Sergiu Mocanu

"Totuşi, se poate!"

Dăunăzi, m-am întâlnit accidental cu Poporul

Avea vreun metru și vreo șaizeci de centimetri de la tălpi până sub șapcă, ochi negri, nas gros încrustat cu varice, mustață scurtă, buze subțiri, gropițe în obraji și părul cărunt. Să fi avut vreo 60 de ani… Îmi pare rău, dar nu l-am recunoscut deodată, am crezut ca e vreun moldovean oarecare. Mă observase el, printre oamenii ce mișunau haotic printr-un supermarket, și m-a prins pe un culoar improvizat din rafturi și cutii de carton. Când am ridicat ochii, era deja prea târziu să mai scap fără să dau piept cu el. Poporul mă privea pieziș și răutăcios, iar chipul lui purta ștampila dreptului universal recunoscut Măriei Sale de a cere socoteală oricui:

– Mătali, parcî erai democrat odatî, da acuma și aiureli vorghești di Maia Sandu?
– Da…, Dumneavoastră…, nu vă supărați, cine sunteți? Și ce vreți de la mine? – îi zic eu descumpănit.
– Cum și vreu? – îmi zice el cu aiere de Instanță Supremă – Noi am votat-o pi dînsa șî trebui di avut oleacî di sovisti ca sî verș atâtea zoi pi-o doamnî pi care o iubești poporu!
– Domnu Popor, – îi zic eu încă dezorientat – dar Dumitale nu ești același care, acum câțiva ani, îl iubeai pe Filat? Filat, care te-o violat pervers vreo câțiva ani la rând, iar Matale, îndrăgostit lulea de el și pătimaș în iubire cum te știu, n-ai observat că plăcerea ti-o costat un miliard de dolari?! Bani pe care, firește, nu-i poți plăti pe toți deodată. Atâția bani nu au copiii matale și n-or să-i aibă, cel mai probabil, nici nepoții. Altfel zis, cu dragostea asta nemărginită pentru politicieni, Matale ai să mai belești încă vreo două-trei generații care vor veni după strănepoții tăi.

Răspunsul a fost lung și dezlânat, sucit și răsucit, contradictoriu și confuz, dar categoric, desigur. Discursul acesta eu îl cunosc de câțiva zeci de ani din contactele anterioare cu Poporul, dar și din activitatea epistolară a dânsului pe toate rețelele de socializare ce stau, în prezent, generos la dispoziția inculturii lui legitime:

„Lasă, Mătali, prostiile aiestea șî nu mai critica toată lumea! N-o mai furat Filat, săracu, așa de mult cum sî zîși! Da țîi mâtincî îți plășe mai tari Plahotniuc, pi cari îl criticai doar de ochii lumii! Numa tu ești diștept, da restu tăț îs proști! Matali nimini nu-ț plași! Dăi pași lu Maia cî e îi fimei dișteaptî șî vre sî facî ghini pintru popor, da pi dînsa o încurcî! E îi ultima noastrî speranțî! E o sî aducî bani di la Europa. E știi și fași. Dă-i pași, nu o mai ataca atîta cî pi dânsa o votat-o poporu, da pi tini nu ti voteazî nimini, diatîta șî țî-i șiudî. Poporu nu ari nevoi di prostiili tăli, nu mai încurca mințîli la oamini, fiiț rușâni oleacî!…”

Ne-am despărțit fără vreun deznodământ. Eu am reușit să încap discret printre popor și un raft cu produse de patiserie, iar îndepărtându-mă mai auzeam din urmă frânturi de blesteme populare.

Mergând spre casă mă gândeam cât de fericit sunt că am făcut o alegere dreaptă cândva. Eu am ales demult să fiu liber și să spun tot ce cred, în orice condiții și oricui. În țara asta or ești „cu poporul” și eligibil pentru funcții în stat, or ești om liber și fără vreo șansă de a fi ales. Neșansa este prețul libertății noastre, a mea și a colegilor mei, iar noi suntem unii dintre cei mai buni plătitori ai neșanselor politice și electorale din țara asta. Poporul acesta, iubăreț, va ierta totul politicienilor de care este îndrăgostit, de la hoție până la cea mai fățișă lașitate. Poporul acesta nu va ierta nimănui libertatea de a gândi și a spune adevărul, pe care el îl urăște cu cea mai neagră ură omenească.

Sper să nu mă mai întâlnesc degrabă cu Poporul, nici în supermarket, dar nici în campanie electorală în care vom merge în curând, sau un pic mai târziu, să căutăm oameni liberi.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*