Pochimea – erezie întârziată

Un comando de teroriști morali și idiologici au întreprins ieri, in centrul Chișinăului, un nou atac asupra câtorva articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Deși teroriștii respectivi sunt contemporanii noștri, atacurile pe care le întreprind ei cu o frecvență crescândă sunt teleportări din veacuri medievale și seamănă mult cu ceea ce am citit eu despre inchiziția bisericească de altă dată. 

Deși ne-am declarat stat laic și implementăm legislația europeană, societatea moldovenească a conservat și dezvoltă un separatism social, politic și economic mult mai grav decât cel teritorial, iar Armata a 14-cea ar putea fi “o gașcă de huligani de cartier” în raport cu “Unitățile regulate ale armatei de preoți” din Republica Moldova.

Să fii popă în țara asta înseamnă să fii ales, înseamnă să fii un favorit al destinului omenesc și să desfășori o activitate economică exclusivistă într-un paradis fiscal pe care și l-ar dori orice off-shor din lume.

Autoritățile și partidele politice de orice culoare sunt într-o complicitate afișată cu capii bisercii, tolerează derapajele lor economice și sociale, și încurajează “atacurile lor teroriste” asupra cuceririlor noastre democratice și liberale. Societatea civilă, cu mici excepții, nu are reacții adecvate la escapadele “pochilor” prin libertatățile cetățenești. Este considerată o chestiune de onoare și de bună purtare pentru liderii politici de toate “confesiunile (geo)politice” să-i dea cu pasul falnic, triumfal și obligatoriu televizat prin localuri de cult, pe acolo pe unde nu au voie să calce procurorii, inspectorii fiscali și cu atât mai mult Mântuitorul nostru, Isus Hristos.

Atacul de ieri a fost revendicat de “bin la den-ul” de Bălț și alți trei “combatanți întru Hristos” și a vizat “obrăznicia muierească” de a pretinde la o funcție înaltă în stat.
“Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți” îi obligă pe “santinelele ortodoxiei răsăritene” să dezvolte o mare putere de segregație ca printre apropiații noștri să nu pătrundă vreo “spurcăciune sodomică apuseană”, ca la distanța la care ‘bărbile lor de sfânt” îl detectează pe robul lui Dumnezeu învrednicit prin botez de iubirea față de aproapele … să nu aibă acces vreo păcătoasă care la vărsta de peste 40 de ani nu s-a învrednicit de un bărbat a cărui frică să i-o poarte, dar mite să pretindă la conducerea unui stat. Stat care a fost, și în pofida ultimelor “invazii homosexuale occidentale”, mai rămâne a fi raiul “pochilor” binecuvântători ai tuturor hoților, ai masculilor virili și voluptoșilor de carne vie feminină și ai ucigașilor cu dare de mână la biserică.

Voi reveni,
Sergiu Mocanu