LUPTA PENTRU STATUL DE DREPT NU ESTE UNA „ÎN GENERAL”

În legătură cu ultimele câteva comentarii apărute ca reacţie la articolul despre judecătoarea Elena Gligor, trebuie să constat, spre surprinderea mea, că pentru prima dată, se pare, i-am atins dureros pe nişte indivizi care s-au simţit vizaţi direct, chiar dacă cazul judecătoarei Gligor, în aparenţă, este unul de rutină şi lipsit de relevanţă.

Chestiunea este că cei (cel) care au (a) scris cele două mesaje: unul cârpit cu semnele 🙂 şi altul „semnat” BADRUG,  nu sunt nişte rozătoare oarecare, gen Maestru (o cârtiţă oarbă, tautologia mi-o asum, demnă de toată compătimirea omenească), ci şobolani graşi care rod de ani de zile pingele moi trepădând între justiţie şi Preşedenţie şi care îşi trag banul din săvârşirea repetată a infracţiunii prevăzută de articolul 326 CP al RM, cunoscută sub denumirea de „trafic de influenţă”.

Pornind de la pretinsele „acuzaţii grave” pe care le aduc aceştia (sau acesta), declar public pentru cei care vor să audă, pe propria-mi responsabilitate, că eu, Sergiu Mocanu, nu am săvârşit niciodată infracţiuni de trafic de influenţă nici în raport cu judecătorii, nici în raport cu persoane cu funcţii de răspundere. Nu există nici un judecător în Republica Moldova, care ar fi fost contactat de mine pentru a rezolva vreo cauză juridică.

Din câte îmi amintesc, eu am fost învinuit public de două ori că aş fi făcut presiuni asupra justiţiei: cazul Durleşti (invocat ieri pe blogul meu de anonimul BADRUG), caz, de altfel, real, dar în care eu nu am implicare şi alt caz speculat altădată de „Jurnal de Chişinău” şi cunoscut publicului interesat ca procesul “Duca – Andoni”.

În primul caz (fostul primar Barbăneagră, fostul primar Roşca de Durleşti) trebuie luaţi la întrebări pentru explicaţii publice numiţii: Tkaciuk Mark, Gurbulea Valeriu, Reşetnikov Artur, fostul procuror de Buiucani Vladimir Dilan.

În al doilea caz (Duca – Andoni), cu certitudine ar avea de ce să transpire abundent răspunzând la întrebările presei sau ale procurorilor numiţii: Voronin Vladimir, Postoico Marina, Duca Ghiorghe şi alţii.

Singurul motiv pentru care eu am reacţionat la aceste speculaţii este cazul doamnei judecător Elena Gligor şi a deciziei judecătoreşti pe care a adoptat-o dânsa pe marginea dosarului „Acţiunea Populară”. Pentru mine acest caz este unul principial, nu numai din motivul că mi s-au îngrădit drepturile, ci şi pentru faptul că această chestiune atinge valori pentru care eu am luptat întodeauna şi fără de care implicarea mea în politică nu ar avea nici un  rost.

Sunt convins că adevărata bătălie pentru afirmarea statului de drept, pentru respectarea drepturilor omului, pentru o justiţie independentă se dă nu „în general” ci „în fiecare caz în parte”. Eu pentru prima dată m-am ciocnit cu un act de injustiţie săvârşit brutal, cinic şi fără scrupule morale. Spre deosebire de alte cazuri de injustiţie despre care am auzit din presă, pe care le povestesc martorii sau victimile, acest caz mă vizează personal şi eu care mă consider un om blând şi tolerant, nu prea îmi amintesc să fi rămas cineva nepedepsit pentru asemenea isprăvi (pentru a exclude orice speculaţii precizez că atunci când vorbesc de pedeapsă nu am în vedere în mod obligatoriu Codul Penal, ci, în mod sigur – votul  de blam adus public unor judecători care consideră un fapt normal să îndeplinească indicaţii „de sus”).

