„România – vîrf de lance a politicii americane”. Nu e amuzant, dom’ Mocanu? În România e o clasă politică total decredibilizată. Acum acolo toţi se gîndesc la alegerile parlamentare. Cioloş nu ştie cum să dreagă treburile ş-apoi bucuros să fugă la Bruxelles. Băsescu „zbiară” despre Unire, care chiar nu trebuie nimănui. N-au ei cînd se ocupa serios de Republica Moldova. O să facă totul de-a oaia. Deja o fac. Ajutoare umanitare trimise în puşcăria lui Plohotniuc. Ptiu…
Aud zvonuri că Plohotniuc aduce tot felu de mercenari din Ucraina pe care să-i folosească contra protestatarilor. N-are încredere în cei de la MAI, probabil, iar „sportsmeni” locali nu are atît de mulţi.
Ca să fie arestat într-un aeroport internaţional, Plohotniuc trebuie mai întîi forţat să urce în avion. Credeţi că va fi atît de uşor?
Daca Basescu zbiara despre unire, unii absolventi ai Universitatii slavone behaie despre lucruri pe cale nu le pricep. Ei nu-s in stare sa dea si lamuriri la afirmatiile lor stupide. Se vede bine scoala KGB-ului sovietic: sa se actioneze la nivel de barfe, de minciuni, de aluzii. Absolventii Universitatii Slavone sunt rugati sa apara cu bibliografie, note explicative, nume… Daca nu-s in stare sa faca acest lucru, sunt sfatuiti sa nu mai trepede pe aici fara sens.
Dragii mei, Băsescu este un populist şi un demagog sadea. Eu îmi amintesc farsa din 2004 a lui Băsescu cu Stolojan – Băsescu plîngea la „patul de moarte” a lui Stolojan, primind de la acesta „flamura” de candidat al opoziţiei liberal-democrate.
Acum el călăreşte „valul” unionist din România, pe care doreşte să-l transforme în capital politic, ca să-şi bage „mîrţoaga” concepută împreună cu Udrea în Parlament.
Bine, cred ca aveti dreptate in privinta lui Base. Dar asta inca nu inseamna ca unionistii nu au vreo sansa. Basescu poate fi respins de catre unionisti, trimis la liturghia dumisale. Basescu nu este unicul in Romania. Se vor ridica lideri noi.
Iar niste tinerei, ca Batrincea, Sergiu Sarbu si Ina Supac, educati de Generalul militian sunt niste politicieni esuati. Este de ajuns sa privesti in ochii lui Sarbu si vei vedea haosul si intunecimea universului militienesc al Generalului. O lume virtuala desfigurata, e ca si cum ai auzi urletul lupilor intr-un codru intunecat in noptile cu luna. E urletul disperarii si al disparitiei…
Iulian Fota mi-a fost (îmi este) prieten şi mi-a fost coleg de partid (PNŢCD), ne ştim încă din 1992; tocmai de aceea îmi vine foarte greu să admit că putem gândi atât de diferit într-o problema atât de importantă, fundamentală aş spune, precum Reunificarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Cred că este totuşi important că Iulian Fota să primească o replică (prietenească) în primul rând pentru că el şi-a asumat rolul nepopular de „Gică contra”; în al doilea rând, Iulian Fota, de la înălţimea statutului de fost consilier prezidenţial de securitate naţională inundă piaţă ideilor cu argumente împotriva oportunităţii momentului lansariii dezbaterii despre Reunificare.
Primul lucru care îmi vine în minte este o sinceră compătimire pentru Iulian Fota care a trăit timp de câţiva ani drama de a trebui să-şi reprime adevăratele idealuri şi de a combate unionismul în forul lui interior, timorat de agresivitatea cu care şeful sau, Traian Băsescu, îşi asumase idealul Reunificării.
Mi-l închipui pe Iulian bântuind nervos culoarele sumbre ale Cotroceniului bombănind împotriva miopiei politice a şefului sau care riscă să trezească din adormire monstrul problemei ardeleneşti prin ardoarea cu care predică psaltirea unionistă.
Probabil că frustrarea acumulată în anii trişti ai oprimării cotroceniste îl fac pe Iulian Fota să demonizeze partizanii Reunificării, consideraţi „aşa-zişi unionişti, experţi, politicieni sau activişti”. Aceste etichete nu fac bine dezbaterii lucide, ştiinţifice; mie, de exemplu, nu mi-a trecut niciodată prin minte să îl consider pe dl. Fota „aşa-zis atlantist”. O diferenţa de perspective…
În treacăt fie spus, în PNŢCD subiecte precum monarhia sau refacerea României Mari până la Nistru erau adevărate axiome pe care nimeni nu se gândea să le pună în discuţie.
De altfel, în perioada efervescenţă de după decembrie 1989 PNŢCD a găzduit cu generozitate în sediul sau din Piaţă Rosetti Asociaţia pro Basarabia şi Bucovina. Seniorul Corneliu Coposu era legat şi sufleteşte de Basarabia, pentru că iubita să soţie Arlette, torturată şi asasinată în închisorile comuniste era originară din Chişinău, unde urmase liceul şi facultatea. Tatăl sau, generalul Ioan Marcoviciu, se stabilise în 1918 cu familia în Basarabia, pentru că fusese numit comandantul Corpului de grăniceri din Chişinău.
S-au păstrat imaginile televizate cu Corneliu Coposu şi ceilalţi lideri ai partidului intrând într-o cuşcă cu gratii de fier pe Bd. Magheru, o manifestare de solidaritate cu grupul de patrioţi basarabeni ai lui Ilie Ilaşcu, condamnaţi la moarte, care erau ţinuţi într-o cuşcă pe durata mascaradei judiciare de la Tiraspol.
Aşa că dl. Fota fie a fost unionist că noi toţi, dar între timp s-a întâmplat ceva cu dansul, fie, dimpotrivă, a fost mintea lucidă care a realizat încă de atunci ce pericol mortal reprezintă Unirea Basarabiei cu România, numai că era nevoit să-şi ţină gură. Săracul Iulian, cred că a suferit mult printre „nebunii” aia de ţărănişti…
Nu prea înţeleg ce rol are recursul la anul 1952 şi la propunerea lui Stalin (celebra „notă Stalin” din 10 martie 1952 se adresa de fapt SUA, Marii Britanii şi Franţei) în oglindă cu eforturile unioniştilor români: nimeni în România niciodată nu a pus în discuţie apartenenţa la NATO, la blocul atlantist în general; dimpotrivă, unioniştii aduc că argument major al oportunităţii Reunificării câştigarea securităţii teritoriului naţional reîntregit prin intrarea teritoriului dintre Prut şi Nistru sub „umbrela” NATO!
Este locul aici să spunem că toate argumentele invocate de către fosta mâna dreapta a dlui. Băsescu în chestiuni de siguranţă naţională în sprijinul justificării teoriei sale sunt false:
– Nu există niciun excepţionalism german; tot ceea ce este permis germanilor este permis şi românilor;
– Rezervele de răbdare ale românilor faţă de readucerea Basarabiei acasă sunt incomparabil mai mari decât cele ale germanilor: am aşteptat întâi peste 100 de ani (de la 1812 la 1918) şi apoi încă 72 de ani (din 1944) ;
– Inteligenţă politică a germanilor a fost de fapt o viclenie de tip geopolitic care a exploatat „momentul” 1989 pentru că RFG era în tabăra învingătoare atunci!
– Un alt mit fals preluat de Iulian Fota este faptul că germanii din RDG au cerut unificarea; în realitate, acest lucru a fost „cerut” de către anumiţi politicieni din RDG, legitimaţi e drept de votul popular. Dar totul s-a făcut în contextul în care RFG şi-a asumat public proiectul Reunificării şi a inundat întregul RDG cu mesajul unionist. RFG şi-a propus să copleşească mesajul identitar al micuţei RDG cu ideea unionistă şi, evident, a reuşit.
