Mirosul de sânge proaspăt, sudoarea și fumul de praf de pușcă, sudălmile și rugăciunile, strigătele de durere și disperare și … frica …, frica asta de proporțiile unei calamități naturale îți sugrumă, în îmbrățișarea ei, rațiunea și tu, ticălosule, vreai să scapi de carne, de carnea ta care se tăvălește acum în țărnă. Dacă scoți cuiul de la grenadă, totul se va sfârși peste 4 secunde. Ce-a urmat – te depășește, dar acest fapt tu n-o să-l împărtășești degrabă nimănui. Lacrimile de recunoștință ale camarazilor tăi, cărora le-ai dat pumni în gură și i-ai înjurat de mamă pentru ca să-i scoți din paralizie, te măgulesc și tu te complaci în starea de erou – un nou statut social atribuit ție de acea clipă divină în care, printr-un miracol, n-ai devenit laș.
Peste două nopți, în fața unei ambuscade trase la indigo, Filea n-a avut norocul tău, a celui care, din mila Domnului, și după 18 ani, îți porți numele propriu ca pe un loz câștigător. Numele lui îl poartă acum o stradelă de la Petricani, ferită de ochii veteranilor celui de-al II-lea Război Mondial, ca să nu le traumăm psihicul exploziv de eroi născuţi legitim dintr-o glorie militară intangibilă pentru bastarzii unui „război de rahat”. Țara lor nu mai este, iar ei, se mai nasc și astăzi prin clone de ostași internaționaliști. Țara ta există, dar eroii tăi încă nu s-au născut în psihologia colectivă, rămânînd „embrioni” indezirabili pentru o societate în derivă, care doar în virtutea unui instinct ancestral, va reveni odată „subliminal” la matcă.
Dacă scoteai cuiul, totul s-ar fi sfârșit în 4 secunde. Nu l-ai scos. Şi filmul se va tiraja într-un număr infinit de exemplare, iar tu de milioane de ori vei fi ba laș, ba erou, ca și atunci, în acea noapte. Eroii căzuți atunci au șansa să se nască prin a se acoperi de glorie în sânul unui popor măreț, care vrea să revină la matcă, sau… să moară în pântecul unei societăți de consum, ce va rămâne în derivă până la ultimul soldat, care mai luptă în tranșeele acelui război. Tu ești unul dintre ei, și tu, „Comandiriule”, vorba lui Lioha, „nu ai voie să mori”, până nu reușești, adaug eu, care te cunosc mai bine decât toți prietenii și dușmanii tăi.
Asta ne e soarta. Crucea ce o ducem. Batrinii nascuti in siberia voteaza comunistii. Oameni care se bucura de liniste, vorbesc in limba lor natala, dar uita sa spuna un multumesc celor ce au luptat pt neamul nostru, limba, pamint. In schimb ii ridica in slavi pe cei ce au luptat pentru idealuri straine noua.
Nu, nu are cum sa fie bine in Moldova, atita timp cit e locuita de maldaveni.
Ca literatura, meditatia ta , Sergiu, e splendida. Dar durerea, mai cu seama durerea unui popor, umilinta lui de catre cotropitorii rusii, nu trebuie literaturizata. Ea trebuie stigata ca s-o auda si urmasii.
Faptul ca eroii din Cel de al Doilea Razboi Mondial, de fapt, ocupantii rusi, se mai nasc si azi si se bucura de prvilegii, iar democratul Vlad Filat ii onoreaza cu prezenta sa si cu flori, iar Grupul Ilascu se zbate in saracie si nevoi, uitati chiar si de consatenii lor, e mai mult decat o rusine nationala. E semnul unei mutatii, ca la gagauzi, care, benevol, au renutat la limba lor materna in favoarea limbii ruse. Mutatia ce s-a produs in psihologia basarabeanului spre rusi, nu spre neamul nostru romanesc. Muatia spre romani presupune, inainte de toate, un efort intelectual. Asta noua nu ne place. Cu rusul e mai bine. El a legiferat, la noi, ca la el acasa, furtul, betia, curvaria, minciuna, crima – tot ce e mai josnic in om. Din cauza asta, in 1990, KGB-ul lansase lozinca: principalul nu-i limba, dar ceea ce punem pe limba. Adica, treuca e principalul. Stia KGB-l cu cine are de a face. Si au biruit agrarienii.
