APROXIMATUL NEUTRU MOLDOVENESC – pamflet anticonstituţional

Istoria integrată aproximativ şi neutru va consemna în termeni confuzi că pe la …, sau cam prin … 2009,  într-o zi neclară de primăvară, statul Voronin s-a spart în cioburi sub acţiunea unor obiecte contondente proiectate cu un scop anume pe faţada hâdă a imperiului. Acolo, după acel zid fragil de sticlă, la umbra neagră a dictaturii, în debaraua de obiecte inutile tiraniei se năştea pe furiş şi scăpat de ochiul de veghe al stăpânului, cel care va fi întemeietorul şi întâistătătorul primului Aproximat (a nu se confunda cu termenul de califat) din istoria popoarelor, ca formă superioară de guvernământ a unui stat neutru, a nimănui şi dezorientat.

Istoria nu va cunoaşte ce ar fi putut să se întâmple, dacă proaspătul făt nu ar fi observat prin geamurile sparte ale statalităţii moldoveneşti elemente ale unei lovituri de stat româneşti. Iar istoricii vor avea păreri împărţite asupra numelui corect al înaintaşului. Cei mai mulţi vor considera că numele Lupu, aşa cum va apărea scris în ”letopiseţ”, este doar o greşeală de tipar şi că, probabil, corect ar fi fost Lupa sau Lupă de la  englezescul ”loop”. Această ipoteză va fi considerată cea mai verosimilă, pentru că ea pare  să definească mai exact esenţa constituţiei fizice şi intelectuale a acestuia – lupa face mari corpurile mici, pe de o parte, şi este creatoare de iluzii pe de altă parte.

Aşa sau altfel, se va cunoaşte că după căderea statului Voronin, ţinutul a cunoscut o perioadă de confuzii neproductive şi neutralităţi nedefinite, stări de anemie politică şi anorexie socială. Această perioadă va fi cunoscută de istorie sub denumirea de Interimat şi se va şti că anume în acea perioadă, s-au pus bazele Aproximatului  Neutru Moldovenesc (ANM) prin îmbalsamarea constituţiei şi prin blazarea tradiţionalei mentalităţi sociale. La baza noii ideologii şi a Legii Fundamentale, vor sta lucrările lui Marian Lupă, cum ar fi: monumentala operă „Teoria confuziei şi principiul lăsatului să se înţeleagă”, tratatul ştiinţific „Dragii mei, haideţi să spunem aşa…” sau tratatul teo-politologic „Coabitarea paşnică a îngerului neutralităţii şi a demonului româno-centrismului”.

Pentru ca istoria să ne ia în seamă şi să scrie despre noi în termenii enunţaţi aici, este bine să ne ridicăm deasupra propriei condiţii de interese meschine private, pentru a reuşi să atingem culmile conceptului politic al noilor lideri, unul dintre care stă să vină pentru a ne conduce spre îmbrăţişarea unor valori pe care noi, din cauza neîmplinirii noastre, poate nu le înţelegem, încă. Iată de ce, este bună iniţiativa Domnului Interimar Ghimpu de a accepta actuala Constituţie ca pe un destin vitreg, ca pe un handicap ancestral sau ca pe o cocoaşă care, întru binele nostru şi al copiilor copiilor noştri, ne strâmbă paşii spre nicăieri pe labirinturile neutralităţii noastre permanente.

Ceea ce trebuie să facem în mod sigur, este să urmăm îndemnul liderilor noştri autentici de a smulge această Lege Fundamentală de la icoane şi de a o arunca la picioarele poporului ca pe un preş bun de şters tălpile noastre murdare de totalitarism, ca să putem păşi cu demnitate peste pragul uşii civilizaţiei europene, care se va deschide larg pentru oamenii care vor şti să fie neutri şi polietnici, vor şti să vorbească, aidoma viitorului preşedinte, confuz şi alambicat într-o limbă fără nume, insipidă şi inodoră. Iar modificările istorice ale Constituţiei, pe care urmează să le facă Comisia Interimarului Gimpu, trebuie să rezolve două probleme primordiale: unu, să pună capăt de urgenţă interimatului prin alegerea, cu orice preţ, a lui Marian Lupă preşedinte, pentru că atâta timp cât noi avem un „moldovan” de-al nostru făcut de maică-sa în scaunul ţării, nu trebuie să-l mai căutăm  „pi dracu”, şi doi, trebuie să ne recroim ţara după chipul şi asemănarea viitorului preşedinte. Şi vom avea o ţară filologic dezvoltată aşa cum nu s-a mai văzut pe lume, vom construi fabrici şi uzine unde vom produce în cantităţi industriale şi vom livra către beneficiari: neutralitate permanentă, ”drujbă” ocazională cu oricine, confuzie diplomatică ambalată şi în vrac, demagogie asumată pă interior şi pă exterior. Vom amenaja zone de reflecţie, unde cetăţenii noştri vor deprinde zi de zi arta neutralităţii permanente în raport cu estul şi vestul, cu femei şi bărbaţi, cu răul şi binele. Anesteziologia, anesteziologia va deveni meserie politică de căpătâi! Vom pregăti anesteziologi de înaltă calificare. Vom anestezia până la neştire orice simţire, cu excepţia unei singure dureri – în cot şi încă într-un loc – zone extrem de sensibile pentru orice “moldovan autentic” de ziua unirii tuturor românilor.

Nu vom fi Monarhie, nu vom fi Republică, nu vom fi Ducat şi, cu atât mai mult, Principat. Vom avea cea mai originală formă de guvernare – Aproximatul  ANeMic condus de un preşedinte, anesteziolog principal, care va fi garantul aproximărilor, alambicărilor, confuziilor, aburelilor şi  „neatârnărilor”.

ANM…  ANM… ANM…

Pe viu şi fără răutate,
Sergiu Mocanu