Deznodământul s-a produs aseară. Ceea ce urmează duminică este doar o „chestiune tehnică”

Am privit ieri un film la Prime, realizat de teologul Cristian Tabără: „O zi din viața lui Vlad Plahotniuc”. Senzația de care nu pot scăpa până azi este că m-a înghițit bălos o namilă preistorică, ca mai apoi să mă scuipe laolaltă cu tot felul de dejecții într-o gură de canalizare.

Probabil că teologia te învață cum să prepari dumnezei și cum să transformi grote în paradisuri. Probabil că teologia te angajează să curmi foamete de nevoiași cu opulență de maniaci. Probabil că teologia este o disciplină care te instruiește să poți unge cu mir testicule de mascul viril și pofticios de posesiune asupra tuturor spiritelor și materialităților din jurul lui.

Maniacul obiectelor aranjate într-o ordine perfectă în spații rupte de realitate: al zecilor de ochelari de soare – bijuterii care te privesc cu suspiciune din vitrine, a cămășilor scrobite ce-și așteptă cu înfrigurare momentul de a fi onorate să se muleze lasciv pe corpu-i lucrat la haltere, al cărților îmbrăcate în uniforme noi pentru a sta la straja integrității lui semidocte, al alimentelor exotice îngurgitate de el fără poftă și doar din extremă necesitate, al pernelor aproape virgine șifonate în stil minimalist pentru un somn fugar de doar câteva ore. Maniacul unui habitaclu exclusivist și mizantropic care „îl însoțește” peste tot oriunde s-ar afla, spațiu în care stau laolaltă: obiecte de lux, oameni „de-a gata”, poporul chinez făcând anticameră prin reprezentanții lui direcți aflați în misiune diplomatică aici. Plahotniuc ne-a fost livrat ieri de „apostolul nesimțirii omenești”, Tabără, în calitate de Zeu și Stăpân. Lumea lui Plahotniuc pe care ați văzut-o aseară este o religie la care nici măcar nu te poți converti dacă nu ești „obiect de lux” care poți fi pus cuminte pe una dintre polițele viselor lui paranoice.

Muștruluiala dogmatică a lui Tabără a bătut ieri școala jurnalistică a Nataliei Morari, Rodicăi Ciorănică sau a pionerului Dorin Scobioală care au avut și ei altădată câte o scufundare în lumea obsesiilor schizoide ale mutantului social și politic, Vlad Plahotniuc. Inspirat anapoda din scrierile gânditorului ortodox Petre Țuțea, Tabără a urcat aseară la braț cu Plahotniuc în zenit și s-a pișat peste capetele noastre cu „dispreț creștin”.

Deznodământul cochetăriilor, lașităților și capitulărilor intelectuale și morale ale așa-ziselor elite politice, economice, jurnalistice în fața lui Plahotniuc s-a produs ieri și rezultatul este o umilință umană de proporțiile unei calamități naturale. Ceea ce va urma duminică, la așa-zisele alegeri prezidențiale este doar o „chestiune tehnică”, după care noi și noi turme de proaspeți prozeliți vor merge să se boteze „obiecte de lux” în religia Zeului Plahotniuc. Pentru că, CINE și CE ar fi Plahotniuc fără atâți și atâți enoriași ai religiei pe care o propovăduiește societatea civilă de la Morari, Boțan și până la Tabără?