Am avut un trecut de coşmar, avem un prezent stupid, slavă Domnului că nu avem viitor!

Ieri, Curtea Supremă de Justiţie a anulat decizia Curţii de Apel prin care era respinsă cererea noastră de a obliga Ministerul Justiţiei să înregistreze Acţiunea Populară. Am spus încă de la bun început, că decizia doamnei judecător Elena Gligor este una aberantă şi lipsită de temeiuri juridice. Atunci, după pronunţarea acelei decizii, am învinuit-o public pe doamna Gligor de faptul că a executat o comandă politică. Dumneaei, în replică, la un post de televiziune a spus că decizia este legală. Dacă altă lume se împacă cu tratamentul batjocoritor al judecătorilor, eu nu am de gând să tolerez aşa ceva şi numita Elena Gligor va trebui, mai devreme sau mai târziu, să răspundă pentru faptele sale.

Dosarul se reia de la zero la Curtea de Apel şi, dat fiind  faptul, că Gligor este Preşedintele Colegiului Civil, aceasta îl poate „mura” încă mult timp.

Mie îmi va fi foarte greu să câştig acest dosar şi pentru faptul că Procuratura Generală, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, precum şi Comisariatele raionale de poliţie vânează peste tot oamenii, care au semnat pentru Acţiunea Populară. Amintesc, şi cu această ocazie, tuturor „kilerilor politici” mobilizaţi de Voronin să hăituiască lumea prin satele republicii, că răspunderea, întodeauna, este personală.

Dau mai jos, pledoaria mea şi a domnului avocat Ion Dron în cadrul şedinţei de judecată la Curtea Supremă de Justiţie. Menţionez că, din cauza că judecătorii se grăbeau, eu n-am mai apucat s-o citesc, limitându-mă să spun doar câteva replici vis a vis de tratamentul inuman la care magiştrii de la CSJ supun cetăţenii, cerându-le să-mi respingă recursul, pentru a mă putea adresa la CEDO.

Apropo, de tratamentul inuman. Şedinţa a fost numită la orele 10.00, iar dosarul a fost examinat la orele 14.00. Nici nu avea cum să fie examinat mai devreme, pentru că judecătorii, care urmau să audieze dosarul nostru, au judecat „drept” 23 de cauze numite la orele 09.00. Tot timpul acesta, eşti dator să-l petreci în picoare, la soare sau în atmosfera îmbâcsită din coridor, în lipsa unor condiţii elimentare de aşteptare. Cel mai grav este, că toată lumea se împacă cu această situaţie şi nimeni nu îndrăzneşte să le ceară judecătorilor …, nu, nu socoteală (despre asta nici vorbă nu poate fi), ci, elementar, să-şi ceară, cel puţin, iertare pentru că-i tratează ca pe vite. Acest lucru l-am înţeles atunci, când în şedinţă le-am spus judecătorilor, că nu se poate să trateze lumea în halul ăsta. Magiştrii m-au privit fără să înţeleagă ce vreau de la ei.

La noi lucrurile încă mult timp nu se vor schimba, pentru că oamenii noştri admit să fie trataţi ca dobitoacele în instituţile statului.

P.S. Domnul avocat, Ion Dron, după lungi ore de aşteptare, în care am tot privit zeci şi zeci de nefericiţi, care au avut nenorocul să ajungă pe mâna justiţiei şi-a amintit o vorbă a unui sârb despre poporul său, dar perfect aplicabilă şi nouă, pe care o folosesc şi în titlu: „Am avut un trecut de coşmar, avem un prezent stupid, slavă Donului că n-avem viitor!”.               

Pledoaria domnului avocat, Ion Dron

Onorată Instanţă!

Pentru a găsi o definiţie a fenomenului numit „justiţie”, specialiştii în domeniu fac uneori uz de termeni teoretici, care nu pot fi percepuţi cu uşurinţă de către unii actori antrenaţi în cadrul unui proces de judecată. Iar noi, avocaţii,  după unele şedinţele de judecată, facem lecţii cu elemente din teoria dreptului material şi procesual, pentru a explica cumva părţii interesate  fenomenul justiţiei.