România este astăzi în postura RFG-ului din 1990 iar Republica Moldova în postura RDG-ului din 1990:
– România este în tabăra învingătoare (UE şi NATO, lumea transatlantică în general) iar Republica Moldova este în tabăra căzută la pământ (CSI, lumea gri însemnată de eşecul parteneriatului estic), Republica Moldova este „dincolo de gard” cu perspectiva de a stă acolo pentru mult timp;
– România este mare şi în ascensiune (de 40 de ori mai puternică economic şi de 6 ori mai mare demografic şi teritorial), Republica Moldova este mică şi în descreştere (şi-a pierdut o treime din populaţie prin emigrare şi o şesime de teritoriu prin secesiune) ;
– România „curge” în sensul istoriei, devenind pilonul de stabilitate al lumi occidentale la Marea Neagră pe când Republica Moldova se „pierde” treptat în stepă cenuşie a niciunde-lui.
Ce-i lipseşte României şi nu îi lipsea RFG-ului în 1990? Coerență internă şi consistență politică, atât!
În vreme ce RFG-ul era înregimentat „cu căţel cu purcel” la căruţă Reunificării, noi suntem divizaţi intern şi lipsiţi de coerență într-atât încât fostul consilier de securitate naţională are o poziţie strident diferită de cea a fostului sau şef, preşedintele României, în cea mai importantă problema de securitate a anilor prezenţi: refacerea unităţii naţiunii române.
Cum şi-ar imagina cineva în RFG-ul anilor 1990 gesturi precum:
– Participarea cancelarului Kohl la ziua naţională a RDG (vezi prezenţa lui Ponta la Chişinău pe 31 august 2015!) ;
– Combaterea tezei unioniste de către fostul consilier de securitate al cancelarului federal Helmuth Kohl;
– Oferirea de ajutor neranbursabil sau de credit de către RFG ;
– Renovarea grădiniţelor în limba rusă din Lubeck cu bani RFG-işti, ș.am.d.?
Mai trebuie corectat Iulian Fota şi în privinţa costurilor reunificării Germaniei: nu a costat 1.000 miliarde DM ci 1800 miliarde USD, dar a generat beneficii de trei ori mai mari prin dublarea PIB-ului naţional, cvadruplarea indexului bursier DAX şi prin devenirea de facto a Germaniei putere dominantă în Europa. Ignorarea cu bună ştiinţă a beneficiilor Reunificării în dauna evidențierii răutăcioase a costurilor acesteia nu face decât să sprijine argumentaţia şchioapă.
De altfel, fondurile pentru reunificarea germană sunt numite impropriu “costuri”, pentru că banii respectivi s-au întors în economia vest-germană. Alocarea fondurilor pentru reunificare nu a reprezentat altceva decât un “stimulus” pentru economie, cum i-ar spune acum Janet Yellen. E adevărat că s-au cheltuit miliarde pentru reabilitarea infrastructurii din fosta RDG, dar lucrările au fost efectuate în exclusivitate de concerne vest-germane.
Firmele vest-germane au fost sprijinite şi să achiziţioneze în condiţii avantajoase companiile de stat din fosta RDG de către Treuhand, un echivalent al fostului FPS din România. Capitalurile respective este evident că au reprezentat investiţii, nu cheltuieli.
În realitate, Reunificarea Românilor ar genera costuri totale de un PIB anual pe un orizont de 20 de ani dar, în acelaşi timp ar aduce beneficii mult mai „grele”: România ar deveni cu 5-7 ani mai rapid a 40-a economie a lumii (astăzi suntem a 45-a) şi ar putea atinge media UE cu 7-10 ani mai curând.
Este de asemenea de subliniat, în context, faptul că, în vreme ce partenerii noştri occidentali aşteaptă de la România soluţii şi expertiză în „chestiunea moldovenească”, dl. Fota îndeamnă la cultivarea spaimelor că abordarea realistă a acestei problematici va genera „represiuni politice internaţionale” şi va pune în discuţie graniţele actuale ale României!!!
În mod normal aş fi încheiat spunând că o dezbatere serioasă pe fondul problemei (poziţionarea statului român faţă de problematica Reunificării) ar putea să aducă la lumina argumente suplimentare în favoarea unei abordări în sens naţional; dar iată că evenimentele generate la Chişinău mă îndeamnă să revin cu picioarele pe pământ şi să constat că miliţienii sovietici, încurajaţi de opinii exotice precum cele exprimate de către Iulian Fota, şi-au întrecut propriile recorduri de ridicol, reintroducând interdicţia de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru inimosul unionist George Simion.
Fără îndoială că acest act duşmănos făţiş la adresa României pe care îl comite „proeuropeanul” regim de la Chişinău îndeamnă la spulberarea iluziilor şi la eliminarea oricărei variante intermediare privind relaţionarea României cu Republica Moldova. Da, acum sunt sigur că nu există nicio cale de a reconcilia statul Republica Moldova cu propriii cetăţeni şi cu propria istorie decât Reunificarea neîntârziată şi totală cu România.
Şi eu sunt George Simion pentru că fiecare politician dintre cei care controlează statul Republica Moldova este de fapt un Vladimir Voronin!
Petrişor Gabriel Peiu este doctor al Universităţii Politehnică din Bucureşti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) şi al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) şi vicepreşedinte al Agenţiei pentru Investiţii Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Onorat public!
Nu va suparati pe tinerelul Alex, care s-a adeverit a fi “slab in pulpe”. Surogatul de educatie din epoca Ciorescu, obtinut in locul unei educatii reale umaniste, l-a facut pe acest pui de lele sa fuga rusinos in fata tavalugului de neoprit al progresului uman, care trece neobosit orice gard al retrograzilor indobitociti. Stimati jurati, va rogt sa nu-l judecati prea aspru pe acest tinerel Alex. Este slab de inger, educat in circumstante dubioase. Sa-i cantam “Vesnica Pomenire”, dar sa nu ne radem de viata lui scurta pe acest forum! Vesnica ta pomenire, A-a-a-le-ee-ex!!!
In acest moment va stergeti cu coltul basmalutii cate o lacrima intru memoria defunctului Alex, mangaind capsoarele balai ale fetitelor si baieteilor din corul bisericesc. Creatorul va va da o mare rasplata pentru inimile voastre curate si neprihanite. Dar, stimati enoriasi si onorati jurati. Cred ca apare de la sine intrebarea: A fost defunctul Alex un om moral? A luptat pentru adevar? A trait o viata virtuala curata?
NU, Nu, nu si iarasi nu, stimatilor domni jurati.
In fond, Alex a fost un mincinos, un hotoman, un BLASFEMATÓR, un mercenar, un om lipsit de crediabilitate si bun simt. Asa ca, frati si surori, sa ne stergem de pe obraz lacrimile amare dupa acest raposat si sa ne gandim cat de minunata este creatia bunului nostru Domn, care ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui, ridicandu-ne fruntea spre astri. Pacatosul Alex dorea sa ne indrepte privirea in pamant. Pacatossul raposat Alex a pacatuit cu gandul, cu privirea, cu auzul, cu mirosul, cu pipaitul. Cine stie, poate ca a pacatuit si cu facebook-ul. Mari ii sunt pacatele, domnilor jurati! Dar noi, ca oameni marinimosi, trebuie sa ne luam ramas bun de la Alex destoinic. Sa-i aruncam pe sicriu un pumn de tsarina, sa-i aruncam o ultima garoafa rosie, sa tragem o salva in vazduh din Tsar’ Pushka.
Nu te vom uita nicicand, Vasia! Scuzare, domnilor jurati, nu Vasia ci Alex!
Ultima fraza a fost insotita de salva produsa din bombarde si culevrine venetiene.
Se pare că UE nu a trecut cu brio testul Cameron.