Mie, doamnă judecătoare  Gligor, nu-mi  pasă câte monumente ale lui Lenin ai dărâmat dumitale la Bălţi şi nici de pretinsul cod de etică profesională pe care ziceţi (sau zice cineva) că îl aveţi. Eu nu voi tolera sub nici o formă barbaria juridică la care vă dedaţi Dumneavoastră sau unul ca Secrieru Ion,  acoperindu-vă cu tot felul de justificări (în cazul meu): „Lasă, Domnule, că îi ştim noi pe ăştia din politică: atunci când  sunt la putere ne „presează”, dar pe urmă când ajung în opoziţie vor dreptate”. Aţi greşit adresa, Doamnă. 

Dau mai jos Decizia de judecată castrată, în numele legii, de doamna judecătoare Elena Gligor. Pentru cei care n-o cunosc pe distinsa Doamnă, precizez că Elena Gligor este un om inteligent, cu o bogată experienţă profesională şi, în aparenţă, cumsecade. În momentul săvârşirii actului de injustiţie, de obicei, nu-şi priveşte în ochi victima – semn că nu e totul pierdut. Acestă precizare am făcut-o pentru ca să nu să se creadă, carecumva, că agramaţia documentului are la bază incompetenţa autorului.

PS. Anexăm la Decizia de judecată toate documentele care au stat sau nu au stat la baza acesteia.

Pledoaria avocatului

Onorată instanţă!