În cadrul procesului de faţă, mandatarii mei, atât după şedinţa de judecată cât şi după citirea hotărârii Curţii de Apel, contestată azi, au cerut şi de la mine definiţia fenomenului „justiţiei” în Republica Moldova. Dacă am fost convingător nu ştiu, dar  le-am explicat simplu ”Justiţia nu este altceva decât LEGEA aplicată pe bază de probe”.

Altfel spus, având pentru aplicare în cadrul acestui litigiu, Legea specială cu privire la partide, Curtea de Apel în hotărârea pronunţată pe data de 12 mai curent, urma să demonstreze mandatarilor mei de ce nu au valoare probele  invocate de ei, după cum urmează:

1. Proba textului art.4 din Legea nr.1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară şi anume: expertul judiciar nu se poate afla în dependenţă, directă sau indirectă, de ordonatorul expertizei, de părţi şi de alte persoane interesate în rezultatul cauzei;

2. Proba textului pct.16,17,20 din Hotărârea Guvernului nr.1052 din 12 septembrie 2006, care denotă pe faţă, că experţii antrenaţi sunt dependenţi de Ministerul Justiţiei şi raportul întocmit de către ei în cadrul acestui proces nu este relevant, nu poate fi admis chiar ca probă în condiţiile art.123 al.3 CPC;

3. Proba faptului că experţii antrenaţi au schimbat obiectul cercetărilor, solicitat de ordonator. Prin urmare, este eronată decizia Ministerului Justiţiei atunci când face trimitere la acest raport luat drept probă pentru a respinge înregistrarea formaţiunii politice;

4. Proba adusă cu înregistrările video de la Congresul de constituire a formaţiunii pentru a demonstra că nu au nici cea mai mică temeinicie concluziile făcute de experţi la acest capitol.(Aceste probe un cumul fac, de fapt, sterile şi chiar inutile argumentele Ministerului Justiţiei aduse în textul deciziei prin care a fost refuzată înregistrarea mişcării);

5. Proba faptului că Ministerul Justiţiei face uz de duble interpretări, interpretări eronate şi selective atunci când decide înregistrarea unui statut al formaţiunii politice. (Aici au fost aduse exemple de text statutar înregistrate la alte formaţiuni politice şi neadmise pentru statutul Mişcării Acţiunea Populară).

De fapt, instanţa Curţii de Apel, la întocmirea textului de motivare, a mers, să spunem aşa, pe scurtătură. Nu a motivat respingerea pretenţiilor, dar nu a motivat nici probele, care fac valabilă decizia Ministerului Justiţiei pentru a respinge înregistrarea formaţiunii politice şi a pune impedimente valorificării unui drept fundamental, care este dreptul la asociere.

Dorinţa de a citi un text motivat, cu probe atunci când se respinge o cerere în justiţie, nu este un moft sau dorinţă fără temei a persoanei interesate.

Art.130 din Codul de procedură civilă, “biblia” în materia de drept procesual, dacă vreţi, cere acest lucru şi citezi al.4 “ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa de judecătorească este obligată să reflecte în hotărîre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele”.
 
Onorată instanţă!
 
Astăzi eu depun o pledoarie comprimată la materiale dosarului de faţă. Motivele şi probele, care fac temeinice pretenţiile mandatarilor mei au fost aduse şi motivate cu lux de amănunte atât în cadrul procesului din prima instanţă, cât şi în textul pledoariei mele în faţa Curţii de Apel, alăturate la dosar.

Probele aduse de către noi sunt plauzibile şi convingătoare. Este necesar, numai, să aibă parte de o apreciere competentă şi la justa lor valoare. Ele au valoare pentru un jurist, pentru un magistrat, dar pentru un magistrat care nu permite politicului să vină pe fir, pe firul telefonic cu argumentele lui de diletant.