Uniunea Europeană începe tot mai tare să semene cu Uniunea Sovietică după „Parada Suveranităţilor” – cine vrea – aplică legislaţia unională, cine nu vrea – nu o aplică, etc. Mă uit că Ungaria şi Polonia au pornit cu paşi siguri spre „putinism”.
Unde vrea să ne integreze Euro-atlantistul Nr. 1 în Republica Moldova?
Moşu’ o să vă spună un secret legat de Voronin.
Mulţi s-au întrebat de ce Voronin în 2009 nu şi-o „băgat piciorul” şi n-o plecat din politică.
Sînt mai multe motive. Aici merge vorba şi de orgoliu, şi de apărarea „fundului” lui Oleşca. Şi altele. Dar nu asta-i principalul.
Cel mai important motiv de rămînere a lui Voronin în politică a fost acela că el trebuia să le creeze „reformatorilor” şi „proeuropenilor” un climat politic propice în care aceştia să poată activa fructuos. Şi… ATENŢIE! Voronin trebuia să mai aibă grijă care partidul său NICIODATĂ SĂ NU CÎŞTIGE ALEGERILE!
………………….
Bineînţeles e vorba de un CONTRACT. Un contract al lui Voronin cu nişte forţe. Nu. Nu e vorba de Plohotniuc. E vorba de nişte „PARTENERI”.
Nea Sergiu se face într-o ureche şi se întreabă de ce Usatîi nu face publică informaţia ceea „uboinaia” despre Plohotniuc.
Ce să vă spun? Răspunsul e simplu: pentru că nu-i prost. Voi credeţi că după ce informaţia ceea va fi publicată, în scurt timp nu va apărea altă informaţie care îl va face pe Usatîi să plece din Moldova pentru mult-mult timp?
Deci, informaţia pe care o are Usatîi joacă rolul de „bombă atomică” care poate fi aruncată în „grădina” lui Plohotniuc, în caz că Plohotniuc iese din anumite limite, încalcă anumite reguli ale „jocului”, etc.
Probabil, mulţumită anume posesiei acestei „bombe” Usatîi şi Co. vor nimeri în viitorul Parlament.
Referitor la percheziţiile de la Primăria Chişinău
Vă spuneam, dragii mei, că dacă Plohotniuc înţelege că Ghimpu „moare”, atunci Plohotniuc îl va „finisa”. Ceea ce se întîmplă la primăria Chişinău astăzi e o dovadă a faptului că alegerile anticipate sînt pe-aproape şi că clanul „Ghimpu-Chirtoacă” va fi „omorît” politic (cineva chiar va face puşcărie) pentru ca cele 4-5 % care l-ar mai vota pe Ghimpu să nu fie pierdute.
Plohotniuc pregăteşte terenul pentru noi românişti, noi unionişti.
Chirtoacă dacă are ceva minte în capul lui prost, ar face bine să plece cît mai curînd din ţară. Ca şi cum într-o „komandirovka” din care să nu mai revină. Ghimpu la fel poate să plece să se odihnească „la cabană” şi să uite drumul în RM.
Dragii mei, veţi vedea cum după alegerea noului preşedinte, Chirtoacă şi toată gaşca liberală din Chişinău se mută cu traiul alături de Filat. Apoi merge demisia lui Filip, sau o moţiune de cenzură provocată de Plohotniuc, „imposibilitatea” de a alege un nou guvern şi alegeri parlamentare în toamnă.
Acum Olaru, şeful Direcţiei Construcţii şi tot aşa, scrie „cistoserdecinoe” în care pomeneşte de superiorii săi din primărie, cu care împărţea banii etc.
Eu în locul lui Chirtoacă eram deja în România, dacă nu mai departe.
P.S.
Ce să le faci dacă-s proşti? N-au viziune, n-au perspectivă…
Veşti senzaţionale vin de la Bucureşti pentru administraţiile locale din Republica Moldova. În plină criză financiară şi economică autorităţile din România vin cu o soluţie salvatoarea: se vor finanţa investiţiile acelor administraţii locale care sunt înfrăţite cu localităţi din România. Declaraţia a fost făcută de către premierul României, Dacian Cioloş, la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România. O importantă delegaţie formată din primari din Republica Moldova a participat la acest eveniment. „Vrem să privilegiem acele comune sau acele oraşe din R Moldova care au înfrăţiri cu comune sau oraşe din România”, a spus Dacian Cioloş, fiind apoi completat de către Emil Drăghici, preşedintele ACoR: „Daţi-mi voie să vedem că avem un obiectiv comun. România şi Republica Moldova: ‘Nu desfiinţării comunelor şi satelor. Da, unificării statelor”. Decizia nu este doar una istorică, dar şi salvatoare, deoarece vizează scăderea decalajelor existente între autorităţile locale de pe cele două maluri ale Prutului. Înfrăţirea dintre comune oferă baza legală pentru ca România să poată aloca fonduri bugetare pentru localităţi care dintr-un accident istoric nu se mai află pe teritoriul administrativ actual al României. P.U. Acţiunea 2012 a susţinut acest deziderat încă de la înfiinţare, considerând că alocarea de fonduri pentru administraţia centrală nu duce decât la consolidarea oligarhiei şi la stimularea corupţiei. Propunerea a fost susţină de reprezentanţii unioniştilor la evenimentul organizat astăzi dar şi de nenumărate ori în întâlnirile cu autorităţile publice din România. – See more at: http://vox.publika.md/politica/vesti-senzationale-de-la-bucuresti-romania-va-finanta-direct-primariile-locale-afla-cum-524411.html#sthash.R5sJKXMY.dpuf
Nu s-a produs nicio revoluţie în România la sfîrşitul lui 2015. De fapt, revoluţia românească a fost deturnată de Iohannis, „societatea civilă”. Clasa politică românească care l-a jertfit pe Ponta, a ridicat mîinile sus şi i-a spus lui Iohannis că îl lasă să conducă pe dînsul, ştiind că acesta nu va reuşi practic nimic pînă la alegerile parlamentare.
Astăzi Bătrîncea şi cu Garda fost-au la ambasada SUA să ceară ALEGERI ANTICIPATE.
Interesant. Ştiu că ambasadorul SUA de la Kiev are mai multă putere ca Poroşenko.
Dar oare ambasadorul Pettit să aibă mai multă putere la Chişinău decît Plohotniuc?
Oare de ce Dodon nu protestează şi la Nobil Club, GBC, sediul central al PD?
Am vazut ieri la “Politica” cum domnul Alex Petkov se certa cu domnul Ion Ceban. Usatistul il ataca pe dodonist din cauza situatiei grupului Petrenko. Petkov a facut chiar o aluzie, cum ca domnul Dodon a cerut candva la Moscova sa se intreprinda un embargo pentru produsele moldovenesti. Sa fie oare adevarat?
Domnul ministru al Mediului Munteanu a salvat RM de la un dezastru ecologic, alungand in padure cateva femei, care realizau pe soseaua auto niste buchetele cu ghiocei. A fost ridicata politia, a fost sanctionat un demnitar. Dar nu am vazut sa se faca ceva in privita persoanelor care au ingradit ilegal loturi din padure si si-au construit acolo palate. Situatia este foarte stranie, apropiata de ridicol, asemanatoare cu istorioara arhiducelui Franz-Ferdinand, cucernicul, grasunul, care personal alunga din padurea de langa palatul sau din Graz pe niste babute, ce se ocupau de strangerea vreascurilor…
Igor Dodon este atît de „patriot”, încît atunci cînd e sa faci comparaţie între Memorandumul Kozak şi Memorandumul Dodon, ai putea s-ajungi la concluzia că Kozak mai mult ţine la Republica Moldova, decît Dodon.
Igor Dodon a sugerat Moscovei să introducă embargoul pentru produsele alimentare din Moldova, iar Renato Usatîi deţine o careva dovadă a acestui fapt – o „grenadă” de care pomenea chiar nu demult.