Audiind participanţii la proces şi trecând la analiza probelor prezentate, consider că în şedinţa de judecată   au fost dobîndite suficiente probe pentru a conchide că cererea este întemeiată şi urmează a fi admisă.
 Astfel, drept probă pentru respingerea înregistrării mişcării               Acţiunea Populară, atât în textul deciziei cât şi  pe parcursul şedinţelor de judecată pârâtul invocă concluziile experţilor din textul raportului tehnic de constatare           tehnico-ştiinţific, nr.221-226, semnat de către experţii Centrului Naţional de Expertize Judiciare la  08 februarie 2008.
 Practica arată că, în majoritatea absolută a speţelor propuse spre rezolvare, anume concluziile experţilor îl determină pe justiţiar să încline balanţa în favoarea reclamantului sau, după caz pârâtului .
 În cazul judecat astăzi, onorată instanţă, vreau să vă asigur că nu aveţi o concluzie veridică a specialiştilor în domeniu care ar uşura întocmirea textului de motivare pentru a respinge cererea mandatarilor mei şi a da astfel câştig de cauză Ministerului Justiţiei.
 Sunt conştient de faptul că este greu   să spargi o probă, invocată cu ajutorul unui grup de specialişti dar, insist, din motivul ca acest raport de constatare tehnică  poate genera pentru instanţă numai confuzii şi nu este de ajutor pentru nimeni.
 Am făcut uz de sintagma „poate genera” în cazul dacă instanţa va admite acest raport drept probă adusă la dosar.
 Eu consider, onorată instanţă, că raportul cercetat în şedinţă  nu poate fi admis drept probă în cadrul acestui proces şi motivez:
 Astfel, potrivit art.117 al.3 din Codul de procedură civilă probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere de probaţiune şi nu pot fi puse de către instanţă în temeiul hotărârii, iar art.123 al.3 din acelaşi cod continuă: „se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participanţilor la proces, încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale.
 „Alte acţiuni ilegale” în speţa de faţă, onorată instanţă, sunt următoarele:
  1.Activitatea în domeniul expertizei judiciare şi constatărilor              tehnico-ştiinţifice în Republica Moldova este guvernată de Legea, specială, nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară.
 Articolul 3 din Legea menţionată impune principiile care sunt necesar de a fi respectate pentru ca un raport de expertiză sau constatare tehnică să pretindă de a fi luat în dezbateri.
 Articolul 4 din Legea cu pricina descrie în special principiul independenţei şi citez: expertul judiciar nu se poate afla în dependenţă, directă sau indirectă, de ordonatorul expertizei, de părţi şi de alte persoane interesate în rezultatul cauzei. 
 Onorată instanţă, suntem de opinia că anume acest principiu fundamental de imparţialitate a şi fost încălcat după cum urmează:
 – Raportul de constatare tehnico ştiinţific alăturat la dosar a fost întocmit de către experţii Centrului Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei, Centru care activează în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1052 din 12 septembrie 2006.
 Astfel, potrivit pct.16 din Hotărîrea menţionată Centrul este condus de director, numit   şi eliberat din funcţie prin ordinul Ministrului Justiţiei, adică ordonatorul raportului de constatare tehnico-ştiinţific alăturat la dosarul de faţă.
 În continuare, Directorul Centrului, potrivit art.17 din aceiaşi hotărîre pct. 6: angajează în serviciu şi eliberează din funcţie conducătorii subdiviziunilor, Colaboratorii Centrului, altfel zis experţii, specialiştii în domeniu, stimulează activitatea lor, le aplică sancţiuni disciplinare, iar conform pct.11 stabileşte mărimea concretă a suplimentelor, sporurilor la salariu de funcţie ale colaboratorilor Centrului, precum şi premiilor.
 Aceste norme, onorată instanţă, denotă pe faţă dependenţa directă a  directorului Centrului faţă de Ministerul Justiţiei şi în continuare dependenţa directă a experţilor faţă de  directorul Centrului şi indirectă faţă de Ministerul Justiţiei.   Cum nu am construi ierarhia existentă,   concluzionăm un singur lucru cert: lipsa independenţei  şi a imparţialităţii experţilor antrenaţi la întocmirea raportului contestat de către noi.
