La Condrița, la Balul Porcilor…

În loc de Prefață:

La sfârșit de iunie 1992, după ce am predat muniția de război, rănit, pe pat de spital, după un chinuitor proces de conștiință și mai multe remușcări, am făcut un legământ cu mine: “Eu nu voi mai pune niciodată mâna pe armă!”. Acel legământ îl respect până în clipa de față. Nu a fost ușor să-mi respect cuvântul într-un spațiu unde barbaria este la ea acasă. Într-o societate “întoarsă de la țâța civilizației occidentale” și lăsată în derivă pe valurile unor nostalgii totalitare pentru vreun țar tătaro-mongol.

Mi s-a părut, adeseori, un act de lașitate să mă țin de un jurământ dat într-o clipă de slăbiciune fizică. Deși, pornirea războinică în raport cu o Rusie agresivă m-a părăsit demult, când îi văd  “cozile de topor” dezlănțuite aici, gândul că aș putea rupe acel legământ îmi dă târcoale ca un câine turbat! Mă apăr de el în disperare și mă tem că, în orice clipă, javra ar putea rupe în bucăți spiritul meu de toleranță creștină și respectul meu pentru viața umană. Metoda cea mai eficientă împotriva acestui coșmar este scrisul. Așa dar …

În ciuda unor aparențe, la Condrița, la balul porcilor, au fost trei: doi călare pe un ATV furios și unul jupuit de șorici, pe laiță. Oricare dintre cei trei putea ajunge “de mâncare” fie la ordinul lui Putin, fie din obrăznicia de “a o face pe Putin”, fie din motivul că pur și simplu n-a avut noroc. Duminică, a fost sacrificat un porc oarecare. Vreodată, când îi va vini rândul, o să fie mâncat chiar ăsta, cu nume notoriu de Dodon, ajuns, din mila proștilor, președinte peste noi.

Limba rusă are un idiom consacrat în confruntarea de lungă durată, pe actualul teritoriu al Rusiei, între comunitățile creștine și musulmane: “podkinuti sviniu” – înseamnă să arunci pe furiș un porc mort pe terenul pregătit pentru construcția unei moschee cu scopul de a le spurca locul și a-i determina pe cei de altă credință să se ducă “la mama dracului”. Anul trecut, rușii ne-au spurcat locul independenței noastre prin același procedeu. Când ni s-a părut că, în sfârșit, ne apucăm de edificarea unui “locaș de cult” european al statului de drept, o liotă de borfași locali înhăitați cu ostașii frontului invizibil al lui Putin, ne-au aruncat peste gard un “porc hibrid” ca să ne treacă pe mult timp dorul de civilizație și țară românească.

De un an de zile, “pochii lui Putin” aghesmuiesc cu untură de Dodon “clopotele anti-europene” ale bisericilor Generalului Kiril, iar duminică, la balul porcilor, au trimis “la habică” un cor din strană să ne cânte “Slavsea Otecestvo”.

Dodon nu este Președinte, Dodon este tactică de război împotriva astei țări.

Balul de la Condrița este parada porcilor de ziua Victoriei, iar noile valuri de emigranți, pe care le provoacă această tananică, sunt motive de noi sărbători. Nu emigrează doar cei care pleacă din țară, emigrăm și cei rămași acasă: emigrăm în interiorul nostru pentru a supraviețui, pentru a nu arunca mărgăritarele libertății noastre în treucile canibalismului lor. Vom renaște în emigrație pentru a ne recupera spațiul vital cotropit de “poporul lui Dodon” .