Oricum Dodon nu poate fi tras la raspundere, chiar daca cineva demonstreaza ca a cerut embargo pentru produsele moldovenesti. Hotararea o ia un alt stat, asa ca nu poti face nimic. E ca si cum te-ai ruga zeilor sa-l pedepseasca pe cineva. Iar alegatorilor lui Dodon le este totuna, oricum ei voteaza pentru macaroane si orez.
“Grenada” lui Usatii e doar un joc de artificii copilaresc.
In genere, mai importa oare, cine “inchina” tara rusilor, Dodon ori Usatii? Rezultatul este unul si acelas.
Renato Usatîi trebuie să-l „sancţioneze” într-un fel pe Dodon. Indirect. Pentru că Dodon va socoti că Usatîi a acceptat rolul de “терпила” motivîndu-l pe „socialist” să continue “в том же духе”.
Clar. Dupa legile banditesti, trebuie sa lovesti.
RM este un teatru al absurditatii. Eugen Ionesco a fost un copil in comparatie cu “elita” din RM. In alta tara, acesti puscariabili demult erau la racoare…
Dragii mei euro-atlantişti, socot c-a sosit timpul să vă mai spun nişte „secrete”. Mocanu vouă vă mai spune cîte ceva, dar nu tot, fiindcă-i politician şi nu-şi poate permite asta. Dar eu nu-s politician şi nici măcar persoană publică, aşă că pot să-mi permit multe.
Dragii moşului,
Voi ştiţi, bunăoară, de ce România a ales să fie vasal al SUA? Haide să vă explic.
Faza e că vest-europenii nu prea îi socot de oameni pe cei din estul Europei. Iar dacă pe lîngă asta, aceştia mai sînt şi ortodocşi, atunci în genere… Deci, România se află cam la periferie, e un stat cu populaţie majoritar ortodoxă, cu o mentalitate de tip estic (orice nu s-ar spune). Vest-europenii ar fi acceptat România în UE (fără concursul americanilor), dar s-ar fi comportat cu dînsa aşa cum cred ei c-ar merita ea (poate ceva mai bine decît cu cei din Balcani (excepţie – Slovenia, Croaţia), care în genere-s “отстой общества”).
Cert e că în anumite situaţii nu-i exclus că vest-europenii ar fi putut (îmi pare c-au şi făcut-o în trecut) să ajungă cu ruşii la nişte înţelegeri pe la spatele României, ca să traseze spre exemplu un hotar între spaţiul Occidental şi cel Oriental chiar prin mijlocul acesteia.
Bunăoară, Moldova Apuseană, Oltenia şi Muntenia trec în sfera rusească, iar fostul voievodat al Transilvaniei – trece în sfera europeană, şi de cei de acolo are grijă cineva ca Victor Orban.
Sau România ar fi putut fi, în caz de echilibru între forţele de pe continent să fie un stat neutru – o punte între Est şi Vest, de care nimeni nu şi-ar fi bătut serios capul. Pînă la un anumit moment cînd ar fi putut deveni un teren al unui război între Europa Unită şi noul-vechiul Imperiu Rus. Şi tot aşa…
OK. Cei de la Bucureşti (care nu vroiau să se zbată ca Ceauşescu) au ajuns la concluzia că sînt CHIAR PREA MULTE RISCURI şi că ar fi bine de găsit pe cineva care să aibă grijă de fundul lor. Şi l-au găsit pe acel cineva în persoana SUA, care vroia ca România să nu fie una din punţile între Rusia şi restul Europei, ci o parte din zidul care ar fi trebuit să despartă cele două spaţii.
Cei doi au bătut palma. SUA au făcut tot posibilul să bage România în NATO, iar vest-europenii s-au văzut nevoiţi s-o accepte în UE ca măcar cumva-cumva să obţină şi ei ceva influenţă în treburile ei interne.
Noi toţi înţelegem că România nu era pregătită să intre în 2007 în UE. România şi astăzi nu ar fi fost pregătită. Dar datorită intrării în slujba SUA, România a reuşit ceea ce n-ar fi reuşit singură probabil timp de zeci şi zeci de ani.
P.S. Am uitat să scriu ce face România pentru SUA.
Permite americanilor să amplaseze baze pe teritoriul ei, să construiască scuturi anti-rachetă, închisori CIA, promovează interese americane la Bruxelles şi multe altele, pe care n-am timp să le enumăr.
Pentru cei care cred că în Ucraina (sub americani) lucrurile merg spre bine.
“Украина должна стать сельскохозяйственной сверхдержавой. Об этом заявил посол США в Украине Джеффри Пайетт в ходе церемонии подписания соглашения об американских инвестициях в строительство зернового терминала в морском торговом порту “Южный”, которую транслировал телеканал “112 Украина”.
“Украина является одним из крупнейших производителей сельскохозяйственной продукции, но она должна стать сельскохозяйственной сверхдержавой”, – сказал Пайетт.” http://goo.gl/cOmN8t
Acest lucru, cu legatura dintre razboiul din Kosovo si integrarea Romaniei in NATO si UE este un lucru binecunoscut. Stiam de aceste fapte inca demult. Romanii au mai facut bani in rezultatul spargerii embargoului la petrol, impus Serbiei de catre SUA. Romanii treceau Dunarea cu barcile, ducand benzina si alte lucruri la sarbi. Din banii de contrabanda s-au construit pe atunci palate si case cu turnulete.
Ei si???
Romania a avut dibacia sa profite de momentul oportun. Este trist ca s-a bazat pe un razboi sangeros. Dar in RM tot a fost razboi in 92. Si RM s-a impotomolit in nemiscare pe vecie.
Din pacate, moldovenii au “franat” mereu pe parcursul istoriei. Au avut posibilitate sa se alature europenilor inca in sec 14-15, acceptand religia catolica. Domnitorii au facut pasi concreti in aceasta directie, dar oamenii simpli au ramas cu “constantinopolul”, care in scurt timp a cazut si a disparut ca putere politica si economica, fiind cucerit de turci. Sa fi fost catolici, moldovenii aveau sa fie cu europenii, dar au preferat mereu sa aleaga gresit. Prima universitate in evul mediu a aparut in 1088 la Bologna, prima Universitate in Moldova a aparut in 1860 la Iasi.
Exemplul de integrare al României nu e valabil pentru RM. Aici e alt caz.
Integrarea doar în UE, fără NATO pare mai realistă. Dar asta presupune un extraordinar efort al Chişinăului. Şmecheriile bucureştene la noi nu cred că pot fi aplicate. Ele ne vor costa. Scump de tot.
Драӂий мей еуро-атлантишть, аскултаць че спуне мошу. Дэ сэ вэ скриу урмэтоареле “ворбе де дух” ку литере латине:
RĂZBOIUL PENTRU TRANSNISTRIA SE VA DUCE PE STRĂZILE CHIŞINĂULUI.
Аму пунеци-вэ “пе умняк”.
Ня Серӂиу ын видео де май жос Юлиан Фота спуне ун Маре Секрет.
Визионязэ! Май апой еу о сэ’ць спун ун секрет ши май маре.
https://vid.me/e/g5NO
„România – vîrf de lance a politicii americane”. Nu e amuzant, dom’ Mocanu? În România e o clasă politică total decredibilizată. Acum acolo toţi se gîndesc la alegerile parlamentare. Cioloş nu ştie cum să dreagă treburile ş-apoi bucuros să fugă la Bruxelles. Băsescu „zbiară” despre Unire, care chiar nu trebuie nimănui. N-au ei cînd se ocupa serios de Republica Moldova. O să facă totul de-a oaia. Deja o fac. Ajutoare umanitare trimise în puşcăria lui Plohotniuc. Ptiu…
Aud zvonuri că Plohotniuc aduce tot felu de mercenari din Ucraina pe care să-i folosească contra protestatarilor. N-are încredere în cei de la MAI, probabil, iar „sportsmeni” locali nu are atît de mulţi.
