DESPRE NOI, LA TIMPUL PREZENT!

Partea II

La alegerile locale din vara anului trecut Voronin a suferit o înfrângere umilitoare. Accentuez, pierderea alegerilor în Chişinău nu a fost o înfrângere a Partidului Comuniştilor, ci a lui Voronin, personal. Primii care au triumfat victoria atunci au fost cei din garda veche a partidului, iar „răsturnarea”, cu sprijinul lor, a candidatului lui Voronin la primăria capitalei, aceştia au considerat-o drept o metodă sigură de a-şi asigura un loc în „politbiro” pentru tot restul vieţii. Ei, atunci, au procedat ca o potaie bătrână care, pentru a-şi demonstra utilitatea, a condus hoţul, pe furiş, în casa stăpânului în noaptea de gardă a ţâncilor dornici de afirmare.

La un an de zile după acea ispravă, Voronin este mai combativ ca nici o dată, veteranii îşi ling rănile în liniştea asurzitoare a „mausoleului” înfrângerii celei de pe urmă, dulăii tineri îşi potrivesc colţii noi pe oase vechi însuşind din greu, dar temeinic, principiile centralismului democratic, iar singurii beneficiari ai jocului de noroc electoral 2007, străduiesc zilnic asupra unei idei genial de simple, dar greu de înţeles pentru chişinăuieni, că o capitală condusă româneşte şi cu multă demnitate naţională este mai bună decât un oraş curat, încălzit şi luminat.
 
Anul care s-a scurs după alegerile locale din primăvara anului trecut, a demonstrat clar şi pe înţelesul oricui, că democraţii de toate culorile nu pot  g u v e r n a. Ştiţi ce fac preşedinţii de raioane acum în administraţiile locale? Fac „naread-uri” cu primarii aleşi prin vot direct şi care nu sunt în relaţie de subordonare cu aceştia (în Uniunea Sovietică, „naread-ul” era singura schemă de organizare a muncii, pe atunci socialistă, în cadrul căreia „nacealnik-ul” rezolva toate problemele manageriale trântind cu pumnul în masă şi „explicând”, aproape  onomatopeic, cum cu ajutorul mamei lor, a subalternilor bineînţeles, se poate ridica brusc roada la hectar (n. a.). Eu vă pot garanta, că mai bine decât comuniştii, „naread-uri” poate face doar Voronin şi este o prostie să te iei la întrecere cu ei în asemenea forme de administrare a treburilor statului.

Pe de altă parte, este greu să-i judeci pe aleşii locali pentru lipsă de performanţă, pentru că bieţii oameni n-au de unde să ştie că pentru a trăi ca europenii trebuie să judeci, să acţionezi şi să te organizezi ca ei. Aşa cum nu au de unde să ştie că Uniunea Europeană are fonduri de sute de milioane de Euro pentru programe de dezvoltare în domeniul administraţiei locale, iar capacitatea de absorbţie a Republicii Moldova nu depăşeşte şase la sută. Şi chiar dacă ar şti, n-ar putea face nimic atâta timp, cât de acest lucru nu sunt interesaţi liderii şi conducerea lor de partid.

Un lucru, un singur lucru, dacă l-ar fi făcut aceştia, situaţia nu ar fi fost atât de penibilă. Cu atât mai mult, că trebuia doar să preia experienţa pe care o au deja vecinii noştri. Nu poţi construi Europa la tine acasă decât după proiecte europene şi cu arhitecţi europeni. Aceşti arhitecţi se numesc – euroconsilieri. Ei ar fi putut sta astăzi pe lângă administraţiile publice şi să-i înveţe pe proaspeţii „nacealnici” managementul în domeniu şi cum se pot accesa fondurile europene pentru programe de dezvoltare.
 
Alegătorii nu-şi vor putea permite luxul ca la alegerile parlamentare să voteze democraţii. Pentru ei, a renunţa la Voronin este ca şi cum bărbaţii din localitatea „Prăpădita de jos” ar fugări-o pe singura moaşă comunală din sat numai pentru faptul că aceasta înjură urât nevestele lor în timpul naşterii.

