Se făcea că pe Nistru și Prut s-a pornit apă mare. Într-un mod bizar râurile s-au revărsat doar unul către altul, iar apele tulbure au început să converge în așa fel încât au umplut rapid spațiul dintre ele. Se făcea că șuvoaiele tulbure nu vuiau fioros, așa cum ar fi fost firesc, ci clefăiau zgomotos și savurau carne vie. Oamenii care pluteau în grupuri mari printre deșeuri, nu chemau în ajutor, nu se apucau în disperare de orice pai, ci din contra se veseleau, cântau și chiuiau ca la nuntă, alții cu fețe solemne ca la parada strigau lozinci. Cei înghițiți de ape erau petrecuți cu strigăte de bucurie, iar cadavrele lor aruncate la suprafață erau întâlnite cu urale și aplauze. Apele râgâiau zgomotos după giurgiuleșteni, molfăiau plescăind orheieni și adulmecau hulpav corjeuțeni. Toată hărmălaia asta era acompaniată orchestral de o melodie săltăreață care venea pe vânt din aceiași direcție de unde apele aduceau din amonte spre aval, pungi de celofan, recipiente de plastic, bețe de răsărită, bostani și multe hârtii: dosare, diplome, broșuri, reviste, ziare etc.
Nu a supraviețuit nimeni!
Se făcea că viitura s-a potolit brusc. Apa s-a bâhlit în aceeași clipă, iar suprafața ei s-a făcut de un verde intens. Bulbuci mari se ridicau la suprafață, crăpau și emanau gaze sulfuroase. Lângă mal a apărut o dantelă din spumă galben-cărămizie amestecată cu mătasea broaștei, excremente umane și puf de păpădie. Peste imensa băltoacă stătea un aer greu învăluit în ceață densă de o culoare gri-roșietică. Nici o ființă vie nu mai era în jur. Totul era mort. Singurele lucruri care au mai rămas din veselia de adineauri era muzica de petrecere și vocile. O sârbă sau o horă dezlânată cu ritmul decalat de o dobă hodorogită se strecura de undeva prin ceață. Tot de acolo se mai auzeau chiote și niște lozinci greu de deslușit:
Noi suntem acasă! Noi suntem poporul! Noi suntem aici stăpâni! Jos antenele 5 G! Jos cipizarea! Jos Bill Gates! Jandarmul român n-o să fie aici stăpân! Independență! Sărut mâna, Preasfințite…!
Din apă, din bulbucii care crăpau și răspândeau duhoare insuportabilă se auzeau șoapte:
Sunteți extraordinari…! Vă admirăm…! Ne închinăm în fața Dumneavoastră! Vă iubim! Ni-i dor… !