Dl Mocanu, sunt de parerea ca Dv trebuie sa reactionati mai operativ la evenimentele actuale (nu o data in saptamina) – noi (eu persinal) asteptam o claritate mai pronuntata (ar fi bine chiar cristalina) in tot ce se intimpla si CUM de procedat mai eficient.
Eu nu mai accept aceste pichetari cu forte mici dar galagioase – intepaturi de tintari – ele numai discrediteaza toata miscarea. E o tactica eronata si fara perspectiva. Trebuie mobilizata TOATA forta si energia protestatara a poporului! Altfel oligarhatul nu va fi rasturnat.
Voronin după afacerea Kozak nu mai era pro-Putin. Chiar oamenii lui spuneau mai apoi că el bloca orice îmbunătăţire a relaţiilor PCRM cu indivizi sus-puşi şi partide din Rusia.
Politica pe care a dus-o Voronin, cel mai tare a convenit americanilor. Pînă la o anumită vreme, ce-i drept. El şi acum e bun prieten cu ei. Vizitează ambasada SUA cîteodată, chestii…
Venind vorba de eşecul Planului Kozak…
Reintegrarea Transnistriei nu a reuşit din cauza lui Voronin. Voronin trebuia să demonstreze Moscovei că el e omul lor (al ruşilor), că el e mai pro-rus decît Smirnov, Antiufeev şi compania. Iar pentru asta trebuia să treacă un examen.
Voronin trebuia să pregătească RM pentru reintegrare şi pentru asta el trebuia:
– să declare limba rusă – limbă oficială,
– să sfîrşească cu românismul în RM (introducerea Istoriei Moldovei, scoaterea din uz a sintagmei „limba română”, poate şi revenirea la alfabetul chirilic, sau cel puţin – utilizarea ambelor alfabete);
– re-evaluarea evenimentelor din 1987-1992 (cei ce-au fost eroi trebuiau să devină anti-eroi);
– să schimbe drapelul de stat;
– să schimbe imnul de stat;
– să aducă scuze transnistrenilor că… de… „noi, cei din dreapta Nistrului nu am luptat pentru o cauză dreaptă” şi tot aşa.
Pentru a pune în practică cele de mai sus trebuia să produci o revoluţie în minţile oamenilor, respectiv Voronin ar fi ajuns la un război la cuţite cu intelectualitatea, cu veteranii războiului de pe Nistru, cu acele 10 % de oameni „bolnavi” care-l votau pe Roşca (astăzi Ghimpu) şi la un război nedeclarat cu România. Precum şi altele…
Ideea e că Voronin s-a temut de acest război. El parcă începuse ceva prin 2001-2002, dar protestele lui Roşca, studenţeşti (citeşte – ale profesorilor şi rectorilor), susţinute şi chiar finanţate de Bucureşti, simultanul război cu Urecheanu şi compania, l-au oprit din drum. Respectiv, către sfîrşitul lui 2003 Voronin a venit la ruşi practic cu mîinile goale şi le-a propus să schiţeze constituţia noului stat. Moscova a schiţat-o luînd în consideraţie „succesele” lui Voronin de la examen. Astfel, Voronin a făcut o nesăbuinţă de la bun început. El nu trebuia nici să se adreseze Moscovei cu propunerea de schiţare a constituţiei. Dar dacă o făcuse, el văzînd schiţa avea încă posibilitatea să nu o parafeze. Nu avea să fie încă mortal pentru relaţiile sale cu Moscova. Dar el, nesăbuitu, a purces mai departe…
————-
Care e ideea? Cu cît malul drept ar fi fost mai „moldo-rusificat” (încă) pînă la reintegrare, cu atît drepturile Tiraspolului (ca regiune) ar fi fost mai reduse în noul stat. Probabil, în schimb, elita trasnistreană ar fi cerut ca careva din indivizii din stînga Nistrului să ocupe garantat una sau mai multe funcţii foarte înalte în noul stat (preşedinte al parlamentului, prim-ministru). Şi tot aşa… în josul ierarhiei puterii de nivel republican.
P.S. La urma urmei, pentru Moscova Tiraspolul nu e decît un instrument folosit în relaţiile cu Chişinăul. Credeţi că Moscova tare ţine la rusofonii de acolo? În 1992 pe malul drept existau mai mulţi rusofoni decît pe malul stîng. Aşa că… nothing personal, just business.
Dl Mocanu, sunt de parerea ca Dv trebuie sa reactionati mai operativ la evenimentele actuale (nu o data in saptamina) – noi (eu persinal) asteptam o claritate mai pronuntata (ar fi bine chiar cristalina) in tot ce se intimpla si CUM de procedat mai eficient.
Eu nu mai accept aceste pichetari cu forte mici dar galagioase – intepaturi de tintari – ele numai discrediteaza toata miscarea. E o tactica eronata si fara perspectiva. Trebuie mobilizata TOATA forta si energia protestatara a poporului! Altfel oligarhatul nu va fi rasturnat.
