Mirosul de sânge proaspăt, sudoarea și fumul de praf de pușcă, sudălmile și rugăciunile, strigătele de durere și disperare și … frica …, frica asta de proporțiile unei calamități naturale îți sugrumă, în îmbrățișarea ei, rațiunea și tu, ticălosule, vreai să scapi de carne, de carnea ta care se tăvălește acum în țărnă. Dacă scoți cuiul de la grenadă, totul se va sfârși peste 4 secunde. Ce-a urmat – te depășește, dar acest fapt tu n-o să-l împărtășești degrabă nimănui. Lacrimile de recunoștință ale camarazilor tăi, cărora le-ai dat pumni în gură și i-ai înjurat de mamă pentru ca să-i scoți din paralizie, te măgulesc și tu te complaci în starea de erou – un nou statut social atribuit ție de acea clipă divină în care, printr-un miracol, n-ai devenit laș.
Peste două nopți, în fața unei ambuscade trase la indigo, Filea n-a avut norocul tău, a celui care, din mila Domnului, și după 18 ani, îți porți numele propriu ca pe un loz câștigător. Numele lui îl poartă acum o stradelă de la Petricani, ferită de ochii veteranilor celui de-al II-lea Război Mondial, ca să nu le traumăm psihicul exploziv de eroi născuţi legitim dintr-o glorie militară intangibilă pentru bastarzii unui „război de rahat”. Țara lor nu mai este, iar ei, se mai nasc și astăzi prin clone de ostași internaționaliști. Țara ta există, dar eroii tăi încă nu s-au născut în psihologia colectivă, rămânînd „embrioni” indezirabili pentru o societate în derivă, care doar în virtutea unui instinct ancestral, va reveni odată „subliminal” la matcă.
Dacă scoteai cuiul, totul s-ar fi sfârșit în 4 secunde. Nu l-ai scos. Şi filmul se va tiraja într-un număr infinit de exemplare, iar tu de milioane de ori vei fi ba laș, ba erou, ca și atunci, în acea noapte. Eroii căzuți atunci au șansa să se nască prin a se acoperi de glorie în sânul unui popor măreț, care vrea să revină la matcă, sau… să moară în pântecul unei societăți de consum, ce va rămâne în derivă până la ultimul soldat, care mai luptă în tranșeele acelui război. Tu ești unul dintre ei, și tu, „Comandiriule”, vorba lui Lioha, „nu ai voie să mori”, până nu reușești, adaug eu, care te cunosc mai bine decât toți prietenii și dușmanii tăi.
Publicat pe 2 martie 2010
Material realizat de colegii mei, acum un an:
Politicenii îs în război…
Pentru ei suntem gunoi.
Dar ce putem să facem noi?
Câte-un picor în fund la toţi
Să scăpăm ţara de hoţi
Şi de falşii patrioţi.
Care este acum ieşirea?
Să fim sănătoşi cu firea
Şi să-nfăptuim UNIREA…
Am sa va enumar un sir de evenimente din istoria recenta a Romaniei, evenimente care s-au constituit in adevarate comandante nationale si la infaptuirea carora au participat toate fortele politice, indiferent de orientare, toate organizatiile civice si majoritatea zdrobitoare a poporului roman, in conditiile in care nu intotdeauna marile puteri, mai ales marele stat de la rasarit, au sprijinit infaptuirea acestor comandamente. In cartea sa “Pazeste-ma, Doamne, de prieteni”, istoricul american Larry Watts afirma: “Poporul roman a avut, are si va avea vesnic un dusman neimpacat la rasarit, indiferent ca acesta se va fi numind Imperiul Tarist, Uniunea Sovietica sau Federatia Rusa”.Iata care au fost acele momente cruciale in devenirea Romaniei de astazi:
– 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Romane
– 11 ianuarie 1865 – Constituirea Bisericii Ortodoxe Romane, conduse de catre un mitropolit primat ( prin desprinderea de Patriarhia Ecumenica a Mitropoliei Ungrovlahiei si a Mitropoliei Moldovei ), care la 1872 isi numeste Sfantul Sinod, sinod care astazi cuprinde patriarhul, 10 mitropoliti ( un mitropolit onorific ), 12 arhiepiscopi ( 1 arhiepiscop onorific ), 21 de episcopi, 2 episcopi vicari patriarhali, 10 episcopi vicari mitropolitani si 2 arhierei vicari
– 9 mai 1877 – Cucerirea Independentei de stat a Romaniei
– 25 aprilie 1885 – Biserica Ortodoxa Romana devine autocefala