Ca să fie arestat într-un aeroport internaţional, Plohotniuc trebuie mai întîi forţat să urce în avion. Credeţi că va fi atît de uşor?
Dar la o astfel de soluţie v-aţi gîndit – Plohotniuc benevol trece cu traiul într-o puşcărie luxoasă, de unde continuă să conducă ţara?
Daca Basescu zbiara despre unire, unii absolventi ai Universitatii slavone behaie despre lucruri pe cale nu le pricep. Ei nu-s in stare sa dea si lamuriri la afirmatiile lor stupide. Se vede bine scoala KGB-ului sovietic: sa se actioneze la nivel de barfe, de minciuni, de aluzii. Absolventii Universitatii Slavone sunt rugati sa apara cu bibliografie, note explicative, nume… Daca nu-s in stare sa faca acest lucru, sunt sfatuiti sa nu mai trepede pe aici fara sens.
Dragii mei, Băsescu este un populist şi un demagog sadea. Eu îmi amintesc farsa din 2004 a lui Băsescu cu Stolojan – Băsescu plîngea la „patul de moarte” a lui Stolojan, primind de la acesta „flamura” de candidat al opoziţiei liberal-democrate.
Acum el călăreşte „valul” unionist din România, pe care doreşte să-l transforme în capital politic, ca să-şi bage „mîrţoaga” concepută împreună cu Udrea în Parlament.
Bine, cred ca aveti dreptate in privinta lui Base. Dar asta inca nu inseamna ca unionistii nu au vreo sansa. Basescu poate fi respins de catre unionisti, trimis la liturghia dumisale. Basescu nu este unicul in Romania. Se vor ridica lideri noi.
Unionismul nu apartine unor indivizi ca Base sau Liuda Fiodorovna, unionismul apartine poporului roman.
Iar niste tinerei, ca Batrincea, Sergiu Sarbu si Ina Supac, educati de Generalul militian sunt niste politicieni esuati. Este de ajuns sa privesti in ochii lui Sarbu si vei vedea haosul si intunecimea universului militienesc al Generalului. O lume virtuala desfigurata, e ca si cum ai auzi urletul lupilor intr-un codru intunecat in noptile cu luna. E urletul disperarii si al disparitiei…
Petrisor Peiu:
Iulian Fota mi-a fost (îmi este) prieten şi mi-a fost coleg de partid (PNŢCD), ne ştim încă din 1992; tocmai de aceea îmi vine foarte greu să admit că putem gândi atât de diferit într-o problema atât de importantă, fundamentală aş spune, precum Reunificarea românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Cred că este totuşi important că Iulian Fota să primească o replică (prietenească) în primul rând pentru că el şi-a asumat rolul nepopular de „Gică contra”; în al doilea rând, Iulian Fota, de la înălţimea statutului de fost consilier prezidenţial de securitate naţională inundă piaţă ideilor cu argumente împotriva oportunităţii momentului lansariii dezbaterii despre Reunificare.
Primul lucru care îmi vine în minte este o sinceră compătimire pentru Iulian Fota care a trăit timp de câţiva ani drama de a trebui să-şi reprime adevăratele idealuri şi de a combate unionismul în forul lui interior, timorat de agresivitatea cu care şeful sau, Traian Băsescu, îşi asumase idealul Reunificării.
Mi-l închipui pe Iulian bântuind nervos culoarele sumbre ale Cotroceniului bombănind împotriva miopiei politice a şefului sau care riscă să trezească din adormire monstrul problemei ardeleneşti prin ardoarea cu care predică psaltirea unionistă.
Probabil că frustrarea acumulată în anii trişti ai oprimării cotroceniste îl fac pe Iulian Fota să demonizeze partizanii Reunificării, consideraţi „aşa-zişi unionişti, experţi, politicieni sau activişti”. Aceste etichete nu fac bine dezbaterii lucide, ştiinţifice; mie, de exemplu, nu mi-a trecut niciodată prin minte să îl consider pe dl. Fota „aşa-zis atlantist”. O diferenţa de perspective…
În treacăt fie spus, în PNŢCD subiecte precum monarhia sau refacerea României Mari până la Nistru erau adevărate axiome pe care nimeni nu se gândea să le pună în discuţie.
De altfel, în perioada efervescenţă de după decembrie 1989 PNŢCD a găzduit cu generozitate în sediul sau din Piaţă Rosetti Asociaţia pro Basarabia şi Bucovina. Seniorul Corneliu Coposu era legat şi sufleteşte de Basarabia, pentru că iubita să soţie Arlette, torturată şi asasinată în închisorile comuniste era originară din Chişinău, unde urmase liceul şi facultatea. Tatăl sau, generalul Ioan Marcoviciu, se stabilise în 1918 cu familia în Basarabia, pentru că fusese numit comandantul Corpului de grăniceri din Chişinău.
S-au păstrat imaginile televizate cu Corneliu Coposu şi ceilalţi lideri ai partidului intrând într-o cuşcă cu gratii de fier pe Bd. Magheru, o manifestare de solidaritate cu grupul de patrioţi basarabeni ai lui Ilie Ilaşcu, condamnaţi la moarte, care erau ţinuţi într-o cuşcă pe durata mascaradei judiciare de la Tiraspol.
Aşa că dl. Fota fie a fost unionist că noi toţi, dar între timp s-a întâmplat ceva cu dansul, fie, dimpotrivă, a fost mintea lucidă care a realizat încă de atunci ce pericol mortal reprezintă Unirea Basarabiei cu România, numai că era nevoit să-şi ţină gură. Săracul Iulian, cred că a suferit mult printre „nebunii” aia de ţărănişti…
Nu prea înţeleg ce rol are recursul la anul 1952 şi la propunerea lui Stalin (celebra „notă Stalin” din 10 martie 1952 se adresa de fapt SUA, Marii Britanii şi Franţei) în oglindă cu eforturile unioniştilor români: nimeni în România niciodată nu a pus în discuţie apartenenţa la NATO, la blocul atlantist în general; dimpotrivă, unioniştii aduc că argument major al oportunităţii Reunificării câştigarea securităţii teritoriului naţional reîntregit prin intrarea teritoriului dintre Prut şi Nistru sub „umbrela” NATO!
Este locul aici să spunem că toate argumentele invocate de către fosta mâna dreapta a dlui. Băsescu în chestiuni de siguranţă naţională în sprijinul justificării teoriei sale sunt false:
– Nu există niciun excepţionalism german; tot ceea ce este permis germanilor este permis şi românilor;
– Rezervele de răbdare ale românilor faţă de readucerea Basarabiei acasă sunt incomparabil mai mari decât cele ale germanilor: am aşteptat întâi peste 100 de ani (de la 1812 la 1918) şi apoi încă 72 de ani (din 1944) ;
– Inteligenţă politică a germanilor a fost de fapt o viclenie de tip geopolitic care a exploatat „momentul” 1989 pentru că RFG era în tabăra învingătoare atunci!
– Un alt mit fals preluat de Iulian Fota este faptul că germanii din RDG au cerut unificarea; în realitate, acest lucru a fost „cerut” de către anumiţi politicieni din RDG, legitimaţi e drept de votul popular. Dar totul s-a făcut în contextul în care RFG şi-a asumat public proiectul Reunificării şi a inundat întregul RDG cu mesajul unionist. RFG şi-a propus să copleşească mesajul identitar al micuţei RDG cu ideea unionistă şi, evident, a reuşit.