Razboiul din Transnistria, inceput de vitejii transnistrieni din s.Cucieri, din pacate, pare o aventura. Precum grecii de azi nu se aseamana cu marii greci din antichitate, la fel si noi nu ne asemanam cu stramosii nostri: Stefan cel Mare, Micea cel Batran, Mihai Viteazul, Vlad Tepes…
Rusii cunosc bine acest lucru si nu ne respecta, nu executa deciziile Sumetului de la Stambul referitor la conflictul transnistrian.
Literaturizare unei dureri pe care, tu, Mocanu, ai trait-o personal, arata odata in plus, ca noi am degradat definitiv. Cine daca nu tu, daca nu voi, eroii de la Nistru, trebuie sa-i dati cu florile in cap celor care le ofera ocupantilor?
Unimedia, platiti degeaba salariu corectorului – “INDEZIRABIL”e in Romana 🙂
Multumesc, domnule Mocanu….
Tu ai intrat în casa mea prin geam
Tu ai intrat în casa mea prin geam,
în stilul tău – violent, autoritar, totalitar,
ca o furtună trecând peste hotar,
fiind din moşi-strămoşi barbar.
Tu ai intrat mai rău decât tâlharul,
cu baioneta străpungând hotarul,
făcând ca peste plai necazul şi amarul
să stoarcă lacrimi precum storcătorul.
Tu ai venit pretins erou-apărător,
dar cine te-a chemat în ajutor?
Că eu, de când te ştiu, ai fost cotropitor,
dorind să-ngenunchezi acest popor.
Poporul meu pe care tu nu-l recunoşti
drept cel care a fost şi este – român,
dar şi peste acest mult pătimit pământ – stăpân,
ţinându-l permanent sub ale tale oşti.
Tu ai venit şi stai în capul mesei, uitând
că ai şi tu ţară, mamă, frate, soră, tată „drag”,
care te-aşteptă, poate, de-amar plângând,
că ai uitat drumul spre casă, spre-al tău meleag.
Întoarce-te, că ei te cheamă, uită de mine,
că mie-mi este foarte bine fără tine,
fără-ale tale oşti, maşini blindate, tancuri,
care ne asupresc de două veacuri.
Tu nu eşti eliberator şi nici tâlhar,
tu eşti un monstru – adevărat barbar.
Ia-ţi baioneta ruginită şi casca demodată
şi, rogu-te, pleacă, pleacă, pleacă odată!
De tine eu nevoie n-am avut şi nici nu am,
de-ajuns cât mi-ai călcat tot neamul în picioare.
Eu n-o să uit, şi nici urmaşii din ale Patriei hotare,
că tu ai intrat în casa mea prin geam.
02 martie 2010
Pe 2 martie 1992, forţele paramilitare transnistrene au luat cu asalt secţia de poliţie din Dubăsari, incidentul soldându-se cu primele victime omeneşti. Acest incident a marcat începutul războiului, impus de forţe agresive din Rusia, soldat cu sute de vieţi omeneşti şi cu mulţi răniţi.
Anatolie Cărbune, Floreşti
Dnule Mocanu,
Pacat ca nu va stim mai bine.
PUS SI SIMPLU FENOMENAL D-LE MOCANU, PACAT CA D-STRA V-ATI DEZIS DE NATIONALISMUL DE ADINEORI… STIU CE SPUN.
Sublim text care impune destula meditatie.. Apropo de curaj, cind iesti mai puternic si neinfricat, atunci cind in nebunia unui moment hazardat unde corpul te-atradat te-ai pomenit in tabara lasilor sau ulterior, cind ti-ai asumat cu curaj in public responsabilitatea lasitatii si incerci sa depasesti momentul. De multe ori granita dintre figurile eroice si cele “sterse” este destul de fluctuanta, mai ales ca entitati complexe umane ramin a fi judecate prin prisma a citorva secunde existentiale. Presupun ca o sociatate ca a nostra va evita “deriva” doar daca va sti sa priveasca fara crispare, cu destula toleranta si intelegere cele 3 ipostaze ale timpului urmarind in de aproape scarile valorilor umane si democratice.