– 1 decembrie 1918 – Crearea statului national Romania, moment in care toate teritoriile locuite de romani s-au contituit intr-un singur stat
– 4 februarie 1925 – Infiintarea Patriarhiei Romane, autocefale, a doua ca marime din lume, prin unirea la 11 ianuarie 1865 a Mitropoliei Ungrovlahiei, infiintata la 1359, cu Mitropolia Moldovei, infiintata la 1381 si prin alipirea la 23 aprilie 1919 a Mitropoliei Ardealului, infiintata la 1377 si la 30 decembrie 1919 a arhiepiscopiei Chisinaulu. Astazi Patriarhia Romana cuprinde 9 mitropolii, 20 de arhiepiscopii si 21 de episcopii
– 29 martie 2004 – Admiterea intrarii Romaniei in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord – NATO, la Summitul NATO de la Praga
– 1 ianuarie 2007 – Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana
Toate aceste comandamente nationale au fost duse la indeplinire pentru ca natiunea romana le-a dorit si a actionat unitar. Originea latina a poporului roman, popor nascut crestin si aceste comandamente nationale au fost pastrate in constiinta maselor inclusiv in perioada comunista, cand incepand cu 1964, intregul adevar istoric a fost recunoscut si de catre autoritatile comuniste, care au scos armata sovietica de pe teritoriul Romaniei, au scos limba rusa ca limba obligatorie in scoli, au refuzat sa mai plateasca despagubiri de razboi Uniunii Sovietice si au refuzat sa participe la actiunile interventioniste ale Tratatului de la Varsovia, care au stabilit relatii diplomatice cu RFG si cu statul Israel, au dezvoltat relatii externe alternative puternice cu China si cu Occidentul, in special cu SUA. Adevarul istoric a fost predat in timpul regimului comunist in scoli ( inclusiv poezia lui Eminescu “Doina” ). Aceste comandamente nationale sunt reflectate astazi in insasi Constitutia Romaniei care la articolul 1 stipuleaza clar: Romania este stat national, unitar si indivizibil.
Acestea fiind spuse, in cazul Republicii Moldova, realitatile sunt aceleasi? Exista macar un singur comendament national in jurul caruia sa se adune toti cetatenii statului moldovean, toate fortele politice si civice ale Basarabiei?
Existenta unor minoritati nationale care submineaza existenta statului moldovean, existenta unor forte politice de extrema stanga, filoruse, care, in frunte cu Partidul Comunist din Republica Moldova, la ora actuala cel mai mare partid comunist din Europa, militeaza pentru mentinerea fostei gubernii rusesti in sfera de influienta a Moscovei, prezenta unei biserici straine drept biserica majoritara in Basarabia, cu toate consecintele negative care decurg din asta, lipsa unei majoritati calificate si constiente din randul populatiei, care sa genereze comandamente nationale ( macar un comandament, unul singur ), lipsa unei clase politice cu adevarat patriotice, interesata in infaptuirea unei politici coerente, indreptata mai ales inspre servirea interesului general si satisfacerea nevoilor reale ale majoritatii populatiei, sunt tot atatea cauze care impiedica cetatenii Republicii Moldova sa actioneze ca o natiune unitara si constienta.
Sa presupunem ca o larga alianta a fortelor progresiste politice si civice din Republica Moldova, ar putea sa se se constituie. Care va fi comandamentul national al acestei aliante, de vreme ce nu exista o majoritate calificata si constienta a populatiei care sa sprijine aceste demersuri?
Apropo de ce se intampla actualmente in Republica Moldova, o consecinta fireasca a tot ce am enumerat mai sus, un analist politic din Romania, care are stranse legaturi cu stanga Prutului, afirma recent ca Republica Moldova sta sa cada de pe harta. Iar George Friedman, directorul general al Institutului Stratfor, institutul care “face” politica interna si externa a SUA, indiferent de administratia aflata la putere, afirma recent ca Republica Moldova este un exemplu elocvent de stat ratat pentru ca este singurul stat din lume care are natiunea amplasata pe teritoriul altui stat…
Bravo, domnule Mocanu!