România este astăzi în postura RFG-ului din 1990 iar Republica Moldova în postura RDG-ului din 1990:
– România este în tabăra învingătoare (UE şi NATO, lumea transatlantică în general) iar Republica Moldova este în tabăra căzută la pământ (CSI, lumea gri însemnată de eşecul parteneriatului estic), Republica Moldova este „dincolo de gard” cu perspectiva de a stă acolo pentru mult timp;
– România este mare şi în ascensiune (de 40 de ori mai puternică economic şi de 6 ori mai mare demografic şi teritorial), Republica Moldova este mică şi în descreştere (şi-a pierdut o treime din populaţie prin emigrare şi o şesime de teritoriu prin secesiune) ;
– România „curge” în sensul istoriei, devenind pilonul de stabilitate al lumi occidentale la Marea Neagră pe când Republica Moldova se „pierde” treptat în stepă cenuşie a niciunde-lui.
Ce-i lipseşte României şi nu îi lipsea RFG-ului în 1990? Coerență internă şi consistență politică, atât!
În vreme ce RFG-ul era înregimentat „cu căţel cu purcel” la căruţă Reunificării, noi suntem divizaţi intern şi lipsiţi de coerență într-atât încât fostul consilier de securitate naţională are o poziţie strident diferită de cea a fostului sau şef, preşedintele României, în cea mai importantă problema de securitate a anilor prezenţi: refacerea unităţii naţiunii române.
Cum şi-ar imagina cineva în RFG-ul anilor 1990 gesturi precum:
– Participarea cancelarului Kohl la ziua naţională a RDG (vezi prezenţa lui Ponta la Chişinău pe 31 august 2015!) ;
– Combaterea tezei unioniste de către fostul consilier de securitate al cancelarului federal Helmuth Kohl;
– Oferirea de ajutor neranbursabil sau de credit de către RFG ;
– Renovarea grădiniţelor în limba rusă din Lubeck cu bani RFG-işti, ș.am.d.?
Mai trebuie corectat Iulian Fota şi în privinţa costurilor reunificării Germaniei: nu a costat 1.000 miliarde DM ci 1800 miliarde USD, dar a generat beneficii de trei ori mai mari prin dublarea PIB-ului naţional, cvadruplarea indexului bursier DAX şi prin devenirea de facto a Germaniei putere dominantă în Europa. Ignorarea cu bună ştiinţă a beneficiilor Reunificării în dauna evidențierii răutăcioase a costurilor acesteia nu face decât să sprijine argumentaţia şchioapă.
De altfel, fondurile pentru reunificarea germană sunt numite impropriu “costuri”, pentru că banii respectivi s-au întors în economia vest-germană. Alocarea fondurilor pentru reunificare nu a reprezentat altceva decât un “stimulus” pentru economie, cum i-ar spune acum Janet Yellen. E adevărat că s-au cheltuit miliarde pentru reabilitarea infrastructurii din fosta RDG, dar lucrările au fost efectuate în exclusivitate de concerne vest-germane.
Firmele vest-germane au fost sprijinite şi să achiziţioneze în condiţii avantajoase companiile de stat din fosta RDG de către Treuhand, un echivalent al fostului FPS din România. Capitalurile respective este evident că au reprezentat investiţii, nu cheltuieli.
În realitate, Reunificarea Românilor ar genera costuri totale de un PIB anual pe un orizont de 20 de ani dar, în acelaşi timp ar aduce beneficii mult mai „grele”: România ar deveni cu 5-7 ani mai rapid a 40-a economie a lumii (astăzi suntem a 45-a) şi ar putea atinge media UE cu 7-10 ani mai curând.
Este de asemenea de subliniat, în context, faptul că, în vreme ce partenerii noştri occidentali aşteaptă de la România soluţii şi expertiză în „chestiunea moldovenească”, dl. Fota îndeamnă la cultivarea spaimelor că abordarea realistă a acestei problematici va genera „represiuni politice internaţionale” şi va pune în discuţie graniţele actuale ale României!!!
În mod normal aş fi încheiat spunând că o dezbatere serioasă pe fondul problemei (poziţionarea statului român faţă de problematica Reunificării) ar putea să aducă la lumina argumente suplimentare în favoarea unei abordări în sens naţional; dar iată că evenimentele generate la Chişinău mă îndeamnă să revin cu picioarele pe pământ şi să constat că miliţienii sovietici, încurajaţi de opinii exotice precum cele exprimate de către Iulian Fota, şi-au întrecut propriile recorduri de ridicol, reintroducând interdicţia de intrare pe teritoriul Republicii Moldova pentru inimosul unionist George Simion.
Fără îndoială că acest act duşmănos făţiş la adresa României pe care îl comite „proeuropeanul” regim de la Chişinău îndeamnă la spulberarea iluziilor şi la eliminarea oricărei variante intermediare privind relaţionarea României cu Republica Moldova. Da, acum sunt sigur că nu există nicio cale de a reconcilia statul Republica Moldova cu propriii cetăţeni şi cu propria istorie decât Reunificarea neîntârziată şi totală cu România.
Şi eu sunt George Simion pentru că fiecare politician dintre cei care controlează statul Republica Moldova este de fapt un Vladimir Voronin!
Petrişor Gabriel Peiu este doctor al Universităţii Politehnică din Bucureşti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) şi al premierului Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) şi vicepreşedinte al Agenţiei pentru Investiţii Străine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundaţiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Sursa: ziare.com
Va imaginati cum urla lupii in mijloc de codri in noptile cu luna plina? Vooo-rooo-niiin huuu-iii-looo…
Onorat public!
Nu va suparati pe tinerelul Alex, care s-a adeverit a fi “slab in pulpe”. Surogatul de educatie din epoca Ciorescu, obtinut in locul unei educatii reale umaniste, l-a facut pe acest pui de lele sa fuga rusinos in fata tavalugului de neoprit al progresului uman, care trece neobosit orice gard al retrograzilor indobitociti. Stimati jurati, va rogt sa nu-l judecati prea aspru pe acest tinerel Alex. Este slab de inger, educat in circumstante dubioase. Sa-i cantam “Vesnica Pomenire”, dar sa nu ne radem de viata lui scurta pe acest forum! Vesnica ta pomenire, A-a-a-le-ee-ex!!!
Lui Alex dedicatie. Vesnica Pomenire:
https://www.youtube.com/watch?v=7t7-Efe65kY
Onorat public, onorati enoriasi, onorati domnilor jurati!
In acest moment va stergeti cu coltul basmalutii cate o lacrima intru memoria defunctului Alex, mangaind capsoarele balai ale fetitelor si baieteilor din corul bisericesc. Creatorul va va da o mare rasplata pentru inimile voastre curate si neprihanite. Dar, stimati enoriasi si onorati jurati. Cred ca apare de la sine intrebarea: A fost defunctul Alex un om moral? A luptat pentru adevar? A trait o viata virtuala curata?
NU, Nu, nu si iarasi nu, stimatilor domni jurati.
In fond, Alex a fost un mincinos, un hotoman, un BLASFEMATÓR, un mercenar, un om lipsit de crediabilitate si bun simt. Asa ca, frati si surori, sa ne stergem de pe obraz lacrimile amare dupa acest raposat si sa ne gandim cat de minunata este creatia bunului nostru Domn, care ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui, ridicandu-ne fruntea spre astri. Pacatosul Alex dorea sa ne indrepte privirea in pamant. Pacatossul raposat Alex a pacatuit cu gandul, cu privirea, cu auzul, cu mirosul, cu pipaitul. Cine stie, poate ca a pacatuit si cu facebook-ul. Mari ii sunt pacatele, domnilor jurati! Dar noi, ca oameni marinimosi, trebuie sa ne luam ramas bun de la Alex destoinic. Sa-i aruncam pe sicriu un pumn de tsarina, sa-i aruncam o ultima garoafa rosie, sa tragem o salva in vazduh din Tsar’ Pushka.
Nu te vom uita nicicand, Vasia! Scuzare, domnilor jurati, nu Vasia ci Alex!
Ultima fraza a fost insotita de salva produsa din bombarde si culevrine venetiene.
