Declarația Medvedev – Ianukovici privind reglamentarea conflictului transnistrean, făcută la Kiev pe 17 mai 2010, constituie începutul unei noi campanii de expansiune politico – militară a Rusiei în spațiul fostei Uniuni Sovitice. În pofida unor aparențe de ordin diplomatic, Declarația este un ultimatum din care putem deduce că Republica Moldova va putea exista ca stat „independent” doar în sfera intereselor rusești. Cu alte cuvinte, Republica Moldova ori va fi rusească, ori nu va fi deloc.
Îndemnul, conținut în document, de a negocia de la egal la egal cu regimul criminal de la Tiraspol, fără a spune nimic despre demilitarizarea, democratizarea și decriminalizarea Transnistriei, este o sfidare a cetățenilor Republicii Moldova, iar soluțiile care ar putea fi identificate în cadru unui atare dialog, pot fi numai străine aspirațiilor noastre europene.
Declarația de la Kiev a fost posibilă din motivul că Ucraina, odată cu alegerea lui Ianukovici în fruntea statului, s-a transformat dintr-un aliat al Republicii Moldova pe cale integrării europene într-o curea de transmisie a intereselor geopolitice rusești.
Pornind de la cele expuse, trebuie să constatăm că reacția Guvrnului Republicii Moldova la Declarația Medvedev – Ianukovici seamănă mai mult cu o lipsă de reacții. A cere Rusiei, în această situație, pe un ton prudent și abia perceptibil, retragerea Armatei de pe teritoriul suveran al țării tale și să mai pretinzi că faci în premieră un act de curaj, este, cel puțin, o rătăcire politico-diplomatică.
Mișcarea Acțiunea Populară folosește această ocazie pentru a readuce pe agenda publică mesajul nostru, care constă în a oferi Republicii Moldova șansa de a se integra în Uniunea Europeană cu teritoriile pe care le controlăm, urmând să recuperăm Transnistria în timp, cu ajutorul partenerilor noștri occidentali prin democratizarea, demilitarizarea și decriminalizarea zonei.
Acestă declarație constituie pentru noi relansrea campaniei de înscriere a Mișcării noastre în circuitul politic al Republicii Moldova pentru a legaliza curentul de opinie, care va promova pe căi legale opțiunea de integrare europeană cu teritoriile pe care le controlăm, prin decuparea temporară a Transnistriei.
În numele Mișcării Acțiunea Populară,
Sergiu Mocanu
tot ce ai scris sus e compatibil pentru generatia noastra insa pentru generatia care ne va urma totul e posibil ! pentru ca se schimba si generatiile in romania si in transnistria
Este nevoie de un dialog imperios intre guvernele roman si moldav,pentru a urgenta procesul redobandirii cetateniei romane!de ce se taraganeaza atata ,doar la tara sunt multi romani care aspira la unire,dar lipsa de bani si actualele proceduri de lunga durata a obtinerii cetateniei ii debusoleaza.sau poate asa saraci nu mai trebuim nimanui?
Partea(!!!) transnistreana e ca o cangrena pentru Moldova est-pruteana, daca nu o vindecam (demilitarizare, decriminalizare, democratizare) va fi fatala pentru RM. In situatia de aztazi e strict indicat ca asa numita rmn sa ramana IN CARANTINA pana se vor gasi solutii de vindecare.
Integrarea prin decuparea temporara propusa o socot rationala.
P.S.
(Fac remarca de mai jos pentru ca nu am cont si nu am putut comenta la articolul in cauza)
Din textul de prezentare al site-uliui am constatat ca cei cu dictionarul de la Liderra sunt prost cunoscatori ai limbii romane, nu
…adica, nu sunt de incredere
Pentru Taranca,
Este extrem de interesant punctul de vedere al Ministrului Justitiei al Republicii Moldova, Alexandru Tanase, el insusi cetatean roman, privitor la procedura nejustificat de complicata de reacordare a cetateniei. El afirma ca, in graba cu care au purces la ocuparea Basarabiei, autoritatile sovietice au uitat sa retraga cetatenia romana locuitorilor provinciei respective. Concluzia este ca locuitorii fostei provincii romanesti Basarabia si urmasii acestora sunt de drept cetateni romani si nu au nevoie de nici o redobandire a cetateniei. Tot ministrul moldovean al justitiei afirma ca, la inceput, autoritatile romane tineau cont de acest fapt si procedura de restituire a actelor de cetatenie, respectiv cerificatul si pasaportul romanesc, dura doar 2 saptamani. Insusi Alexandru Tanase a obtinut aceste acte in 2 saptamani. Ulterior, de vreo 7-8 ani, aceasta procedura s-a modificat nejustificat si s-a ajuns la durate aberante de “reacordare” a cetateniei si de 7 ani, mai lungi chiar si decat prevede legea cetateniei pentru “acordarea” cetateniei romane adica 5 ani. Punctul de vedere al Ministrului Justitiei al Republicii Moldova, Alexandru Tanase, care si-a facut de alt fel studiile in Romania, la Iasi, cred ca ar trebui comunicat oficial Ministrului Justitiei al Romaniei, Catalin Predoiu. Desi, tinand cont de realitatile din Romania, ma cam indoiesc ca cesta din urma se va grabi sa intreprinda ceva in acest sens.
