Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Nastase și Pleșca – dialectica prostiei!

Parodie cu elemente de corectitudine politică.

Ieri, am privit doi politicieni-gemeni, la televizor.

Unul trecuțel la una din Serile Perfecte de la Protv: fost ministru al apărării, fost deputat, lider de partid și om de afaceri… sorry, cât pe ce să uit, tot el în 2015, la mitingurile “Unde-i miliardul”, a fost asemănat (în prezentarea unui da-da-ist cu ciuf patriotic prins elegant cu un elastic înnodat la ceafă) a fost confundat, ziceam, cu un general american în poziție de atac.

Tot ieri, am privit un alt politician, mai prospecior, la “Important”-ul postului TV21. Fost “mânzat” cu carieră de avocat internațonal, abandonată din motive sentimental-patriotice, fost lider al tuturor consiliilor ad-hoc din PMAN, fost instigator al celei mai stupide campanii de alegeri prezidențiale intrată în istoria postbelică cu genericul: “unde dai și… unde crapă”, fost simbol universal al dragostei de mamă și actual lider emergent al unui curent de gândire postmodernist în politica din Republica Moldova – “Prostia omenească”.

Dincolo de asemănările dintre cei doi gemeni de la televiziunile de aseară, am înregistrat și două deosebiri principiale dintre dânșii: unul dintre ei este fericit și odihnit, altul nefericit si obosit.

Fericitul de pe canapeaua Anișoarei Loghin avea chip de zămos răscopt, sunetele produse din arcuirea a doua buze în exstaz semănau cu un șirag de acadele dulci-acrii care îți lasa gura apă, iar gropițele ce se adînceau în obrajii lui rumeni, dădeau un farmec aparte atmosferei feerice din studiou. Cântărind mierea extrasă de Anișoară Loghin aseară din stupul gândirii politice și creștine a intervievatului, ne iese cam… următoarea narațiune epică: Un “politician” moldovean, la sfârșit de carieră este om împlinit, își duce viața într-o deplină armonie existențială. El îș aruncă de Bobotează, dar și cu alte ocazii, trupul în ape reci și sfințite, îl scoate de acolo în deplină armonie cu sufletul, iar dimnețile le petrece in rugăciuni cu elemente de Yoga. Karma lui este direct proporțională cu niște unde care se întorc înapoi din spații cosmice sub forma unor energii psiho-fizice. N-a zis, dar putem deduce din practicile creștine, povestite de alți politicieni de pe la noi, că dupa cocktailul de rugăciune și yoga, dânsul își citește horoscopul pentru următoarele 24 de ore, scuipă de trei ori peste umărul drept și bate în lemnul porții când pleacă de acasă la muncile capitaliste. Această îndeletnicire este la fel de armonioasă ca și relația dintre el și Univers. Pentru că este făcută la o vârsta la care își poate permite luxul să-și belească egoul de patima banului în benificiul unor relații omenești.

Fratele lui gemene, ofticat de trudozile patriotice prestate cu o abnegație de rob și râuri de sudori învolburate printre fesele-i în zbucium nervos pentru destinele patriei, nu părea la fel de fericit aseară în fața lui Gheorghe Gonța. Munca prezentatorului a fost la fel de grea ca și a interlocutorului său, pentru că în ciuda dibăciei lui Gonța de a extrage zăcămintele subterane ale gândirii doctrinare din puțurile mentale ale liderilor politici de la Chișinău, ieri a fost cu neputință să dibuiască ceva palpabil în “hărăbaua necătândului pe de rost moldovenesc”, ce hodorogea pe drumul șerpuit din capul nefericitului spre limba lui dornică de a spune măcar ceva plauzibil. Cu alte cuvinte, drama preelectorală de aseară, din studioul lui Gonța nu era o confruntare între cineva care vrea să afle ceva și altul care caută tot felul de tertipuri ca să nu spună nimic, ci a fost un scremut disperat al pacientului să nască un gând și dorința sinceră a jurnalistului de a-l moși, de a-l ajuta, de a-i înlesni chinurile facerii. Zădarnică muncă, pentru că acolo de unde nu-i… nici fratele Vasile nu-ți cere. Punând la o parte clișeele verbale, ofurile și grimasele, vom încerca să deducem, totuși, vreo concluzie din gândirea metafizică a acestui frate gemene, pentru că celălalt, din stidioul ProTV, parcă a fost mai explicit un pic, chiar dacă ne-a dus pe aripi de gânduri transcedentale.

Așa dar, se pare că oaspetele lui Gonța a spus, următoarele:

Negocierile dintre partidele emergente au depășit faza degajării unor platforme la nivel de convergență și au ajuns la o răscruce unde el, Liderul incontestabil al popoarelor deșteptate de pe globul pământesc al Moldovei, s-a pus de-a curmezișul și a întrebat franc: “Fa, Maia, tu ai de gând să-mi întorci înapoi gestul de fair-play de la prezidențiale să fac eu acum o roată prin târgul capitalei pentru niște locale?”

Maia tace. Prostul așteptă! De ce?

Pentru că așa e soarta boului, nițel adult: să stea la poarta noului, un pic mai mult.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*