Execuția publică și exemplară a lui Filat ne va da o șansă să scăpăm de Plahotniuc!

Filat este mult mai mult decât Vlad Filat. Când specimenul cu pricina declama: „Al vostru, Vlad Filat!”,  el știa exact ce vorbește: în fapt el spunea – „Noi, Filat”!

Filat este cea mai mare parte a populației active din această țară. Grosul, pivotul și esența acestei societăți. Un produs modificat genetic încă la sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut și „perfecționat ideologic” pe parcursul mai multor zeci de ani. Filat a fost brigadier și președinte de colhoz, prim-secretar al Comitetului Raional de Partid, membru al Comitetului Central și chiar prim-secretar al CC din RSSM. Filat a fost pe rând: Snegur și Lucinschi, iar apoi Urecheanu. Filat l-a adus pe Leonid Ilici Brejnev la Chișinău prin ’74, pe Putin prin 2000, dar și pe Jeo Biden și Anghela Merchel în 2011 și 2012. Pentru Filat, să fie alături de cineva mare și influent înseamnă să-și rezolve, pe un anumit timp, criza de personalitate. Personalitate pe care a pierdut-o ireversibil „la naștere”,  pe timpul deportărilor staliniste.

Acum pe Filat îl întâlnești peste tot: la vamă, la fisc, în comisariate de poliție, în procuratură, în judecătorii,  în administrația publică locală sau centrală, printre concetățenii noștri plecați la munci peste hotare, îl găsești printre profesori la școală sau la universitate, în studiouri de televiziune sau de radio, la piață sau birou, cu afaceri mai mari sau mai mici, la discoteci, restaurante sau „pozând Mânzatu” pe FaceBook . Oriunde s-ar afla Filat are doar două stări diferite: cu „coada îmbățoșată pe spate” sau „cu ea între picioare”.  În prima ipostază, Filat este fudul și țanțoș, rece și distant, se mișcă greoi și ritualic, vorbește de pe soclu didactic, cu emfază și cu „o muscă în nas”. În cea de a doua ipostază este o javră umilă, lascivă și gata de aport la primul gest al stăpânului.

Ce este, până la urmă, omniprezentul Filat?

Filat, în mod sigur, nu-i ceea ce declară moldovenii că vor să fie! Nu-i dinamită s-o plasezi subversiv sub podurile ce ne leagă de un trecut controversat și barbar; nu-i lamă de cuțit să tai mrejele unui prezent stupid și umilitor; nu-i un arcan cu care se te prinzi de vre-un ultim vagon spre civilizație; Filat nu-i nici măcar glontele de pe țeava pistolului lui Butmalai, care l-a rupt pe nefericit din iadul pământesc al lui Vlad Filat spre iadul veșnic al lui Mamona. În pofida tuturor acestor inexistențe, Filat este și poate fi întins ușor untură de porc pe pâine pentru sațietate până la starea de vomă; poate fi uns vaselină pe „bube dulci moldovenești” să nu crape de „vânturi cumplite românești și europene”; Filat poate fi așternut smoală topită pe potecile tătaro-mongole ale mersului nostru spre luminiș pentru a ne împotmoli pașii timizi și șovăielnici spre Bruxelles; Filat poate fi pus pată unsuroasă pe orice veșmânt albit, proiect imaculată sau suflet neprihănit; Filat este dâra de pișat patriarhal și cominternist pe hotarul dintre statul de drept european și teritoriul „undi putem și oameni șî ni putem înțeleji ominești”; Filat este marcajul  olfactiv de „mascul viril și patriot” pe frontiera dintre civilizație și teritoriul pe care poți vâna bani fără muncă, averi de haram și demnități publice fără performanță!

De ce am ajuns aici?

Răspunsul este simplu, banal și depresiv – Filat nu-i o idee, un gând, o viziune sau un vis! Filat este o religie! Filat este credința câtorva zeci de mii de „moldoveni reprezentativi” că putem intra nelegal în legalitate sau că, stând la masă cu partenerii europeni, „ca între oameni culți”, mai putem molfăi pe sub masă carne din trupul semenilor noștri care au mușcat și ei altă dată din noi, că acum nu-i momentul să fim normali și că momentul potrivit vine mâine, după ce mai rezolvăm azi niște probleme în sălbăticie și la mica înțelegere, că nu trebuie să luptăm, să facem sacrificii sau să rupem legământul cu cel rău, ci este suficient să ne mulăm credibil pe orice conjunctură, să ne pliem elastic pe orice muchie a istoriei și să ne încleiem „na șaru” de orice efort străin. Filat este religia la care nici măcar nu te poți converti dacă nu ești vâscos, unsuros sau cleios ca ultimul Filat de până acum, pe nume, Vlad Filat.

