Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

FA…! ȘUBI PROASTI…!

Am spus-o în câteva postări pe Facebook că am fost surprins neplăcut de apariția a trei „cântaci” alături de Dodon la un concert dat de ei la Moscova pentru compatrioții noștri aflați acolo la munci. Nu m-am declarat dezamăgit, pentru că eu, recunosc, nu sunt consumator de opere artistice de o îndoielnică proveniență artistică, demne, poate, doar de admirația a „ 99 de cumetri după 99 de pahare”. Am fost doar neplăcut surprins de aventura a două doamne care au fost observate, altădată, la plimbări romantice prin ”limba noastră cea română”. Mai era acolo un dodon al cumătriilor moldovenești, despre care nu are rost să vorbim pentru că respectivul personaj este un infractor de drept comun al culturii autohtone și dacă am fi avut inspirația să dăm o lege, Cuciuk ar fi trebuit tras la răspundere penală pentru viol – în cazul predicatelor românești abuzate de el în formă perversă, dar și pentru necrofilie – în cazul folclorului strămoșesc vandalizat de acesta într-un hal fără de hal. În privința lui Cuciuk, sesiszat ar merita, poate, maestrul Nicolae Botgros care nu a apărut până acum la vre-un concert al „invalidului” să-l fugărească ca pe farisei din „templul cântecului popular românesc”.

Cât despre Silvia Grigore și Olga Ciolacu, chestia nu este tot atât de simplă, pentru că doamnele au avut în anii 90 suficient gust și coarde vocale pe care să onduleze verbe românești potrivite subversiv pentru urechile moldovenilor dornici în acea perioadă de delicii estetice. Dacă ar fi avut și acum tot atâta minte, nu ajungeau traficate „pe sobă, la prostu’ satului” și încă să mai și pretindă public că „soluția” lui Dodon a fost cea mai bună din câte li s-au ofertat. Pentru că dacă nu ați știut cumva, stimate Doamne, Dodon nu este nici tare, nici dur, nici puternic cum poate aveți și dumneavoastră vreun vis feminin ascuns pentru o forță masculină, la umbra căruia să vă simțiți protejate, cel puțin, financiar. Dodon, trebuie să vă dezamăgesc, este prostul satului, golan, calic, târâie opincă, cum să vă mai explic, destinse Doamne, ca să înțelegeți ce rușine ați pățit. Din masă lemnoasă ca Dodon au produs rușii cozi de topor în cantități industriale pe aici.

Doamnă Ciolacu, cei care îi cântau „ceastuști patriotice” lui Ivan Ivanovici Bodiu, au fost reabilitați acuma de matale la pachet, pentru că era o „mâncare de pește” să cânți pentru tovarășul Prim-secretar, în spatele căruia stătea un mare imperiu și este o cu totul altă „mâncărică de broscoi” să cânți pentru o pușlama, în spatele căruia stă Furmuzal, popa Marchel și Garbuz. Sper că ați sesizat, Doamnă Ciolacu, eroarea de calcul democratic, european și românesc scăpată de dumneavoastră în mixtura de bocet și descântec de deochi pe care ați făcut-o în încercarea de a vă spăla obrazul de „dohotul de dodon” cu palmele crăpate de la târnăcoape ale moldovenilor de la Moscova.

Acel misterios și solitar „Poehali!”, pe care l-a pronunțat Silvia Grigore la începutul spectacolului, „i-a fost destinat operatorului de sunet”, zice dânsa, ca să înțeleagă să pornească „fanera” pe care o adusese în dar moldovenilor și, tot ea, ne culcă la pământ cu un argument contondent și indubitabil: „Poehali!” este un cuvânt universal pe care l-a exclamat Gagarin când s-a dat startul primului zbor pe orbita pământului. Cine poate reproșa ceva împotriva acestui adevăr universal? Atât doar că Gagarin cu acel cuvânt pe buze a ajuns în cosmos, iar dumitale – în kur, Destinsă Doamnă. Și nu unul la întâmplare, ci al lui Dodon. Sper că sesizați și dumneavoastră, ca și doamna Ciolacu, eroarea de calcul, pentru că e o mâncare de pește să te afli printre stele și e cu totul altă mâncărică de broscoi să te afli în „prăpastia” lui Dodon.

Și acum, ca s-o sfârșim pe un ton conciliant, vreau să vă spun o istorie veche care mi-a venit în memorie.
În satele din lunca Prutului, acolo unde am copilărit, este o tradiție strămoșească pe care o respectă femeile cu sfințenie de sute de ani. Atunci când au un conflict, două vecine îl rezolvă la poartă, în drum, unde se duelează verbal în prezența altor vecine care joacă rol de galerie, dar și de arbitrii, pentru stabilirea învingătorului. De obicei, la asemenea confruntări se spunea despre toate: bărbat neîngrijit, copii obraznici, rude sărace și, desigur, lenjerie murdară.

Țața Mărioara lu’ Bostănică, recunoscută pentru mai multe victorii … și-a potrivit broboada războinic pe frunte și a ieșit la poartă pentru a o batjocuri pe țața Milania lu’ Angheluță, femeie cuminte și așezată, care nu se certase cu nimeni și, deci, fără niciun fel de experiență. Victoria era ca și realizată, iar vorbele usturătoare ale țaței Mărioara făceau deliciul publicului care savura spectacolul din plin.

Nimic nu prevestea o răsturnare de situație, până când, pe neașteptate, țața Milania și-a pus mâinile în brâu și a zis o frază de la care „galeria” a explodat, femeile s-au ținut de burtă minute în șir râzând, iar înfrânta și-a tras broboada pe ochi și n-a mai ieșit la poartă multe săptămâni la rând. Ca să înțelegeți ce i-a spus, trebuie să vă povestesc o preistorie: cu vreo lună în urmă, la prăvălia din sat, Petea lu’ Tuzlukov, adusese trei blănuri artificiale – „șube” le spuneau în sat. Țața Mărioara, îndrăzneață și rea de gură, a reușit să le cumpere pe toate și câteva săptămâni a fost fudulie mare în tot satul pentru ea și cele două fete ale ei care s-au tot plimbat din deal în vale sfidând lumea cu „șubele” lor strălucitoare. Totul s-a sfârșit la prima ploaie care a transformat mândria țaței Mărioara în trei „rușini mițoase”. Toată lumea chicotea pe furiș, dar nimeni nu îndrăznea să-i spună nimic și iată, tocmai de la cine nu se aștepta, sfioasa Țața Milania a pus mâinile în brâu, s-a uitat la ea disprețuitor și i-a zis: „ Fa…! Șubi proasti…!”

2 comentarii

  1. Mery,- adevarul pur si nimic mai mult!

    Extraordinar, înainte dle Mocanu!
    Va v- om vota, dar nu cumva sa n tradati ca iud Rosca.

  2. Vitalie

    Foarte mult adevar, foarte frumos scris. Chiar am primit o placere de la cele citite.
    Am votat si voi vota anume pe Sergiu Mocanu. Dar nu pot sa nu mentionez ca uneori e prea dur. Acesti artisti nu sunt persoane cu functii publice. Ei nu merita o pedeapsa publica pentru ratacirea lor politica. Ba poate ca le era si greata sa ia banii de la dodon. Nu stiu cit de buna le este painea lor si daca in genere mai au si alte oferte.
    Stiu ca pentru aceleasi pacate poate fi invinuita majoritatea moldovenilor pentru care “banul nu miroase”.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*