M A N I F E S T

Acum doi ani, la 29 iulie 2009, urmare a unui efort colectiv, stors pragmatic din ultimile rezerve sentimentale ale unei societăţi obosite, a căzut dureros regimul lui Voronin, iar la putere s-a instalat confortabil – Criza Politică. După 20 de ani de independență, Țara Asta pentru prima dată este guvernată de Criză și, tot pentru prima dată, are un Regim în opoziție. Iată de ce, făgăduita „schimbare până la capăt (-ul răbdării)” nu s-a lăsat așteptată – dacă pe timpul comuniștior oamenii se uitau dumeriți în jur și le era frică de Voronin, acum se uită nedumeriţi la ăștia și le este frică de sfîrșitul lumii; dacă pe timpul lui Voronin, omul „murea de durere”, pe timpul lui Filat „moare de jenă”, a lui Plahotniuc – „… de umilință”,  a lui Lupu – „… de râs” și a lui Ghimpu – „ … de rușine”.  Atunci, ca să nu moară de durere, Țara Aia evada discret peste hotare, acum, ca să nu moară de jenă, de umilință, de râs și de rușine, Țara Asta „se integrează”, pe furiș, în Europa.  

Exact acum un an, am spus că Regimul lui Voronin, înainte de cădere, în timp ce îl avorta pe Lupu, a fătat un monstru și că acel monstru se fofilează la putere …  Am spus că ne paște un mare pericol, dacă anonimul Plahotniuc devine persoană publică și unul din conducătorii statului. Am spus că locul celui care a furat întreprinderi de stat, bănci și hoteluri, locul celui care s-a ocupat de proxinetism și trafic de ființe umane este în pușcărie și nu în fruntea țării. Am mai spus că Plahotniuc și-a subordonat mai multe instituții ale statului, că va fi deputat pe listele Partidului Democrat și că va pretinde la una dintre cele mai înalte funcţii într-o nouă guvernare AIE. Concluzia pe care o făceam atunci era că prețul pe care îl vom plăti pentru decomunizarea țării va fi mafiotizarea ei.  Din nefericire, tot ce am afirmat cu titlul de predicție, s-a împlinit. Două lucruri nu le-am spus atunci, nu pentru că nu le-am cunoscut, ci pentru că omenește nu am vrut să le cred reale:

Întâi, nu am vrut să cred faptul că Ghimpu este până peste urechi scufundat în buzunarul lui Plahotniuc, n-am putut să-mi închipui că un individ atât de rudimentar și obtuz (calități, în cele mai dese cazuri, indispenasbile și necesare unei conștiințe naționale absolute, „în stare pură”), poate în timp record să devină „ doiarkă” fruntașă. Mulsul este ocupația de bază a lui Ghimpu și atâta timp cât Aeroportul Internațional Chișinău, Calea Ferată și Piața Centrală nu rag, Mișa o să le mulgă.

Țâța și îmbrățișarea fatidică a lui Plahotniuc l-au transformat pe Gimpu înt-un fel de ostaș universal al Mafiei, iar naționalismul și anticomunismul rămân și în acest caz – neschimbat refugiu pentru ticăloșii tuturor timpurilor.

Doi, știam că Oceanul Planetar este o bâltoacă de ignorat pe lângă orgoliul nemăsurat al lui Vlad Filat, mai știam că în pofida motivației de a parveni cu orice preț, nu orgoliu, ci frica de Voronin, l-a făcut pe acesta politician. Mergând pe aceeași logică, frica de Plahotniuc ar fi trebuit să facă din Filat un politician mare. Or s-a întâmlat exact invers, frica de Plahotniuc l-a întors pe Filat la condiția inițială, a unui  omulean mic și banal. De câte ori se va răsti publik(!) Filat la Plohotniuc, tot de atâtea ori, în locuri ferite de curiozitatea proștilor, vor avea loc înțelegeri cu consecințe din ce în ce mai pustietoare pentru Țara Asta. Alegerea lui Filat pentru Plahotniuc este făcută și numai naivii mai pot crede că ura sinceră pe care o nutresc ăștia unul pentru altul va declanșa un război necruțător împotriva Mafiei.

Astăzi se împlinesc doi ani de când Criza Politică a înlocuit la putere Regimul Comunist. Astăzi se împlinesc doi ani de când stăpân peste Țara Asta este Haosul. Haosul regizat, organizat și administrat de un singur individ.  O întreagă armată de analiști politici care și-au făcut o meserie de credință din a beli de comunism esența democratică a acestei societăți, au încercat să demonstreze, anul trecut, că Plahotniuc este doar o obsesie a mea, umflată public pentru a-i readuce pe comuniști la putere… Un întreg ansamblu de trubaduri  ai noului curent de gîndire politică numit – AIE, vor continua să cânte de zori la aceleași drâmbe propagandistice încercând să demonstreze publicului, din ce în ce mai rărit de valuri noi de emigrație, că actuala gașcă de golani împroprietăriți din bunul public și investiți cu putere pentru a-și spori averile, este singura soluție vitală pentru Țara Asta.

Nu se va sparge gașca de la guvernare, atâta timp cât furtul cimentează betonul Alianței.

Nu se va uni Filat cu Voronin, atâta timp cât Plohotniuc are Procuror, iar ăștia doi au doar avocați.

Nu se vor face alegeri anticipate, atâta timp cât Plahotniuc nu va fi convins că ele ar putea să-i consolideze pozițiile.

Nu va fi ales un Președinte al Republicii Moldova,  atâta timp cât Plahotniuc este adevăratul ei stăpân.

ȘI  O  ULTIMĂ  PREDICȚIE  – NU VA SCĂPA ȚARA ASTA DE PLOHOTNIUC FĂRĂ SACRIFICII UMANE!

PENTRU  CĂ  ACEASTĂ BĂTĂLIE ESTE DECISIVĂ  ÎN CALEA  SPRE NORMALITATE, OR NU RĂZBOIUL CU VREUN IMPERIU VA CONSTITUI VICTORIA FINALĂ PENTRU EUROPA, CI ÎNLĂTURAREA UNUI MÂRLAN DE LA PUTERE.

JOS  MAFIA !

DUMNEZEU SĂ BINECUVÂNTEZE REPUBLICA MOLDOVA !