  Experţii care au trudit la întocmirea acestui raport sunt dependenţi nu numai pe linie administrativă internă faţă de Directorul centrului dar şi pe linia de procedură la întocmirea actelor deoarece, potrivit art.20 din aceiaşi hotărâre de Guvern „daca directorul Centrului, luând cunoştinţă de raportul expertului va descoperi că cercetările sunt incomplete, ca a fost încălcată metodica de cercetare, fapt ce a putut să genereze şi a generat concluzii incomplete sau perfectarea incorectă a raportului, acesta este remis expertului pentru a introduce precizările şi modificările necesare”. Nimic grav, dacă în cazul nostru Directorul Centrului de Expertize nu ar fi subordonat Ministerului Justiţiei.
 Onorată instanţă, considerăm că în cumul aceste circumstanţe fac inutile orice trimiteri   la acest raport pentru a motiva că decizia nr.2 a Ministerului Justiţiei din 18 februarie 2008  este legală.
 Chiar dacă aceste argumente aduse din textul legilor şi actelor normative  numite nu sunt  convingătoare, instanţa are o altă misiune în continuare şi mai dificilă: să respingă probele aduse prin intermediul înregistrărilor video care au demonstrat că persoanele care în opinia experţilor nu au semnat, de fapt au fost participanţi la congres şi au avut chiar luări de cuvînt.
 2.În contextul  art. 123 din Codul de procedură nu poate fi admis acest raport de constatare  drept probă şi din motivul  că are un caracter defectuos.
De ce acest raport poartă un caracter defectuos? Motivăm:
  Onorată instanţă:
 1.Un principiu imperios stipulat în art.5 din Legea cu privire la expertiza judiciară este cel al obiectivităţii şi plenitudinii cercetărilor.
 Acest principiu a fost de fapt ignorat de către experţi şi  concluzia vine neforţat dacă citim scrisoarea trimisă de către Ministerul Justiţiei în adresa experţilor.
 Astfel, lecturând atent desprindem că Ministerul Justiţiei a solicitat               2 exerciţii pentru rezolvare:
a) efectuarea investigaţiilor privind autenticitatea semnăturilor de pe listele delegaţilor la congres cu semnăturile aplicate în cererile de aderare şi de pe listele membrilor mişcării.
Altfel spus, expertul urma ca o semnătură din lista delegaţilor,unu, să fie confruntată cu semnătura de pe cererea de aderare, doi, şi cu semnătura de pe lista borderou a membrilor Acţiunii Populare trei.
Deschidem raportul  şi pe prima pagină descoperim că experţii au înţeles eronat şi au executat altă sarcină. Au verificat autenticitatea semnăturilor între ele de pe aceiaşi dar nu de pe liste diferite precum a cerut ordonatorul, Ministerul Justiţiei.
Onorată instanţă, solicităm o atenţie mare aici deoarece, de fapt, experţii au schimbat obiectul investigaţiilor solicitate, altfel spus au făcut altceva decât a dorit ordonatorul.
Citind până la ultima pagină raportul cu pricina, descoperim că, de fapt nici un expert nu a înţeles sau nu a avut posibilitate să facă întocmai primul exerciţiu al investigaţiilor solicitate, fără mostre de semnături.
b) al 2-a exerciţiu solicitat de către Ministerul Justiţiei a fost de a verifica autenticitatea semnăturilor din cererile de aderare cu semnăturile aceloraşi persoane aplicate în listele membrilor mişcării.
Din nou, onorată instanţă, dacă citim scrisoarea ordonatorului şi pct.1.2 din raportul cu pricina descoperim că experţii şi acest exerciţiu  l-au înţeles altfel decât a cerut autorul, Ministerul Justiţiei.
Adică, în loc să facă analiza comparativă a unei semnături dintr-o listă cu o semnătură din altă listă, experţii au comparat semnăturile între ele de pe o singură listă.
Dacă avem răbdarea şi iscusinţa să citim acest raport cap coadă, desprindem uşor că, parţial exerciţiul al 2-a, solicitat de ordonator, a fost executat în mod diferit de unii şi aceiaşi experţi ( a se vedea pag.3-6) când se compară semnăturile din două liste diferite şi pag.7 când aceeaşi experţi   compară semnăturile numai de pe o listă.
De la pag.14 până la final, experţii  compară semnăturile între ele din aceiaşi listă, adică  repet, nu cum cere ordonatorul: semnătura de pe o listă comparativ cu semnătura de pe altă listă.
În final, aici, punctez în mod repetat.
Onorată instanţă! E mai mult decât defectuos acest raport deoarece, experţii au schimbat obiectul investigaţiilor solicitate de ordonator în persoana Ministerului Justiţiei.
  E poate uşor  spus că are un caracter defectuos acest raport dacă comparăm data la care scrisoarea ordonatorului a intrat la Centru de expertize – 31 ianuarie 2008 cu data la care experţii au fost avertizaţi pentru răspunderea penală şi au început investigaţiile – 30 ianuarie 2008. De ce experţii au început lucrul pe 30 ianuarie iar ordonanţa a venit pe 31 ianuarie? Răspunsul este unul simplu dacă acceptăm existenţa dependenţei experţilor faţă de Ministerul Justiţiei şi este unul mai complicat,   în cazul în care instanţa va conchide că nu au fost încălcate principiile independenţei şi imparţialităţii expertului.