Am citit de multe ori acest blog insa de data asta a fost o revelatie. Ce frumos scrieti, domnule Mocanu ! E un dar pe care aveti datoria sa-l folositi si sa povestiti lumii ce ati vazut.
FRATE AM FOST ALATURI CU FILIMON LUPASCU .CINE ISI MAI ADUCE AMINTE DE EL.UN OM CU INIMA MARE .CARE LA MEZ DE NOAPTE PUTYEA SA VINA SATI SPUNA IN NADUF..CUI DRACU II TREBUE. VOI NU ATI FOST ACOLO CE STITI VOI.NUMAI SA PUNETI ETICHITE .VOI VATI INGROPAT PRIETENII.VOI STITI CE INSEAMNA SA NU INTRE ACUL IN…. MA UIT LA VOI FORUMISTILOR SI CHITE ODATA MIE SCHIRBA.UNDE ERATI VOI ATUNCI.EROI AI REPUBLICII MOIDOVA.ASTAZI SUNTETI MARI SI TARI.MOCANU E RAU VA TRADAT PATRIA SA DUS LA VORONIN .NUMAI EU STIU SI EU POT SAL JUDECV SI BAETII CARE AU FOST ALATURI VOI CEILALTI CAZRE JUDECATI …SUFLATI IN DOUA BORTICELE SI CIOCU MIC .VOI NU ATI FOST ALATURI SI NU AVETI DREPTUL SA JUDECATI.DOAR UNICUL DUMNEZEU ESTE IN PUTERE DE A JUDECA.FRATE NOI SUNTERM ALATURI.SI ZIUA DE ASTAZI MA CONVINS INCA ODATA.UN ARTICOL SUPER.
sa speram ca ZIA MEMORIEI , aprobata cu atata greutate in parlament din cauza “celorlalti eroi “ai altor razboaie, STREINE NOUA, pentru o “fosta” patrie, vitrega noua, VA ADUCE EROII ADEVARATI ACOLO UNDE LE ESTE LOCUL , pe pediestalul nemurii neamului romanesc.
Frate ce stiu ei o gloata care la moment se schimba cum e vintul.o gloata care poate sa te aclameze chind ii convine ca esti de al nostru sau…dupa cum se schimba macazul.astazi imi permit e ziua noastra.si o spun cu glas tare eu mim aparat tara cu arma in mina dar voi….
Salut Sergiu.Miai amintit de toate ce am avut de tras pe platoul Cosnita…
Te inteleg, jics. Ma mindresc cu unul ca tine.. Intelege ca nu toti au putut sa fie atunci cu Voi din diferite considerente, inclusiv virsta. Pe de alta parte lumea va judeca in continuare, vrei sau nu. Corect spui, Domnul sa judece, insa de o anume reflectie asupra timpului si evenimentelor avem cu totii nevoie. Si crede-ma avem multe de invatat. Asa ca nu regreta de a fi uneori “judecat”….
eu admit sa fiu judecat dar judecat corect.noi nu suntem sfinti am gresit si poate vom mai gresi.dar pentru ce am facut noi merita poate sa fim priviti si altfel.da omul greseste si e firesc.dar e ebsurd sa scuipi zi de zi si sa invinuesti fara ate uita la tine fara ati pune intrebare dar ce am facut eu pentru tara asta.oare consta totul in a murdari?
Pentru jics. Plecaciune. Vor mai trece deceni pina vom invata sa fim respectuosi cu aproapele.
La ora 2 de noapte am scos copiii din casa,pentru a ne adaposti intr-un beci al vecinilor.Cel mai groaznic moment a fost cand un alazan a strapuns o casa,trecand prin mijlocul divanului unde dormeau sotii.La mai putin de o luna, stapana casei moare de cancer.Abia atunci ne-am dat seama ca aceste tuburi ucigase erau inzestrate cu material radioactiv.Cine duce evidenta persoanelor decedate de cancer anume in acea perioada?Cunoaste cineva care raioane din Moldova sunt cele mai tare atinse de cancer si care-i motivul aparitiei sale?
Я считаю, что Вы ошибаетесь. Пишите мне в PM, пообщаемся.