Declaraţia corectă, părerea mea, ar suna cam aşa: “Republica Moldova ori va fi rusească, ori va redeveni Basarabia românească”.
Pentru “opinie pesimista”,
Nu impartasesc punctul dumneavoastra de vedere. Romania nu este interesata in ultimul grad de redobandirea fostelor teritorii care i-au apartinut. Daca era asa, va asigur, ar fi facut de mult demersurile necesare. Ati vazut ce tambalau a facut Romania in instantele internationale atunci cand a fost vorba despre suprafetele petroliere din Marea Neagra, pe care le revendica Ucraina. In cazul Republicii Moldova cred ca potentialul uman este cel care intereseaza statul roman in primul rand si mai ales romanii din acesta provincie si nu numai de acolo. Asta si explica instituirea procedurii de reacordare a cetateniei romane pentru fostii cetateni romani din teritoriile ce au apartinut candva Romaniei si a urmasilor acestora. Este articol in Constitutia Romaniei care prevede asta. Exista chiar si legislatie si institutii romanesti care ii ajuta si pe romanii din zone care nu au apartinut niciodata Romaniei, inclusiv in obtinerea cetateniei. Deci, pe statul roman, factorul uman e cel care il intereseaza in primul rand, mai ales ca in unele zone romanii au cam inceput sa dispara prin asimilare. Daca va ganditi la etnicii de alta nationalitate va spun ca nu este o problema. In Romania exista cam 27 de minoritati istorice si nu sunt probleme in ceea ce priveste drepturile lor. Poate doar maghiarii sunt ceva mai vehementi. Ei fiind o populatie neindoeuropeana de origine fino-ugrica ( uraliana ), alaturi de estonieni si finlandezi, se exprima foarte greu in orice limba indoeuropeana ( toate limbile din UE, din Europa in general, si latinii si slavii si germanicii si celtii si grecii si albanezii traco-ilirii, cu exceptia limbilor fino-ugrice si a limbii malteze care este o limba semita, sunt limbi indo europene ) si sunt foarte speriati de spectrul asimilarii.
Pentru Patriciu,
Nu numai rusii se considera “rasa superioara”. Si austriecii si ungurii si turcii, foste natiuni dominante din imperiile disparute au aceasta problema. Redusi de la statutul de apartenenta la natiuni imperiale dominante la simple minoritati nationale a caror limba nici nu mai are caracter de limba internationala ( rusa nu este si nici nu va fi limba oficiala nici a Uniunii Europene nici a Consiliului Europei ) respectivii cetateni au mari probleme de adaptare. Pretentia rusilor si a acolitilor lor gagauzi, de a impune in Republica Moldova rusa ca limba de comunicare interetnica este un comportament atavic ce demonstreaza neintelegerea evolutiei istorice a realitatilor de pe continentul Eoropean.
De cate ori la conducerea Statelor Unite s-a aflat un presedinte democrat, considerat de americani ca fiind mai de stanga, rusii si-au facut de cap. Nici Obama nu face exceptie. Altfel, daca facem o comparatie intre nivelul tehnologic, efectivele miltare, dotarea miltara si forta de lovire a Uniuni Europene, a NATO, a Statelor Unite luate ca entitate separata si Federatia Rusa nu justifica tratamentul privilegiat de care dispune aceasta tara, iar “pericolul rusesc” este mai mult un mit mostenit de pe vremea Uniunii Sovietice
I love what you guys are up too. This kind of clever work and coverage! Keep up the very good works guys I’ve incorporated you guys to our blogroll.