Ia ascultaţi ce chestii interesante vorbesc Şelin, Plămădeală, Livădaru despre relaţiile lor cu Platforma DA.
youtube. com/watch?v=r7s3TtoUcI8
(fără spaţiul liber între simbolurile link-ului)
Emisiunea „Politica” de la TV7 din 15 sept. la care a participat Sergiu Mocanu şi „prietenul” său Valeriu Pleşca.
youtube. com/watch?v=zhAfRLOSTWI
(fără spaţiul liber între simbolurile link-ului)
Daca nu era pragul electoral de 6% aveam acum in Parlament 2 partide comuniste: cel vechi si cel reformat. Si probabil, ca o coalitie pro-putin.
Către Titus
Voronin după afacerea Kozak nu mai era pro-Putin. Chiar oamenii lui spuneau mai apoi că el bloca orice îmbunătăţire a relaţiilor PCRM cu indivizi sus-puşi şi partide din Rusia.
Politica pe care a dus-o Voronin, cel mai tare a convenit americanilor. Pînă la o anumită vreme, ce-i drept. El şi acum e bun prieten cu ei. Vizitează ambasada SUA cîteodată, chestii…
Poate cuiva îi va fi interesant:
Emisiunea „Fabrika” din 16 septembrie
Invitaţi:
Anatol Caraman
Chiril Moţpan
Ghenadie Cosovan
youtube. com/watch?v=trH52PG9Bn0
(fără spaţiul liber între simbolurile link-ului)
Către Sergiu Mocanu (şi alţii)
Venind vorba de eşecul Planului Kozak…
Reintegrarea Transnistriei nu a reuşit din cauza lui Voronin. Voronin trebuia să demonstreze Moscovei că el e omul lor (al ruşilor), că el e mai pro-rus decît Smirnov, Antiufeev şi compania. Iar pentru asta trebuia să treacă un examen.
Voronin trebuia să pregătească RM pentru reintegrare şi pentru asta el trebuia:
– să declare limba rusă – limbă oficială,
– să sfîrşească cu românismul în RM (introducerea Istoriei Moldovei, scoaterea din uz a sintagmei „limba română”, poate şi revenirea la alfabetul chirilic, sau cel puţin – utilizarea ambelor alfabete);
– re-evaluarea evenimentelor din 1987-1992 (cei ce-au fost eroi trebuiau să devină anti-eroi);
– să schimbe drapelul de stat;
– să schimbe imnul de stat;
– să aducă scuze transnistrenilor că… de… „noi, cei din dreapta Nistrului nu am luptat pentru o cauză dreaptă” şi tot aşa.
Pentru a pune în practică cele de mai sus trebuia să produci o revoluţie în minţile oamenilor, respectiv Voronin ar fi ajuns la un război la cuţite cu intelectualitatea, cu veteranii războiului de pe Nistru, cu acele 10 % de oameni „bolnavi” care-l votau pe Roşca (astăzi Ghimpu) şi la un război nedeclarat cu România. Precum şi altele…
Ideea e că Voronin s-a temut de acest război. El parcă începuse ceva prin 2001-2002, dar protestele lui Roşca, studenţeşti (citeşte – ale profesorilor şi rectorilor), susţinute şi chiar finanţate de Bucureşti, simultanul război cu Urecheanu şi compania, l-au oprit din drum. Respectiv, către sfîrşitul lui 2003 Voronin a venit la ruşi practic cu mîinile goale şi le-a propus să schiţeze constituţia noului stat. Moscova a schiţat-o luînd în consideraţie „succesele” lui Voronin de la examen. Astfel, Voronin a făcut o nesăbuinţă de la bun început. El nu trebuia nici să se adreseze Moscovei cu propunerea de schiţare a constituţiei. Dar dacă o făcuse, el văzînd schiţa avea încă posibilitatea să nu o parafeze. Nu avea să fie încă mortal pentru relaţiile sale cu Moscova. Dar el, nesăbuitu, a purces mai departe…
————-
Care e ideea? Cu cît malul drept ar fi fost mai „moldo-rusificat” (încă) pînă la reintegrare, cu atît drepturile Tiraspolului (ca regiune) ar fi fost mai reduse în noul stat. Probabil, în schimb, elita trasnistreană ar fi cerut ca careva din indivizii din stînga Nistrului să ocupe garantat una sau mai multe funcţii foarte înalte în noul stat (preşedinte al parlamentului, prim-ministru). Şi tot aşa… în josul ierarhiei puterii de nivel republican.
P.S. La urma urmei, pentru Moscova Tiraspolul nu e decît un instrument folosit în relaţiile cu Chişinăul. Credeţi că Moscova tare ţine la rusofonii de acolo? În 1992 pe malul drept existau mai mulţi rusofoni decît pe malul stîng. Aşa că… nothing personal, just business.