Ceea ce spun eu aici, nu însemnă, sub nici o formă, că Partidul Comuniştilor ştie să guverneze, ba mai mult decât atât, pentru perspectivele europene ale Republicii Moldova  actuala guvernare este mai păguboasă decât cea mai proastă guvernare a democraţilor. Din păcate, însă, bătrânii noştri vor să mânânce astăzi, nu în perspectivă, şi acest lucru, extrem de banal şi lipsit de importanţă pentru unii deştepţi de la Chşinău, poate rezolva încă o situaţie electorală în favoarea lui Voronin.

Multă lume este derutată de anumite aprecieri pozitive la adresa regimului lui Voronin aduse de oficialii de la Consiliul Europei şi Uniunea Europeană. Amintesc şi cu această ocazie, că la alegerile din 2005, oficialii europeni şi americani au schimbat, pe ultima sută de metri, macazul şi au reorientat brusc sprijinul  pentru Voronin. Jalnicul perdant al acelei răsturnări de situaţie a fost Serafim Urechean, actuala „mironosiţă neprihănită” a politicii moldoveneşti, auto-investit în această feciorelnică postură în ziua „marelui act de prostituţie publică” din 4 aprilie.

Bocitoarele presei autohtone au făcut din acel act de „mare trădare”, pe de o parte, dar şi de „mare eroism”, pe de altă parte, în trei ani de trude scriitoriceşti, o întreagă literatură disidentă, în stilul serialelor latino-americane, din care politicienii cu specializare îngustă numită la noi – opoziţie, vor putea încă mulţi ani de zile să stoarcă râuri de lacrimi pentru a-şi potoli setea de putere.

Copiii reduşi mental se întorc de la şcolile lor specializate cu laude pentru anumite progrese, dar noi ştim că îi şcolarizăm nu pentru că aceştia au mari şanse de integrare socială, ci doar pentru faptul ca ei să nu devină o problemă infracţională pentru societate. Planul de acţiuni RM – UE, pentru realizarea căruia mai suntem câteodată şi lăudaţi, nu este un plan de integrare (la capacitatea de administrare pe care o avem nici vorbă nu poate fi de aşa ceva), ci unul prin care noi nu vom deveni o problemă pentru securitatea frontierelor UE.

De ce Uniunea Europeană ar sprijini pentru 2009 o opoziţie de troglodiţi şi de impotenţi, incapabili, la fel ca şi comuniştii, să însuşească un program de integrare europeană? Ca să-şi creeze cu propriile mâini probleme? Ca să dea impresia unor şanse de integrare? Cui? Unei ţări în care, de mai bine de un deceniu, se urăsc reciproc „românii” şi „moldovenii” în timp ce ei, europenii, demult nu mai fac deosebire dintre negri şi albi? Unei ţări în care, intelectualitatea formatoare de opinie publică crede sincer că demnitatea naţional-românească  este prioritară în raport cu drepturile fundamentale ale omului şi viaţa privată? Unei ţări în care, politicienii trăiesc sincer emoţiile tribale ale unei societăţi primitive, gen trădare, curvărie, devotament, credinţă (las-o mai moale, judecătorule, aici, nu mă refer la credinţa în Dumnezeu), în locul unor termeni proprii civilizaţiei europene cum ar fi compromis, abilitate, pragmatism, interes.
 
Dacă opoziţia din Republica Moldova pentru 2009  nu prezintă imagini europene ale intenţiilor de integrare şi, cel mai important, o dovadă cât de vagă a posibilităţilor sporirii capacităţii de administrare, europenii nu vor avea nici un interes pentru înlăturarea lui Voronin de la putere, oricât de curvească şi trădătoare le-ar părea politicienilor moldoveni o aşa poziţie. Pentru că, dacă nu va fi Voronin cu regimul lui comunist la guvernare, vor trebui să le spună aşa-zişilor democraţi adevăratele motive pentru care Republica Moldova nu poate fi admisă la masa negocierilor pentru integrare. Altfel zis, vor fi nevoiţi să-i spună pe şleau, eventual lui Urechean, că Tigrul lui Est – European (a se vedea programul electoral al Alianţei Moldova Noastră) nu este decât un râs jigărit moldovenesc.           

Va urma,

Cu respect,
Sergiu Mocanu