Acest articol este dedicat cetățenilor Republicii Moldova cuprinși între vârstele de -9 luni și 18 ani+
***
Câteva vedete autohtone și-au schimbat zilele astea, „fără frică”, make-up-ul „revoluționar anti-uninominal” pe unul „ușor livid de mironosițe homo-file și euroconforme”.
Gestul în sine ar fi fost unul oarecum tămăduitor pentru o societate care se bălăcește de mai mulți ani într-o mlaștină bâhlită de obscurantism religios, descântece ideologice, blesteme populare și bocete civile. Ar fi fost tămăduitor dacă temerarele vedete ONG-iste și ziaristice moldovenești, care apar în filmulețe de sprijin al unui marș al comunității LGBT, nu i-ar fi umilit pe membrii acestei minorități mai dihai decât orice „mujik sovietic” mândru de a-și etala public poftele pentru forme feminine și, la fel de mândru, de a-și demonstra sălbăticia cu care ar bate botul vreunui poponar.
Filmulețele în care apar agenții Natalia Morari și Vasile Botnaru sunt cu indicele 18+, altfel zis, cu bulină roșie, adică – porno. De ce un film despre toleranță să fie interzis copiilor? De ce un film despre nediscriminare să fie doar pentru adulți? Chiar dacă rezidentul își trăgea „tibiteika” ca un „moreak” până la ceafă sau chiar dacă „inter(pol)devușka” își dezgolea spatele până în dreptul buricului, tot nu cred că vedeam vreun organ (masculin sau feminin) de bulină roșie.
Atunci, care-i baiul sau care-i „fișka” (ca să fim pe înțelesul „rețelei”)? După mine, răspunsul stă la suprafață – „veriga slabă” a lui Baghirov, Natalia Morari, sau snoaba gratuită (nu și pe gratis), Nata Albot, merg duminică la marșul „fără frică” la fel cum au mers la alegerile din 2014 – cu nasul astupat. Adică vor face, ca și atunci, o alegere cu scârbă, cu dispreț, dar profitabilă! Știți de ce?
Pentru că e trendy! Pentru că dă bine! Pentru că … dacă joacă credibil, una dintre Natașe poate fi ridicată în grade de „centru”, iar pe cealaltă (sau pe ambele) le pot observa donatori.
Pentru că o Natașă a riscat să fie „discriminată” cu un obiectiv plasat subversiv în dormitor unde ea „făcea dragoste cu bărbatul ei” și nu a riscat deloc să fie violată, ca alte fete, de bărbați străini în comisariatele de poliție după 7 aprilie 2009.
Pentru că cealaltă Natașă a trăit o frumoasă poveste de dragoste televizată la un talk-show sorbit cu „sare și piper” de casnice romantice la toate „bucătăriile imperfecte” din Chișinău. Totul s-a produs cu camere de luat vederi, în cadrul unui job remunerat și nu în „cătușele” unui proces public de condamnare a relației dânsei cu un bărbat mai tânăr decât ea cu opt ani.
Viața este o valoare și un dar divin indiferent de condiția biologică a ființei umane, homosexualitatea este doar un destin, vitreg și stresant pentru oamenii care au avut nefericirea să se nască în societăți mutilate spiritual cum este a noastră. Aici, cei care decid să-și înfrunte destinul, trăiesc în izolare, în relații intime străine ființei lor și cu multă frică de a fi „deconspirați”. Cei care își asumă destinul, în mod sigur, sunt oameni curajoși pentru că au de ales: fie să suporte umilința publică a unor maimuțe civice care își inventează povești de falsă și ipocrită discriminare, dar își trădează esența atunci când își bagă spiritul de toleranță la bulină roșie, fie să înfrunte sălbăticia unor alți „pidarași” cum este Igor Dodon care a promis să apere familia de sărăcie, dar acum invită lumea la contraofensivă pentru apărarea familiei de homosexuali.
Doamne, ferește-ne pe toți de „pidarași(-te)”!