Un bun profesionist nu mai este profesionist atunci când pierde din verticalitatea sa morală. Mai sunt în vogă oare,  altfel spus, mai trăieşte astăzi corpul judecătoresc cu valori de genul bun profesionist, bunul nume, buna faptă, independenţă, verticalitate morală? Mandatarii mei au răspuns – NU.

Eu, la fel ca ei, cer admiterea recursului şi mi-am rezervat o concluzie, pe care o voi face publică, poate, după pronunţarea verdictului de astăzi.

Cu respect,
Ion Dron
avocat

Pledoaria liderului Acţiunii Populare, Sergiu Mocanu

Onorată instanţă,
Domnilor Judecători,

Hotărârea Ministerului Justiţiei de a nu înregistra Acţiunea Populară, din start, am considerat-o incorectă şi pornind de la faptul că lipsa de temeiuri juridice era evidentă, am bănuit, de la bun început, că funcţionarii de la acest minister se află sub imperativul unor ordine date de superiori de a nu admite, în nici un caz, înregistrarea formaţiunii noastre.

Urmărind în cadrul şedinţelor de judecată de la Curtea de Apel, zelul cu care acţionează aceşti funcţionari, zel care în mod sigur este demn de o cauză mai nobilă decât îngrădirea dreptului la libera asociere a cetăţenilor acestei ţări, m-am gândit că miza este chiar mai mare decât o credeam.

Miza este electorală, iar motivele sunt politice. Numai cu o lună înainte de depunerea actelor la Ministerul Justiţiei, Preşedintele Voronin făcea un atac public, fără precedent, asupra partidelor politice dând indicaţii stricte Serviciului de Informare şi Securitate şi Ministerului Justiţiei să urmărească „la sânge” activitatea formaţiunilor politice, dar şi apariţia unor noi partide.
 
Când un simplu cetăţean este deranjat de mulţimea de partide este un lucru normal şi de înţeles, însă când acelaşi lucru îl face şeful statului este nenormal şi periculos pentru buna evoluţie a proceselor democratice din ţara noastră.

Onorată instanţă,

Doamna judecător Elena Gligor a pronunţat o decizie stranie. Aşa, cel puţin, o numesc juriştii, probabil, dintr-o anumită solidritate profesională. Dacă nu am cunoaşte cum se dau indicaţiile în ţara asta, noi am fi considerat-o aberantă.

Eu care am fost mai mulţi ani în diferite funcţii publice, astăzi mă pot uita senin în ochii Dumneavoastră, pentru că nu există nici un judecător în Republica Moldova, care ar putea afirma că i-am cerut, vreo dată, într-o formă sau alta să rezolve vreun dosar. Întrucât nu există nici o explicaţie de ordin juridic sau moral al deciziei judecătoreşti emise de Doamna Elena Gligor, avem tot temeiul să credem că nu există instanţe imparţiale în ţara aceasta, care să facă lumină asupra litigiului dintre noi şi actuala guvernare, care nu doreşte admiterea formaţiunii noastre în legalitate.  

Eu, ca şi majoritatea cetăţenilor acestei ţări, nu am încredere în justiţia din Republica Moldova. Drept motiv pentru lipsa de încredere sunt multiplele procese judecate strâmb de magistraţii moldoveni şi îndreptate de către judecătorii de la CEDO.  Ca şi lider al unei formaţiuni politice care, mai devreme sau mai târziu, va fi înregistrată, am toată încrederea că Justiţia va deveni, după 2009, o instituţie independentă a statului, iar judecătorii nu vor mai fi hărţuiţi de puterea politică ca să le facă mendrele. Ca şi reclamant pe acest dosar, vreau să cred că mai există judecători oneşti, care au curajul să se opună presiunilor actulei guvernări. 
     
Vă dorim, onoraţi judecători, cât mai multă linişte în camera de deliberari şi tot atâta linişte în suflet, după săvârşirea fiecărui act de justiţie în numele legii şi a statului de drept – Republica Moldova.  

Cu respect,

Sergiu Mocanu,
Liderul Acţiunii Populare