Astăzi, Iulian Chifu face un laudațio “unui fapt de presă” al cărui protagonist este Vlad Plahotniuc!
Nu cred că mai găsiți vreun român în sapațiul carpato-danubiano-pontic la fel de curajos, care să îndrăznească să vorbească despre un personaj atât de malefic, cum este Plahotniuc, în termenii panegiricului lui Chifu.
Cum îi stă bine unui răzvrătit autentic, Chifu își asumă din start toate riscurile “unor catalogări și etichetări” și, întrucât, nu s-a temut niciodată să-și revendice la București obârșia lui ieșană, nu i-a fost frică să copleșească larma claxoanelor de pe Magheru cu suspinul dorului dânsului “după liniștea de pe dealurile Copoului”, nu are, desigur, vreo zguduire nervoasă nici în clipa divină a rebeliunii jurnalistice în stilul inconfundabil al criticismului maiorescian.
Prin Laudațio “în cestiune”, contemporanul nostru, Chifu, reabilitează un gen publicistic, oratoric și literar demult uitat și pune bazele deschiderii de noi perspective pentru științele și arta comunicării. Așa cum descoperă excepționalul profesionist în “jocuri de imagine”, este dificil și aproape imposibil să “re-împodobești” fața mutilată de “ignorare sau trimitere în derizoriu” a lui Plahotniuc la începuturile carierei sale când “au fost lipite peste el crochiuri și etichete”, care au înlocuit barbar realitatea cu percepții necorespunzătoare cu imaginea eroului (patronului, știm noi) lui Iulian Chifu.
Așa cum era previzibil, profesionistul nostru în arta comunicării, sensibilul maestru din Copou, nu îi lasă pe cititori cu ochii în ceață și nici nu-și abandonează șefu’ în neagră disperare, ci îi dă o perspectivă, spunându-i franc, direct, fără cochetării provențiale sau piruite de snob dâmbovițean, i-o spune cu cinismul unui caridio-chuirurg că Plahotniuc “va trebui să realizeze singur că prezența sa în prim plan și asocierea sa cu orice imagine în competiția electorală aduce costuri enorme”. Tălmăcit altfel, Chifu îi spune public lui Plahotniuc că întrucât obrazul dânsului i-a fost belit în clipa când “l-o avortat nevoia” persoană publică, acum este nevoie de bani-căcălău ca ei, profesioniștii, să i-l dreagă. Adică, cum zic romii din Doagele și Rădeni: “Yes, we can, but it costs you, Borâtule!”
Din partea autorului:
Domnule Consiler prezidențial, actual editorialist la deschide.md, instituția de presă la care vă prostitiuați, a fost înființată pe banii contribuabilului român de către Val Butnaru și i-a fost vândută lui Plahotniuc. (Instituția se numea altfel după cum și cumpărătorul, oficial, nu era Plahotniuc, ci Anatol Șalaru, dar nu contează “că-i tot un drac”). Înțeleg că acum asta nu mai are vreo relevanță pentru admiratorii curajului Dumneavoastră de luptător “pe frontul de răsărit”, dar există alți “cititori” la o instituție numită DNA, care pot face legătură între funcția Dumneavoastră publică de altă dată, traficul de influiență, angajarea Domniei voastre la deschide.md și Maria Sa, conflictul de interese. Personal cred că a venit timpul ca această instituție să fie sesizată.
Sergiu Mocanu