Se pare că UE nu a trecut cu brio testul Cameron.
Uniunea Europeană începe tot mai tare să semene cu Uniunea Sovietică după „Parada Suveranităţilor” – cine vrea – aplică legislaţia unională, cine nu vrea – nu o aplică, etc. Mă uit că Ungaria şi Polonia au pornit cu paşi siguri spre „putinism”.
Unde vrea să ne integreze Euro-atlantistul Nr. 1 în Republica Moldova?
Moşu’ o să vă spună un secret legat de Voronin.
Mulţi s-au întrebat de ce Voronin în 2009 nu şi-o „băgat piciorul” şi n-o plecat din politică.
Sînt mai multe motive. Aici merge vorba şi de orgoliu, şi de apărarea „fundului” lui Oleşca. Şi altele. Dar nu asta-i principalul.
Cel mai important motiv de rămînere a lui Voronin în politică a fost acela că el trebuia să le creeze „reformatorilor” şi „proeuropenilor” un climat politic propice în care aceştia să poată activa fructuos. Şi… ATENŢIE! Voronin trebuia să mai aibă grijă care partidul său NICIODATĂ SĂ NU CÎŞTIGE ALEGERILE!
………………….
Bineînţeles e vorba de un CONTRACT. Un contract al lui Voronin cu nişte forţe. Nu. Nu e vorba de Plohotniuc. E vorba de nişte „PARTENERI”.
Poezia “Tricolorul” recitată de o rusoaică
https://www.youtube.com/watch?v=UVYUsZkJFWg
Suntem diferiti, dar avem un singur scop: REUNIREA CU ROMANIA!!!
Pentru “Moshu cu cucoshu”
https://www.youtube.com/watch?v=GmCn-PLDdRY
Респект, Макар…плюнь, на ватников и обдолбанного путлера…они идиоты.
Plohotniuc a mai creat o „Platformă”… cu unionişti şi toate cele.
https://www.youtube.com/watch?v=wCm43WrnHtI
Mişcarea unionistă din RM e compromisă. După ce pică Plohotniuc, sînt mari şanse ca unionismul să fie scos în afara legii.
Nea Sergiu se face într-o ureche şi se întreabă de ce Usatîi nu face publică informaţia ceea „uboinaia” despre Plohotniuc.
Ce să vă spun? Răspunsul e simplu: pentru că nu-i prost. Voi credeţi că după ce informaţia ceea va fi publicată, în scurt timp nu va apărea altă informaţie care îl va face pe Usatîi să plece din Moldova pentru mult-mult timp?
Deci, informaţia pe care o are Usatîi joacă rolul de „bombă atomică” care poate fi aruncată în „grădina” lui Plohotniuc, în caz că Plohotniuc iese din anumite limite, încalcă anumite reguli ale „jocului”, etc.
Probabil, mulţumită anume posesiei acestei „bombe” Usatîi şi Co. vor nimeri în viitorul Parlament.
Referitor la percheziţiile de la Primăria Chişinău
Vă spuneam, dragii mei, că dacă Plohotniuc înţelege că Ghimpu „moare”, atunci Plohotniuc îl va „finisa”. Ceea ce se întîmplă la primăria Chişinău astăzi e o dovadă a faptului că alegerile anticipate sînt pe-aproape şi că clanul „Ghimpu-Chirtoacă” va fi „omorît” politic (cineva chiar va face puşcărie) pentru ca cele 4-5 % care l-ar mai vota pe Ghimpu să nu fie pierdute.
Plohotniuc pregăteşte terenul pentru noi românişti, noi unionişti.
Chirtoacă dacă are ceva minte în capul lui prost, ar face bine să plece cît mai curînd din ţară. Ca şi cum într-o „komandirovka” din care să nu mai revină. Ghimpu la fel poate să plece să se odihnească „la cabană” şi să uite drumul în RM.
Dar nu cred să fie ei atît de şmecheri.
Dragii mei, veţi vedea cum după alegerea noului preşedinte, Chirtoacă şi toată gaşca liberală din Chişinău se mută cu traiul alături de Filat. Apoi merge demisia lui Filip, sau o moţiune de cenzură provocată de Plohotniuc, „imposibilitatea” de a alege un nou guvern şi alegeri parlamentare în toamnă.
Acum Olaru, şeful Direcţiei Construcţii şi tot aşa, scrie „cistoserdecinoe” în care pomeneşte de superiorii săi din primărie, cu care împărţea banii etc.
Eu în locul lui Chirtoacă eram deja în România, dacă nu mai departe.
P.S.
Ce să le faci dacă-s proşti? N-au viziune, n-au perspectivă…
Veşti senzaţionale vin de la Bucureşti pentru administraţiile locale din Republica Moldova. În plină criză financiară şi economică autorităţile din România vin cu o soluţie salvatoarea: se vor finanţa investiţiile acelor administraţii locale care sunt înfrăţite cu localităţi din România. Declaraţia a fost făcută de către premierul României, Dacian Cioloş, la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România. O importantă delegaţie formată din primari din Republica Moldova a participat la acest eveniment. „Vrem să privilegiem acele comune sau acele oraşe din R Moldova care au înfrăţiri cu comune sau oraşe din România”, a spus Dacian Cioloş, fiind apoi completat de către Emil Drăghici, preşedintele ACoR: „Daţi-mi voie să vedem că avem un obiectiv comun. România şi Republica Moldova: ‘Nu desfiinţării comunelor şi satelor. Da, unificării statelor”. Decizia nu este doar una istorică, dar şi salvatoare, deoarece vizează scăderea decalajelor existente între autorităţile locale de pe cele două maluri ale Prutului. Înfrăţirea dintre comune oferă baza legală pentru ca România să poată aloca fonduri bugetare pentru localităţi care dintr-un accident istoric nu se mai află pe teritoriul administrativ actual al României. P.U. Acţiunea 2012 a susţinut acest deziderat încă de la înfiinţare, considerând că alocarea de fonduri pentru administraţia centrală nu duce decât la consolidarea oligarhiei şi la stimularea corupţiei. Propunerea a fost susţină de reprezentanţii unioniştilor la evenimentul organizat astăzi dar şi de nenumărate ori în întâlnirile cu autorităţile publice din România. – See more at: http://vox.publika.md/politica/vesti-senzationale-de-la-bucuresti-romania-va-finanta-direct-primariile-locale-afla-cum-524411.html#sthash.R5sJKXMY.dpuf
Celor de la Antimafie
Nu s-a produs nicio revoluţie în România la sfîrşitul lui 2015. De fapt, revoluţia românească a fost deturnată de Iohannis, „societatea civilă”. Clasa politică românească care l-a jertfit pe Ponta, a ridicat mîinile sus şi i-a spus lui Iohannis că îl lasă să conducă pe dînsul, ştiind că acesta nu va reuşi practic nimic pînă la alegerile parlamentare.
România se află pe un butoi de pulbere…
Astăzi Bătrîncea şi cu Garda fost-au la ambasada SUA să ceară ALEGERI ANTICIPATE.
Interesant. Ştiu că ambasadorul SUA de la Kiev are mai multă putere ca Poroşenko.
Dar oare ambasadorul Pettit să aibă mai multă putere la Chişinău decît Plohotniuc?
Oare de ce Dodon nu protestează şi la Nobil Club, GBC, sediul central al PD?
Am vazut ieri la “Politica” cum domnul Alex Petkov se certa cu domnul Ion Ceban. Usatistul il ataca pe dodonist din cauza situatiei grupului Petrenko. Petkov a facut chiar o aluzie, cum ca domnul Dodon a cerut candva la Moscova sa se intreprinda un embargo pentru produsele moldovenesti. Sa fie oare adevarat?
