Sulac și notele false ale politicienilor moldoveni

Din păcate am tot mai puțin timp pentru a mă scufunda în lumea fantastică a scrisului. Din lipsă de timp, am decis că voi face deocamdată doar “schițe de portret” ale unor personaje din timpurile noastre.

Nicolae Sulac a fost unul dintre cele mai “exotice” personalități ale vieții publice de la noi și în mod sigur o să-i fac odată un portret complet!

Sulac a fost un spirit nativ de o frmusețe aparte: inteligent, ager și neinstruit; dezinvolt, nonșalant și spontan; cu un simț al umorului – funciar, direct și ascuțit! În condițiile unui sistem toatalitar și ideologizat, lipsa de instruire a lui Sulac a fost un farmec, care i-a ținut la adăpost înțelepciunea populară nealterată de spirtitul semidoct al intelectualității sovietice moldovenști. Apropo, cântecul popular este cea mai “neinspirată fundătură” a prsonalității lui extraordinare și dacă actuala generație ar avea la îndemână o carte cu “texte din folclorul lui Sulac” ar realiza că “Frumoase-s nunțile-n kolhoz” este doar o “sincopă estetică”, o excepție “de stupditate” care confirmă regula unei inteligențe pure, vorbind în “limbaj modern, un “prikol” suburban în pauzele de exercițiu intelectual.

Sfârșit de noiembrie 1996, timpuri în care curentul electric se dădea vreo patru ore pe zi, conform unui orar arbitrar, salariile se dădeau în “marfuri de larg consum”, iar prin sate treceau tot mai des mașini de lux a primilor îmbogățiți pe undeva, la oraș. Sala umedă și rece a unui club sătesc era ticsită cu vreo cinci brigăzi de femei aduse în pufăici, șeluțe și galoși direct de “la deal” la întâlnire electorală cu Peședintele Republicii Moldova, el și candidat pentru aceeași funcție, Mircea Ivanovici Snegur. În primele rânduri se cocoțau și căteva căciuli de ondatră “însoțite” de “dublioncile” brigadierilor îngâmfați, sătui și foarte mândri pentru onoarea de a sta alături de “oamenii lui Snegur” veniți “tuma” de la Chișinău la dânșii în sat. Printre consilieri, deputați și jurnaliști se înghesuia pe un scaun, zgribulit Nicolae Sulac. El fusese “racolat” în preajma campaniei electorale nu pentru a cânta, cum ar fi fost și cum mai este firesc pentru “nunțile noastre electorale”, ci pentru a fi persoană de încredere a candidatului. Sulac era iubit de popor și unde punea el o vorbă pentru cineva, acela avea succesul electoral ca și garantat. Angajarea lui Sulac pentru transfer de imagine era, totuși, o chestie pe cât de utilă pe atât de riscantă. Vorba este că Sulac era imprevizibil și dacă nu-i plăcea ceva, în special dacă “vocea electorală” a “clientul” lui suna fals, numai Dumnezeu știa ce putea spune în luarea sa de cuvânt Cel mai iubit solist al muzicii populare, tot el și Cea mai credibilă persoană de încredere a candiatului Mircea Snegur.

Când lui Mircea Ivanovoci îi părea lumea chinuită din sală mai dragă, răspunzând greoi, de la tribună, la una din întrebările scrise anonim pe un bilețel improvizat, dânsul unde zice:

“Aldi Dumnevoastî și crediț cî eu vreu sî mai șiu o datî Prezident pintru cî mi-i ușor? Sî șii Președinte îi tare greu, oameni buni!”.

În aceași clipă din sală răsună vocea nazală a lui Sulac:

“Nu, da șî Netale, Domnu Peședinti! Nu și vă trajiț Nevoastrî pastaiana la greu!? Dațî-vă aișia jios, la ușor, cu norodu!”

Nu cred că ați uzit vreo dată hohote mai puternice ca “explozia” de râsete din acea sală a unui club sătesc transformat acum în sală de nunți cu bar și discotecă de unul din oamenii lui Snegur, pe atunci, iar pe urmă, pe rând, al lui Lucinschi, al lui Urecheanu – Filat și al mai nu știu cui în această clipa!