De vreo doi ani, Filat a coborât de pe soclu, „și-a scos musca din nas” și își ticsește pe furiș „coda între vine”. De vreo doi ani, Filat îl renegă pe Vlad Filat, se leapădă de cel care i-a expus în public curul gol. Filat este în căutare de sine. Căutarea e stresantă, lipsită de confort și de plăceri obișnuite, dar nu este o activitate în disperare de cauză, nu este una ce ar mărgini cu fatalismul, pentru că Filat a renăscut de mai multe ori: după fundul obosit al lui Snegur, a venit fața împrospătată a lui Lucinschi, de  după fundul vestejit al lui Lucinschi,  au răsărit obrajii dolofani ai lui Urechanu, după fundul atotcuprinzător al lui Urecheanu, ni s-a înfățoșat „chipul angelic” al lui Vlad Filat și … doar naivii pot crede că locul lui Filat îl poate ocupa altcineva care nu-i Filat. Doar cei care nu-i cunosc pe moldoveni și atașamentul lor pentru „credință” își pot imagina că o mișcare protestară, spre exemplu, care ar veni să înlocuiască alte forme de luptă politică, îl poate identifica pe altcineva decât pe Filat. Filat este iarăși la tribună, curge vâscos prin mulțime și se unge voluptos pe suflete de moldoveni: veterani, femei, bărbați, invalizi, tineri, bătrâni. În timp ce această „armată de enoriași” bate mătănii pentru unirea „tuturor forțelor democratice”, Filat își caută nume de popă, își scrie biografie de martir persecutat de „Fiul criminal al lui Voronin” și lipește de zori una lângă alta, într-o echipă, mase amorfe de „personalități marcante”, „disidenți politici”, „eroi ai luptei de eliberare națională striviți de tancuri în ’89 sau care, cu riscul propriei vieți, au semnat Declarația de Independență”. Nimeni nu cunoaște mai bine decât Filat limbajul verbal și non-verbal al cleiului de vorbe mieroase cu care faci în Republica Moldova echipe politice eligibile pentru guvernare: „Maestre, ați vorbit extraordinar!”, „Doamne, cât ați mai suferit Dumneavoastră!”, „Respectele mele pentru curajul de care dați dovadă!”, „Cum de mai rezistați?!”, „Vă mulțumesc că existați și mă închin în fața Dumneavoastră!”.

Și Plahotniuc!? Ce-i cu el?! Ați uitat de el? V-ați luat de noi, uitând voit sau poate din interes de el?!

Da, Plahotniuc, în sensul în care am vorbit despre Filat, nu există! Pentru că Plahotniuc nu dăinuie, Plahotniuc se întâmplă! Plahotniuc este o catastrofă, o calamitate care se produce repetat și care ruinează în continuare totul. Plahotniuc nu se reproduce, el doar produce … victime sau … luptători. Filat este victima ideală pentru Plahotniuc! Cu cât Plahotniuc este mai feroce, cu atât victimele sunt mai „cleioase”. De câte ori Vlad Filat a încercat să-și depășească condiția de victimă, tot de atâtea ori s-a topit într-o substanță mai lipicioasă de cât a fost. Același lucru o să se producă și cu următorul Filat.

Plahotniuc o să se mai întâmple încă de multe ori atâta timp cât Filat este dezirabil și vital necesar astăzi. Pentru că moldovenii nu-și pot permite astăzi un lux așa de mare să meargă după un luptător ascuțit, dur și „fără toartă”. Poate vor merge mâine, după un astăzi care se va sfârși doar dacă va fi executat public și exemplar – Filat! Pentru asta, însă, trebuie să se producă o revoluție „religioasă” în sufletele „enoriașilor”, ei trebuie să se convertească de la lâncezeală la luptă – astăzi. Iar pentru ca Plahotniuc să nu se mai întâmple, nu este suficient să fie omorât Filat, mai trebuie ca lupta să devină o nouă credință! Asemenea minuni s-au produs nu o dată și nu într-un singur loc! Iată de ce sunt sigur că mai avem și noi o șansă!