Republica Moldova – spălătorie de bani proveniți din crime transfrontaliere

Investigațiile KROLL prezintă Republica Moldova ca pe o zonă devastată de o calamitate de proporțiile unei catastrofe naturale și poate declanșa un război interlop la scară regională

(declarații din cadrul conferinței de presă din 21 aprilie 2015, susținută de Sergiu Mocanu, liderul Mișcării Populare Antimafie, partid politic)

Furtul unui miliard de bani, în orice valută, nu poate trece nicăieri în lume pe neobservate, fără urmă sau nepedepsit. Nici în Republica Moldova nu va trece așa cum au trecut crima din Pădurea Domnească, atacurile raider sau frauda electorală din ultima campanie a alegerilor parlamentare. Nu va trece pentru că, de data asta, a fost depășită orice limită, iar crima a afectat mult mai multe interese decât blestematele preocupări pentru ziua de mâine ale simplului cetățean din țara asta. Crima are caracter transnațional și va veni o zi când atât beneficiarii Plahotniuc și Filat, cât și executorii Leancă, Drăguțan și Timofte vor fi fericiți să-și găsească adăpost în vreo pușcărie moldovenească doar pentru a scăpa de furia gangsterilor internaționali, expuși pericolului de a fi descoperiți în urma „trădării” și a acțiunilor nesăbuite ale complicilor lor din Republica Moldova.

În acest articol mi-am propus să răspund, într-o formă pe cât este de posibil de accesibilă și populară, mai multor întrebări, referitoare la furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar, la care cetățenii Republicii Moldova nu pot găsi răspuns de mai multe luni. Acest articol nu este o analiză propriu-zisă, este mai degrabă o dezvăluire a unor a circumstanțe de fapt și de drept ascunse de ochiul publicului despre o crimă financiară în desfășurare, care nu poate fi deocamdată relevată din câteva cauze:

1. O întreagă industrie de manipulare prin televiziuni, radio și presă scrisă a reușit să ducă lumea pe făgașul unui fatalism generalizat care îl conduce pe oricine la gândul că nimic nu se mai poate face, că totul este pierdut, că probele sunt nimicite și deci ne putem resemna sau ne putem conforma unor forțe superioare cărora nu le putem face față. Ba mai mult, acest soi de propagandă a transformat furturile de mii și milioane de lei din alte domenii ale vieții economice sau administrative, în crime banale, de rutină, dacă vreți, în raport cu un miliard de dolari.

2. Specialiștii în domeniu, chiar și cei bine intenționați, vorbesc în termeni sofisticați, iar declarațiile lor publice seamănă mai mult cu bilanțuri contabile ce abundă de cifre, procente și concluzii „de specialitate” ce nu au nicio legătură cu Codul penal sau cu înțelesul comun al noțiunilor de crimă și pedeapsă.

3. Atât de mult s-a discutat, în ultimii câțiva ani, despre furturile din sistemul bancar și atât de mult au bâlbâit organele de drept pe acest subiect, încât s-a produs o inflație catastrofală de cuvinte fără fapte. Inflația a devalorizat crima, opinia publică a pierdut interesul, victimele furtului – speranța, iar criminalii – frica.

Așadar, o luăm de la un capăt cu întrebări și răspunsuri:

1. Cât și cum au fost furați bani din sistemul bancar al Republicii Moldova?

Cantitatea banilor furați nu o poate calcula nimeni la ora actuală, nici măcar aproximativ, pentru că furtul banilor este doar o parte a unei crime transfrontaliere de spălare a unor sume enorme de bani care nu au existat niciodată în Republica Moldova și care nu pot exista aici în principiu. Banii murdari provin în cea mai mare parte din Rusia, dar și din unele țari europene cum ar fi, Marea Britanie, România, Serbia, Croația, două dintre cele trei țari baltice. Spălarea controlată a unor sume mari de bani prin Republica Moldova are loc de câțiva ani. În octombrie-noiembrie anul trecut, fluxuri uriașe de bani străini au scăpat de sub control, au antrenat după ei și banii deponenților moldoveni din câteva bănci și s-au întors ireversibil către stăpânii lor (parte dintre ei moldoveni, rezidenți ai acelor state prin persoane interpuse), nu numai curați dar și cu profit .

Pentru comparație, fenomenul este asemănător cu deversarea unor cantități uriașe de apă într-un lac mic cu acceptul stăpânului care speră că de la trecerea unui flux mare de apă prin lacul lui, va capta o parte din peștele antrenat de curent. În rezultat, se rup zăgazurile și cel cu lacul rămâne fără apă, fără partea de pește străin, care ar fi trebuit să-i revină din afacere, dar și fără peștele lui care se duce cu viitura. Exact asta s-a întâmplat în toamna anului trecut în sistemul bancar din Republica Moldova! Asemenea metehne omenești cum sunt lăcomia, prostia și iresponsabilitatea a antrenat primele persoane în stat într-o aventură de proporții cu consecințe imprevizibile pentru statul Republica Moldova dar și pentru destinele celor, care au devenit parte a unei grupări criminale transfrontaliere.

