Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Arma “moldovanului” indrăgostit de Putin

img_5342
Cinematografia americană are un clișeu artistic captivant despre stări de amnezie a celor care au suferit o comoție cerebrală. Nefericitul își pierde parțial sau total memoria și se confruntă cu situații extrem de ciudate. El trebuie să facă față unei lumi noi și necunoscute, o lume care îi cunoaște deprinderile, experiența și năzuințele de viață, lucruri despre care toți din jurul lui știu și doar dânsul nu are habar.

De obicei, acest personaj este unul simpatic și agreabil, iar spectatorul este ținut cu “inima la gură” pentru destinul lui. Oameni de variate culturi și experiențe din diferite colțuri ale lumii au aceleași sentimente de compasiune pentru eroul unei asemenea istorii de viață și luptă imaginar împotriva personajelor negative care încearcă să utilizeze meschin starea lui de confuzie intelectuală.

Diferiți în emoția descrisă aici suntem numai noi, cei din spațiul informațional și comunicativ dominat de spiritul tătaro-mongol al rușilor continentali. Vorba este că în filmele rusești, cei care suferă o atare traumă niciodată nu-și pierd memoria, ei înnebunesc, devin agresivi, nevrotici și psihopați. Dacă victima a obținut trauma în condiții obișnuite, pașnice și civile, lucrurile încă mai rămân oarecum sub un anumit control medical sau social.

Situația degradează progresiv atunci când “eroul nostru” a fost lăsat la vatră după vreun război dus de ruși pe undeva prin lumea asta bântuită de conflicte. “Kantujniku”-lui îi este indicat să bea vodka până la comă alcoolică, să le bată botul tuturor din jur, să distrugă tot ce-i cade în cale, să pișe și să scuipe pe orice suprafață care îi pare neconformă cu gustul lui estetic. Culmea nebuniei este că societatea tolerează, justifică și îi găsește explicații printr-un fel de: ” ei, săracu, prin și-o trecut el, și-o văzut el acolo … numai el știe.”

Cam asta este și diferența dintre Occident și Spațiul Rusesc. După trauma pricinuită de Cel de-al Doilea Război Mondial – Europa este AMNEZICĂ, iar Rusia – NEBUNĂ. Cam asta sunt și moldovenii prin încăpăținarea de a fi proști, nesimțiți sau, mai nou, dodoni. Cam asta sunt confrații noștri aflați implacabil în “comă propagandistica” față în față cu dreptul sinucigaș de a fi “kantujniși” de dragoste pentru trecutul sovietic, pentru Putin și pentru Dodon.

De-i frig, de-i ploaie, de-i glod și mizerie’n jur, de-i Dodon Preșdinte … eu vă aștept, în fiecare miercuri, la 20:30 pe antimafie.md

1 comentariu

  1. Alex

    Haha

    Nii-mi pari c ruşî o-nşeput a şi „cantujnişi” mai ales dupa războiu din Afganistan. Cînd soldaţîlor veniţ acasî li s-o spus: „Dap nu noi v-am trimăs acolo!” Hehe

    Staţ făr di grijî! Social-democraţî din Germania o s „drujascî” cu Putin nu pintru cî iubesc Rusia, da pintru ca s scăpi di americani. Dup-asta politica faţî di Rusia iar o s s shimbi.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*