Ieri am participat la o emisiune televizată cu un tânăr, care spunea că este “statalist” pentru că s-a născut pe timpul Independenței. Iată că îmbârligătura asta de țară are deja bastarzii ei!
M-am gândit, după emisiune, că expresia românească, “copil din flori” are o nouă conotație pentru Țara din jurul Monumentului lui Ștefan cel Mare, “cinstit cu petale” de trei ori pe zi de oricine, care ajunge într-o funcție publică importantă a statului Republica Moldova. Rânduiala depunerii de flori la Monumentul lui Ștefan cel Mare este, cred, cea mai bizară ceremonie oficială din lume, care uimește nu atât prin “sfințenia” Domnitorului medieval sau prin “evlavia” de pe chipul oficialilor moldoveni, cât prin frecvența săvârșirii acestui ritual.
“Baistrucul din flori”- le din jurul Monumentului lui Ștefan cel Mare este, fără vreo excepție, un copil crescut fără părinți, fără carte și fără “vreun Dumnezeu”, țistuit de bunici cătrăniți și muștruluit de nevroza unor profesoare pensionare eșuate în sărăcie și frustrare intelectuală, un copil stricat de recompensa bănească a deficitului de dragoste părintească.
În cele mai dese cazuri, asemenea copii devin, ulterior, victime ușoare ale abuzurilor unor persoane ce suferă de sindromul maniacal depresiv – pedofili, ucigași în serie sau tirani sociopați. Oricine care le poate compensa acestor tineri complexele unei copilării vitregi poate deveni Idolul lor. După ce au “făcut istorie” în lupanarele din întreaga lume, pe site-urile cu pornografie infantilă, în grupările organizate ale criminalității ruse, în luptele din Donețk și Lugansk, copiii Independenței Republicii Moldova, își găsesc, în sfârșit, un rost acasă prin descoperirea unui idol, a unui “lider politic” în persoana sociopatului Plahotniuc. Organizația de tineret a Partidului Democrat este o dezvoltare logică a altor “proiecte de succes” ale lui Plahotniuc, așa cum au fost Nobil Club, discoteca Drive sau „Colectivul de Dansatoare Virigine “Teodor””.
În ultimele lupte ale Celui de al II-lea Război Mondial, pe ruinele Berlinului luptau, cu un fanatism incredibil, copiii Germaniei Naziste. Sacrificiul nesăbuit al tinerilor din Organizația de tineret Hitlerjurgend era ultima alinare a unui “maniac universal”, care își trăia ca o fiară hăituită ultimele zile într-un buncăr.
Sunt convins că ultimii fanatici care vor lupta pentru Independența Republicii Moldova de România nu vor fi veteranii-comuniști ai lui Voronin, nu vor fi socialiștii rătăciți ai lui Dodon, ci junii corupți ai Independenței Republicii Moldova – Organizația “Plahotniucjurgend” – alinarea cea de pe urmă a unui maniac provincial îngrămădit într-un buncăr din Valea Morilor de frica unui iminent asasinat.
P.S Scriam aceste rânduri și mi-am închipuit o scenă pe final “de Republica Moldova” : Ziua Unirii. Toată lumea, de la unioniști până la comuniști și socialiști, sărbătoresc evenimentul, iar la Monumentul lui Ștefan cel Mare, un grup de tineri, printre ei curve juvenile, bandițăi de toate meseriile, proxeneți începători și, desigur, politicieni, pe un morman de flori ofilite, aruncă în mulțimea fericită cu resturi de pe mesele de la Nobil Club și strigă: „In-de-pen-den-ță!”