Mameloanele pectorale și câteva sunete articulate au fost primele semne că primata pe care a expus-o ieri Călugăreanu spre admirație publică la Jurnal TV, ar aparține regnului uman. Pe urmă au fost și alte semne că Violeta Ivanov reprezintă o formă de viață aparte, o unitate distinctă a unei specii de mamifere pentru care Republica Moldova este un habitat natural unic. Lindenile politice, doctrinare și ideologice, au fost extrase de sub podoaba capilară a femelei de Vitalie Călugăreanu cu dibăcie de mare maestru al despăducherii comerciale.
Ouăle de păduchi, strivite între unghiile maestrului, au produs niște pocnituri care, așezate atent într-un registru sonor, produc cam următorul „caleidoscop muzical”:
Din toate simțurile pe care le are Primata Ivanov, cel mai sensibil și cognitiv simț este cel tactil. Acum, câțiva ani, când ea a bâjbâit că „ideea națională”, blegită de ceva vreme pe „spectru stâng”, la Voronin, s-a revigorat și stă țeapănă drept pe centru, la Plahotniuc, a emigrat imediat acolo. A migrat, zicea diafana, spre „țările calde” europene, bogate în valori și principii. Dar…, a trecut timp de atunci și dânsa a început să simtă că arealul ei vital se bâhlește, ceea ce ținea ea în mână pe timpul lui Plahotniuc, a început să se ofilească și receptorii de pe buricul degetelor îi transmiteau tot mai intens că la Partidul Democrat nu mai poți „nici să te hrănești, nici să te înmulțești” întru prosperarea speciei tale și… a decis să dibuie în altă parte ceva palpabil. Chiar așa a zis: „Mie întotdeauna îmi trebuie să țin mâna pe un lucru palpabil, iar la Șor am găsit ceva concret…”.
Nu aveți cum să înțelegeți nimic din ce vă spun eu aici dacă nu gustați din dulceața ochilor lui Călugăreanu, ascunși de privirile celor de la Deutsche Welle, în umbra cabinetului lui Val Butnaru. Dacă nu savurați extazul din ochii jurnalismului moldovenesc care trăiește din lucruri la fel de palpabile ca și politicienii, iar în buzunarul lui Vitiuc, sau (mai ales) al lui Șor, sunt multe „valori europene” bune de pipăit.
Emisiunea s-a sfârșit cu regretele jurnalistului că nu a știut că poate dispune de invitată atâta cât vrea el. Că dacă ar fi știut, a sugerat jupânul la final, băga mâna în buzunarul acela până la vreo oră sau două de emisie.