De fapt, onorată instanţă experţii au început cercetările fără a şti care întrebări vor fi puse şi au intuit cum au putut, dar au dat greş ei au făcut altceva decît ordanatorul solicită în scrisoare.
Tot aici, instanţa urmează să stabilească cu certitudine data cînd de fapt a fost întocmit acest raport.
Astfel, pe prima pagină a raportului citim data întocmirii: 08 februarie 2008, iar pe scrisoare de intrare în cadrul Centrului de Expertize găsim ştampila de întocmire a raportului 221-226 din data de 01 febraurie 2008. Anume această dată este corectă dacă ne conducem de dispoziţiile pct.5.3.1 din Instrucţiunea tip cu privire la ţinerea lucrărilor de secretariat în organele administraţiei publice centrale de specialitate aprobate prin Hotărîrea de Guvern nr.618 din 05 octombrie 1993 unde, citez:,, ordinea circulaţiei documentelor de ieşire include alcătuirea proiectului documentului, elaborarea lui, coordonarea, vizarea cînd este necesar, semnarea, înregistrarea şi expedierea.”Altfel spus, numărul de înregistrare actul îl primeşte după întocmire şi nu până la punerea lui în lucru.( a se vedea aici şi registrul model anexă 8 la instrucţiunea tip a lucrărilor de secretariat). Adică, expertiza de fapt a fost întocmită într-o zi. A intrat pe 31 ianuarie cererea şi pe     01 februarie actul final avea număr de înregistrare final.
Este  concluzia  noastră eronată la acest capitol sau nu, urmează ca instanţa să motiveze. Urmează să motiveze cum poate fi chiar şi în 8 zile terminate investigaţiile. Altfel spus, cum 6 experţi au reuşit să proceseze 6000 de semnături în 3 liste, adică 18000 de semnături în total, avănd numai un aparat de analiză spectrală a semnăturilor.
  În concluzia acestui capitol, pentru a respinge pretenţiile reclamanţilor invocând existenţa raportului de constatare tehnico-ştiinţific instanţa de judecată va trebui să răspundă prin urmare la următoarele întrebări:
– a fost sau nu încălcat principul independenţei expertului;
– de ce sunt acceptate concluziile experţilor şi respinse probele cu unii martori video şi semnăturilor altor martori confirmate în repetat la primăria din localitate;
– are sau nu raportul un caracter defectuos;
– care sunt argumentele ca experţii aveau dreptul să înceapă cercetările pe 30 ianuarie dacă ordonanţa, conform ştampilei a intrat la Centrul de Expertize  pe 31 ianuarie;
– de ce experţii au început  cercetările fără a şti de fapt întrebările ordonatorului;
– au schimbat experţii obiectul cercetărilor sau au făcut întocmai investigaţiile solicitate de Ministerul Justiţiei;
– cîte zile de fapt au lucrat experţii o zi sau 8, avînd două date de întocmire a raportului, una în text şi alta pe ordonanţa de intrare;
–   ce putere are acest raport care  nu conţine măcar o trimitere formală   la metodologia efectuării investigaţiilor;
La aceste întrebări sau altele de acelaşi gen, uneori instanţele de judecată fac uz de clişee gen: „ în şedinţa de judecată au fost interogaţi experţii şi nu au fost depistate careva încălcări care ar pune la îndoială concluzia lor”.
Onorată instanţă! În cadrul acestui proces nici de acest clişeu nu puteţi face uz deoarece, potrivit art.51 al.2 din Codul de procedură civilă citezi: „expertul şi specialistul nu pot participa la judecarea pricinii   în cazul în care depind sau au depins, pe linie de serviciu ori pe altă linie de părţi sau de alţi participanţi la proces”.
Onorată instanţă! Parte în procesul de faţă este Ministerul Justiţiei, iar raportul a fost întocmit de către experţii Centrului Naţional de Expertize Judiciare de le lângă Ministerul Justiţiei. Dacă experţii activează pe lîngă o parte în proces sunt dependenţi sau   nu pe linie de serviciu?
Este o întrebare   la care instanţă de judecată va trebui să răspundă indiferent cui   va da câştig de cauză, mandatarilor mei sau pârâtului.
II.Un alt calup de argumente, invocate de pârât pentru a nu înregistra Mişcarea Acţiunea Populară, ţine de încălcarea chipurile a unor prevederi a Legii speciale nr.718 din 17 septembrie 1991 Cu privire la partide şi alte organizaţii social politice.
Un prim argument este că: statutul nu prevede modalitatea adoptării, modificării şi completării acestuia, fapt care contravine art 5 din legea menţionată. FALS deoarece, art.4 şi 31 din statut conţin dispoziţiile necesare la acest capitol.