2. Cine sunt beneficiarii și cum au operat?

Autori și beneficiari principali ai acestei scheme de spălare de bani sunt Vladimir Plahotniuc și Vladimir Filat, iar parteneri, beneficiari și complice sunt clienții lor din țările menționate. Banii murdari au fost depuși pe conturi curente ale unor firme aflate sub controlul deplin al Centrului Național Anticorupție sub formă de împrumuturi deosebit de mari și peste limita oricăror prevederi legale, de la fondatorii acestor firme. Prin asta se explică faptul că Banca de Economii a livrat către Banca Socială și Unibank sume de împrumut ce depășesc cu mult cantitatea de lichidități deținută de această bancă și nici unul dintre clienții BNM nu a depus vreo plângere pe faptul sustragerii banilor de pe conturile lor curente. Împreună cu acești bani s-au dus, așa cum afirmam, și banii persoanelor fizice. Pentru garantarea acestor bani a fost nevoie de Hotărârea secretă de Guvern și intervenția legitimă a Băncii Naționale.

3. Care este rolul lui Leancă, Drăguțan și Timofte în toată afacerea asta? Da, da – Timofte! Despre vreo implicare a acestuia în „furtul secolului” nu s-a vorbit niciodată pentru că s-a crezut că o asemenea implicare ar fi absurdă. Este absurdă, dar și reală!

Acum am ajuns la cel mai important moment al acestei istorii! Am ajuns la momentul adevărului și la momentul în care s-a săvârșit jaful propriu-zis – livrarea unui credit de la BNM (bancă unde statul este cel mai mare acționar) spre două bănci moldovenești, de unde banii au luat calea „neantului”. Anume acest moment este trecut la adăpost de toate mijloacele mass-media aflate în slujba Mafiei. Anume despre acest moment tac molcum fostul Prim-ministru, Președintele Consiliului Suprem de Securitate și Guvernatorul Băncii Naționale. În toate declarațiile lui, Leancă a pledat erou, salvator al depozitelor bancare ale cetățenilor și „oleacă de victimă” care a fost nevoit să îndeplinească cerințele șefului lui de partid, Vlad Filat. Anume „leaca” asta mulți cred, că lui Leancă i se poate ierta! Or această „indulgență” este cum l-ai decora pe cineva că i-a acordat primul ajutor medical victimei unui accident rutier, făcând, în mod deliberat, abstracție de faptul că acel cineva este chiar persoana care a tamponat victima. Exact asta este „calitatea procesuală” a lui Leancă și, apropo, nu numai a lui.

Viorel Bârcă este fostul director al BNM, scăpat fugar de către CNA în februarie curent. Actualmente, Bârcă stă la Moscova și le trimite salutări fierbinți celor care i-au forțat mâna să semneze transferurile de bani către Banca Socială și Unibank. Mesajele lui au un suport documentat și probat de semnăturile celor trei – Leancă, Drăguțan și Timofte, pe niște avize cu care Shor l-a convins pe Bârcă că operațiunea este acoperită de primele persoane în stat și că afacerea este în interesul strategic al statului Republica Moldova. Acele hârtii acum se plimbă ca niște năluci prin SUA, Europa și Rusia și fac obiectul unui șantaj și al unei frici de proporții cosmice. În concluzie, vina lui Leancă și a complicilor lui nu constă în acoperirea găurii financiare de la cele trei bănci, dar în crearea ei!

4. De ce Leancă, știind că mai devreme sau mai târziu complicitatea lui la crimă va ieși la iveală, a chemat Compania KROLL?

De frică! Atâta timp cât nu se fac investigații, singurii vinovați de furtul banilor sunt cei care au semnat avizele, or ce-i scris cu penița nu tai cu bărdița. Dacă nu poți tăia, ai putea rupe și împărți vina cu Filat și Plahotniuc, care l-au împins să aprobe afacerea. Acesta este resortul care l-a determinat pe Leancă să ceară o investigație independentă.

5. De ce Plahoniuc nu ar face, cu tot „Aghitprom”-ul lui, țap ispășitor din Leancă și să pună punct pe istoria asta, dar, din contra, Plahotniuc îl sprijină în crearea unui partid?

Pentru că Plahotniuc nu are de câștigat nimic din moartea politică a lui Leancă. El are doar de profitat din promovarea unui Leancă șantajabil și pușcăriabil, așa cum a profitat de Filat.

6. Ce reprezintă raportul KROLL și care ar putea fi consecințele publicării lui, dar și a continuării investigațiilor?

Publicarea raportului KROLL și continuarea investigațiilor ar putea declanșa un război interlop între Plahotniuc, Filat pe deoparte și clienții lor din străinătate, pe de altă parte, care au spălat bani în Republica Moldova, pentru că afacerea încă nu este încheiată, nu sunt încă achitate toate notele de plată, dar și pentru că scurgerile de informații i-ar putea pune în pericolul unor investigații penale internaționale cu scopul identificării acestora și tragerii la răspundere a celor care au „jucat cinstit” cu liderii politici de la Chișinău.

Sergiu Mocanu
Liderul Mișcării Populare Antimafie