Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Jurassic Park – pământ moldovenesc

De ce, totuşi, au dispărut dinozaurii?
Potrivit uneia dintre ipoteze, ei ar fi pierit ca urmare a faptului că la un anumit moment deveniseră atât de voluminoşi, iar distanţa de la coadă până la cap aşa de mare, încât atunci când răpitorii începeau să le muşte coada informaţia ajungea pe nervurile foarte lungi la capul acestora foarte târziu când coada era deja mâncată. Iar un dinozaur fără coadă este ca şi un politician fără împletitura „sănătoasă” de nostalgii, complexe şi frustrări, care până la urmă tot coadă este şi fără de care un dinozaur politic nu poate supravieţui în viaţa publică.

Eu nu zic că un politician nu poate supravieţui public fără „coadă”. Ba din contra. În democraţiile avansate doar aceştia mai trăiesc. Ei îşi alimentează prestaţia publică din idei originale, din acţiuni de succes şi din armonizarea interesului personal cu cel general.

Un dinozaur politic, însă, nu va putea exista o clipă fără coadă, pentru că el trăieşte printre noi din bocete nostalgice, din ura şi ranchiuna extrasă zilnic în cantităţi industriale, din complexele unei copilării grele sau ale unei tinereţi comsomoliste slugarnice. Iar defularea frustrărilor acumulate pe parcursul anilor este singura lui formă de manifestare publică pe care el o numeşte politică.

Majoritatea celor care au o abordare „ştiinţifică” a fenomenului politic sunt convinşi că dinozaurii în Republica Moldova au o singură culoare – roşie. Or, tocmai din cauza acestei percepţii distorsionate la noi au supravieţuit, ca nicăieri în altă parte, dinozaurii politici de toate culorile. Este adevărat că cei de culoare roşie sunt mai mulţi. În ultima vreme, ei sunt mai graşi, mai semeţi, pasc unde le place, se baligă unde vor. Cu toate acestea, au supravieţuit şi o duc, câteodată, la fel de bine şi dinozaurii de celelalte culori.

Cercetătorii străini, specialişti în materie de mezozoic politic, nu pot găsi o explicaţie clară a fenomenului de la noi. Cu atât mai mult că dinozaurii politici au dispărut cam peste tot în jurul nostru. Mai avansaţi sunt cercetătorii locali, care urmăresc fenomenul din interior şi care cunosc tradiţiile din partea locului. Tocmai ei, se pare, sunt cel mai aproape de a da cea mai plauzibilă interpretare „ştiinţifică” a jurassic-ului politic moldovenesc.

Deocamdată, însă, concluziile se lasă aşteptate pe motiv că savanţii moldoveni au o problemă. Această problemă este de ordin ideologic, iar ideologia, după cum bine cunoaştem, este devoratoare de adevăruri ştiinţifice.

Conform ideologiei fundamentalismului clasic moldovenesc (românesc, dacă vreţi), lumea se împarte în „ai noştri” şi „ai lor”. „Ai noştri” pot fi iertaţi pentru orice ar face, iar „ai lor” vor fi vinovaţi şi pentru faptul că s-au născut. Fundamentalismul Clasic Românesc (FCR din RM), aşa cum spuneam puţin mai înainte, este cea mai cruntă inchiziţie patriotică din câte au existat vreodată aici, în patria judecătorilor de păcate ancestrale, săvârşită, cu voie sau fără voie, de mancurţi, trădători, vânduţi şi colaboraţionişti. Din cauza acestei ideologii naţionale, dar şi de teama inchiziţiei patriotice, filosofii moldoveni nu vor recunoaşte ca dinozauri. Nicio fiinţă cu coadă şi cu alte semnalmente caracteristice unui dinozaur, dacă culoarea acesteia este alta decât cea roşie.

Până se vor dumeri savanţii, oamenii simpli dau tot felul de interpretări populare fenomenului supravieţuirii dinozaurilor. Cea mai răspândită părere este cea potrivit căreia aceştia reuşesc să-şi salveze viaţa datorită îndemnării de a alerga cu coada pe spate ori de a o băga între picioare, în funcţie de situaţie. Dacă sunt la guvernare, o poartă semeţ pe spate, ne flutură cu ea obraznic pe sub nasul nostru, pentru a-şi băga, pe neobservate, nasul lor peste tot unde nu le fierbe oala. Iar dacă sunt în opoziţie, şi-o bagă discret între picioare în aşa mod ca să stea comod călare pe ea şi pentru a se da încă patru ani de-a huţa în leagănul dulcilor balade populare moldoveneşti.

Aşa sau altfel, în RM (a se citi Rezervaţia Moldova) au condiţii adecvate de viaţă, prosperare şi înmulţire doar dinozaurii. Cei care dispar aici sunt oamenii – oamenii pot să emigreze peste hotare ori trebuie să moară în sărăcie, oamenii au dreptul să aleagă dinozauri, oamenii nu pot fi aleşi, oamenii sunt un bun de consum curent pentru dinozauri, oamenii nu pot mânca dinozauri.

Recent, dinozaurii şi-au lansat un nou program de supravieţuire intitulat: „Să construim Europa la noi acasă!”. Aceasta înseamnă, că după pieirea ultimului om dinozaurii vor cere să fie recunoscuţi şi ei ca oameni.

Va urma.

Cu respect,
un om care mai luptă,
Sergiu Mocanu

Publicat Jurnal de Chişinău, nr.692din 4 aprilie 2008

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*