Reprezentantul pârâtului a declarat instanţei că nu dispune de un model de statut de acest gen. Nici legislatorul nu impune un statut model. Prin urmare, poartă un caracter deliberat şi subiectiv opinia reprezentantului ministerului că   este imperios de a dedica un capitol separat modului de adoptare şi modificarea al statutului.
Un alt 2-a argument este că: sunt confuze modul de constituire şi atribuţiile organelor de conducere.
Onorată instanţă, poate fi confuz pentru o persoană care nu este membru a mişcării şi citeşte zilnic câteva statute de acest gen, şi nu sunt confuze aceste norme pentru cel care construieşte numai o singura mişcare sau un singur partid. Chestiunea că un partid va fi condus confuz de către fondatorii, aparţine fondatorilor şi nu este problema celor care au misiunea înregistrării statului. Şi iarăşi, nu sunt careva recomandări elaborate în statut model pentru a impune de a construi într-un fel sau altul organele de conducere a partidului, sau a mişcării în cazul de faţă.
Al 3-a argument lipsit de acoperire din textul deciziei este că: nu se conţin prevederi privind poziţia liderului. Ba da, art.32 spune: ,,liderul este garantul păstrării unităţii şi prestigiului Acţiunii Populare. El formulează viziunea, strategiile şi mesajul general al mişcării şi reprezintă Acţiunea Populară pe plan intern şi extern. Liderul este din oficiu membru al Consiliului naţional şi al Biroului permanent, conduce negocierile politice purtate în numele AP şi îşi poate angaja consilieri politici, ale căror funcţii şi atribuţii sunt onorifice.” În opinia noastră, este ilustrat mai mult decât clar rolul liderului în cadrul acestei mişcări.
Un al 4-a argument este că  al.3 art.7 din Statul Mişcării este contrar prevederilor art. 4 din Legea partidelor  este irelevant şi nu poate fi temei de refuz. Organele de conducere ale mişcării conform statutului se află numai pe teritoriul Republicii Moldova.
Este lipsit de acoperire şi argumentul că statutul nu conţine prevederi referitor la cotizaţia de membru deoarece, art.48 expres stipulează că membrii mişcării achită o cotizaţie lunară a cărui cuantum este stabilit de către Biroul permanent. În continuare,tot aici, normele art.186 din Codul civil poartă un caracter general şi nu sunt în cazul de faţă opozabile legii speciale care este Legea cu privire la partide. Opozabilitatea normelor generale în raport cu legea specială are loc când expres se menţionează o astfel de aplicabilitate în textul legii speciale dar, o astfel de menţiune Legea nr.718 privind partidele şi alte organizaţii         social- politice   nu conţine.
În acelaşi context, raport lege specială cu legea generală, sunt lipsite de temei şi argumentele invocate privind încălcarea  art.66 din Codul Civil.            Dimpotrivă, denumirea Mişcării nu creează confuzii citind denumirea dacă nu doreşti artificial să inventezi careva confuzii.
Au rămas neclarificate care deficienţe de ordin redacţional se invocă  deoarece atât în textul deciziei cât şi în şedinţa de judecată de către pârât  nu au fost concretizate. Şi chiar dacă ar fi cîteva greşeli de ordin redacţional, ele nu pot îngrădi realizarea unui drept fundamental, în cazul de faţă dreptul la asociere.
În finalul acestui modul, onorată instanţă, se desprinde uşor o concluzie care pleacă de la simplul raţionament: neavând un statut model sau o politică coerentă de interpretare a legii cu privire la partide în cadrul Direcţiei competente, interpretarea normelor rămâne de fiecare dată la discreţia subiectivă a fiecărui colaborator în parte.
Nu este o concluzie pentru a deranja sau a ştirbi din orgoliul cuiva dar este o concluzie temeinică bazată şi pe analiza statutelor care au trecut cu bine procedura de înregistrare.
Astfel, lecturând asupra unor statute de partid  plasate pe site-ul www.e-democracy.md desprindem următoarele:
1.argumentul invocat în decizia contestată azi precum că:,, nu prevede modalitatea adoptării modificării şi completării acestuia, contrar prevederilor art.5 din lege” nu are putere de convingere deoarece în statul Partidului Liberal art.52 citim întocmai: congresul partidului adoptă şi/sau modifică statutul şi programul politic ale partidului”, atenţie, fără prescrieri în capitol separat.
2.argumentul încălcării art.186 din Codul civil referitor la lipsa cuantumului  cotizaţiei nu a fost impus dealtfel la înregistrarea Partidului Liberal, PPCD, AMN, Mişcarea Acţiunea Europeană, statutul cărora, de asemenea nu au astfel de menţiuni.

