v-am simpatizat niciodata. Articolul de mai sus, insa, va imbunatateste imaginea in ochii mei.
P.S. Pacat ca toti “coloratii” (rosii, verzi, albastri, galbeni) sunt “umar la umar cu poporu” si mananca jaratic pentru omu’ simplu, doar pana urca treptele Parlamentului sau ale Presedintiei. Dupa, ii afecteaza sindromul “Moldaun”, cu simptome asemanatoare celora din articolul de mai sus. Dumneavoastra, pana relativ recent, ati stat cuminte in fotoliul molcut de la etajul 3, fara sa emanati macar un piscuit referitor la ceea ce astazi va sta ca un os in gat…
PPS: Nu generatia dumneavoastra, si nici a celor ce s-au plimbat prin centru de 7 aprilie nu vor fi cei ce vor avea cultura politica, coerenta si responsabilitatea pentru a masura scaunele de frunte din tzara asta.
Mda. Foarte romantic-literar. Frumos. Dar eu voi fi mai drastic. Proaspat dupa noutatea fuzionarii PD, PSD. Se aduna fostii Komsorgi Lupu-Dyakov-Braghis. Deseurile umane. A inceput recolta votului al Lumpenproletariatului moldovenesc. Este posibil asa ceva doar intr-un spatiu unde bantuie IGNORANTA. Este o epidemie. In plus, Este incredibil numarul de lichele care locuiesc in R.S.S.M. 1/3 din populatie. Alta 1/3 sunt potentiale lichele. Oameni cumsecade au devenit niste perle rare.
Am citit cu mare interes şi vă zic că este un material extraordinar, real şi dureros. Mă frământă doar o întrebare: De ce trecând prin ani de totaliarism, minciună, dacă vreţi idiotism, nu ne-am învăţat până astăzi să deosebim aproximatul de adevăr? De ce toată viaţa trăim cu poate…? Poate va fi mai bine! Poate ăsta e altfel! Poate nu ne va trăda! Poate, poate………………..
Cred că asta este o boală, o boală mai ceva decât A(H1N!), pentru ultima se găseşte antidot, pentru prima nu, în orice caz până la moment.
Nu pot să nu fiu de acord cu felul cu aţi tratat problema Lupă, absolut corect, dar iarăşi este vina noastră, a tuturor, inclusiv şi a mea, că nu deosebim omul real de cretin şi ca rezultat avem ce avem sau mai bine zis vom avea o istorie de felul cum aţi spus mai sus.
Cu siguranţă nu va fi votat, dar nici nu trebuie, că dăm iar în bară. Din nou apelăm la poate…
Poate timp de un an se mai deşteaptă electoratul! Poate se modifică Constituţia şi …
Oricum mai avem o speranţă şi s-o ratăm nu trebuie.
Avem două personalităţi care sper să nu facă abatere: Filat şi Ghimpu, altă cale nu e.
Sunt de acord cu palade: oamenii de treabă sunt rarităţi, dar totuşi încă mai sunt, deci să nu pierdem speranţa în viitor.
Avem mulţi paraziţi, dar şi oameni de treabă, chiar de-s puţini, dar sunt.
Ţânţarul şi boul
Un ţânţar, dar barosan,
mic, dar că avan
şi de sânge pofticios,
cocoţat ca erou
pe spatele unui bou,
suge fără de răgaz
schimbând locul după caz
bâzâind neîncetat
că taurul iritat
flutură coada mereu
dorind să-l dea jos,
dar o face foarte greu
că drept cap plasat
este protejat.
Când boul trăgea greu jugul,
ţânţăraşul trăgea chiulul.
Nu mai suportă sărmanul
şi căzu de-atâta muncă
la mijloc de luncă,
trist de tot ţânţarul,
mic, dar parazit,
zbârnâi mâhnit:
– Ce păcat!
Nu-i nimic, altul găsesc,
că altfel mă prăpădesc.
O sinteză excepţională a situaţiei politice de la Chişinău! Felicitări!!! Aţi exprimat gândurile multora dintre noi într-o superbă limbă ROMÂNĂ, nescăpându-vă nici cele mai mici detalii, gen: “atârnare-neatârnare” şi alte multe cacofonii de-ale dlui Lupu, căruia nu-i pasă ce cred românii basarabeni, ci vrea să placă “marilor minorităţi” de la noi… Este o reacţie firească a noastră la “gogoşile” pe care ni le serveşte Măria(n) Sa şi în care singur nu crede… Ce păcat că acasă încă nu e acasă…
Deacord total cu Radu,Paladie,Anatolie. Adevăraţii patrioţi nu merg în serviciu cu fraţii mai mari,dar alături de cei care astăzi sunt BETON. Ghimpu-Filat poate încă cineva dar mii greu să răspund, cine pănă la urmă.
Vă doresc succes,cu comentariile,alături de Pavlicenco.