Domnul ministru al Mediului Munteanu a salvat RM de la un dezastru ecologic, alungand in padure cateva femei, care realizau pe soseaua auto niste buchetele cu ghiocei. A fost ridicata politia, a fost sanctionat un demnitar. Dar nu am vazut sa se faca ceva in privita persoanelor care au ingradit ilegal loturi din padure si si-au construit acolo palate. Situatia este foarte stranie, apropiata de ridicol, asemanatoare cu istorioara arhiducelui Franz-Ferdinand, cucernicul, grasunul, care personal alunga din padurea de langa palatul sau din Graz pe niste babute, ce se ocupau de strangerea vreascurilor…
Igor Dodon este atît de „patriot”, încît atunci cînd e sa faci comparaţie între Memorandumul Kozak şi Memorandumul Dodon, ai putea s-ajungi la concluzia că Kozak mai mult ţine la Republica Moldova, decît Dodon.
Igor Dodon a sugerat Moscovei să introducă embargoul pentru produsele alimentare din Moldova, iar Renato Usatîi deţine o careva dovadă a acestui fapt – o „grenadă” de care pomenea chiar nu demult.
Oricum Dodon nu poate fi tras la raspundere, chiar daca cineva demonstreaza ca a cerut embargo pentru produsele moldovenesti. Hotararea o ia un alt stat, asa ca nu poti face nimic. E ca si cum te-ai ruga zeilor sa-l pedepseasca pe cineva. Iar alegatorilor lui Dodon le este totuna, oricum ei voteaza pentru macaroane si orez.
“Grenada” lui Usatii e doar un joc de artificii copilaresc.
In genere, mai importa oare, cine “inchina” tara rusilor, Dodon ori Usatii? Rezultatul este unul si acelas.
Renato Usatîi trebuie să-l „sancţioneze” într-un fel pe Dodon. Indirect. Pentru că Dodon va socoti că Usatîi a acceptat rolul de “терпила” motivîndu-l pe „socialist” să continue “в том же духе”.
Clar. Dupa legile banditesti, trebuie sa lovesti.
RM este un teatru al absurditatii. Eugen Ionesco a fost un copil in comparatie cu “elita” din RM. In alta tara, acesti puscariabili demult erau la racoare…
Lecţia de geopolitică nr. 2
Dragii mei euro-atlantişti, socot c-a sosit timpul să vă mai spun nişte „secrete”. Mocanu vouă vă mai spune cîte ceva, dar nu tot, fiindcă-i politician şi nu-şi poate permite asta. Dar eu nu-s politician şi nici măcar persoană publică, aşă că pot să-mi permit multe.
Dragii moşului,
Voi ştiţi, bunăoară, de ce România a ales să fie vasal al SUA? Haide să vă explic.
Faza e că vest-europenii nu prea îi socot de oameni pe cei din estul Europei. Iar dacă pe lîngă asta, aceştia mai sînt şi ortodocşi, atunci în genere… Deci, România se află cam la periferie, e un stat cu populaţie majoritar ortodoxă, cu o mentalitate de tip estic (orice nu s-ar spune). Vest-europenii ar fi acceptat România în UE (fără concursul americanilor), dar s-ar fi comportat cu dînsa aşa cum cred ei c-ar merita ea (poate ceva mai bine decît cu cei din Balcani (excepţie – Slovenia, Croaţia), care în genere-s “отстой общества”).
Cert e că în anumite situaţii nu-i exclus că vest-europenii ar fi putut (îmi pare c-au şi făcut-o în trecut) să ajungă cu ruşii la nişte înţelegeri pe la spatele României, ca să traseze spre exemplu un hotar între spaţiul Occidental şi cel Oriental chiar prin mijlocul acesteia.
Bunăoară, Moldova Apuseană, Oltenia şi Muntenia trec în sfera rusească, iar fostul voievodat al Transilvaniei – trece în sfera europeană, şi de cei de acolo are grijă cineva ca Victor Orban.
Sau România ar fi putut fi, în caz de echilibru între forţele de pe continent să fie un stat neutru – o punte între Est şi Vest, de care nimeni nu şi-ar fi bătut serios capul. Pînă la un anumit moment cînd ar fi putut deveni un teren al unui război între Europa Unită şi noul-vechiul Imperiu Rus. Şi tot aşa…
OK. Cei de la Bucureşti (care nu vroiau să se zbată ca Ceauşescu) au ajuns la concluzia că sînt CHIAR PREA MULTE RISCURI şi că ar fi bine de găsit pe cineva care să aibă grijă de fundul lor. Şi l-au găsit pe acel cineva în persoana SUA, care vroia ca România să nu fie una din punţile între Rusia şi restul Europei, ci o parte din zidul care ar fi trebuit să despartă cele două spaţii.
Cei doi au bătut palma. SUA au făcut tot posibilul să bage România în NATO, iar vest-europenii s-au văzut nevoiţi s-o accepte în UE ca măcar cumva-cumva să obţină şi ei ceva influenţă în treburile ei interne.
Noi toţi înţelegem că România nu era pregătită să intre în 2007 în UE. România şi astăzi nu ar fi fost pregătită. Dar datorită intrării în slujba SUA, România a reuşit ceea ce n-ar fi reuşit singură probabil timp de zeci şi zeci de ani.
P.S. Am uitat să scriu ce face România pentru SUA.
Permite americanilor să amplaseze baze pe teritoriul ei, să construiască scuturi anti-rachetă, închisori CIA, promovează interese americane la Bruxelles şi multe altele, pe care n-am timp să le enumăr.
Ha-ha-ha!
Fantomas rabushevalsya!
Pentru cei care cred că în Ucraina (sub americani) lucrurile merg spre bine.
“Украина должна стать сельскохозяйственной сверхдержавой. Об этом заявил посол США в Украине Джеффри Пайетт в ходе церемонии подписания соглашения об американских инвестициях в строительство зернового терминала в морском торговом порту “Южный”, которую транслировал телеканал “112 Украина”.
“Украина является одним из крупнейших производителей сельскохозяйственной продукции, но она должна стать сельскохозяйственной сверхдержавой”, – сказал Пайетт.”
http://goo.gl/cOmN8t
Să rîzi sau să plîngi…
Dragi euro-atlantişti, am găsit un video interesant în care Cristian Tudor Popescu povesteşte despre integrarea euro-atlantică a României.
https://www.youtube.com/watch?v=AhnN21N1tRA
Acest lucru, cu legatura dintre razboiul din Kosovo si integrarea Romaniei in NATO si UE este un lucru binecunoscut. Stiam de aceste fapte inca demult. Romanii au mai facut bani in rezultatul spargerii embargoului la petrol, impus Serbiei de catre SUA. Romanii treceau Dunarea cu barcile, ducand benzina si alte lucruri la sarbi. Din banii de contrabanda s-au construit pe atunci palate si case cu turnulete.
Ei si???
Romania a avut dibacia sa profite de momentul oportun. Este trist ca s-a bazat pe un razboi sangeros. Dar in RM tot a fost razboi in 92. Si RM s-a impotomolit in nemiscare pe vecie.
Din pacate, moldovenii au “franat” mereu pe parcursul istoriei. Au avut posibilitate sa se alature europenilor inca in sec 14-15, acceptand religia catolica. Domnitorii au facut pasi concreti in aceasta directie, dar oamenii simpli au ramas cu “constantinopolul”, care in scurt timp a cazut si a disparut ca putere politica si economica, fiind cucerit de turci. Sa fi fost catolici, moldovenii aveau sa fie cu europenii, dar au preferat mereu sa aleaga gresit. Prima universitate in evul mediu a aparut in 1088 la Bologna, prima Universitate in Moldova a aparut in 1860 la Iasi.
Exemplul de integrare al României nu e valabil pentru RM. Aici e alt caz.
Integrarea doar în UE, fără NATO pare mai realistă. Dar asta presupune un extraordinar efort al Chişinăului. Şmecheriile bucureştene la noi nu cred că pot fi aplicate. Ele ne vor costa. Scump de tot.