3.argumentul invocat în decizie: sunt folosite noţiuni diferite pentru organizaţiile teritoriale nu poate fi temei de refuz deoarece art.16 lit.”b” din statutul Mişcării de astăzi este identic cu art.31 lit.”b” din statul Mişcării Acţiunea Europeană care este înregistrată.
4.Mai departe, dacă deranjează art.18 din prezentul statut al  Mişcării Acţiunea Populară referitor la denumirea organizaţiilor teritoriale este în zădar deoarece, acest text este  identic cu prevederile art.42 din statutul Mişcării Acţiunea Europeană care sună identic:,,organizaţia teritorială a Mişcării denumită în continuare filială”.
Onorată instanţă! Reclamanţii nu au copiat statutul Mişcării Europene sau al Partidului Liberal, PPCD sau AMN dar, au mers pe calea cea mai sigură, gândind că dacă astfel de formulări de text, idei de expunere şi denumiri au fost deja acceptate, atunci nu este necesar de inventat roata.Nu au reuşit în cazul de faţă  doar că nu au ţinut cont de faptul că unele prevederi ale legii au duble interpretări în cadrul Ministerului Justiţiei. Nu au ţinut cont că   interpretările se fac da la caz la caz după nişte criterii deocamdată necunoscute dar bine bănuite.
În final, decizia contestată poate fi anulată prinntr-o motivare mai simplă:
 1.Constatatările făcute de către experţi nu sunt relevante din motivul că în cadrul cercetărilor efectuate experţii, fără acordul ordonatorului, au schimbat obiectul cercetărilor şi de fapt au răspuns la alte întrebări decît cele solicitate.
 2. Încălcările de ordin redacţional şi alt gen menţionate în decizie nu sunt proporţionale cu sancţiunea aplicată-neînregistrarea mişcării.Aceste deficienţe imputate nu sunt de puterea de a îngrădi valorificarea unui drept fundamental-dreptul la libera asociere. 
 Onorată instanţă! Mandatarii mei au hotărât să facă politică, politică pentru care au găsit părtaşi încă 5000 de persoane.
Eu la fel vreau şi fac politică. Vă invit şi pe dstră să facem aceeaşi politică, dar de alt gen decît  mandatarii mei. Să facem politica textului de lege, politica regulelor de joc clare şi egale pentru toţi, fără criterii selective, să facem politica unui imperiu-imperiului legii.
Dreptul nu se învaţă pentru a face fărădelegi, dar pentru a face echitate. Acel magistrat care judecă trebuie să aibă liniştea lăuntrică şi puterea de a privi senin în ochi actorilor pasrticipanţi  după pronunţarea sentinţei,  că de altfel, acolo unde încetează vigoarea legilor şi autoritatea celor care au menirea să o aplice nu există nici libertate şi nici siguranţă pentru nimeni.
Cu respect,
                                                                                                                               avocatul     Ion Dron