Prefață: În 2010 am zdruncinat nervii mai multor lideri de opinie și jurnaliști, în plus, am stricat pacea Alianței „anticomuniste” Filat-Lupu-Urecheanu-Ghimpu cu articolul „Republica Plahotniuc Moldova”. Scrierea aia a fost denunțată ca fiind una toxică, lipsită de probe și provocatoare, menită să zădărnicească cursul european al Republicii Moldova. După aproape 12 ani mai încerc o dată!
Așadar…
O țâfnă nu este ruptă din rai, o țâfnă întotdeauna este gratuită și fără vreo miză concretă. Ifosul ăsta nu are excitanți exteriori, aroganța asta este ca un gheizer al cărui clocot se produce în adâncimi, iar când pojghița de la suprafață nu mai rezistă sub presiunea aburului, ea crapă aidoma unor buze nevrotice și scuipă conținutul său în mediul ambiant. Cine dă, accidental sau din extremă necesitate, peste un asemenea fenomen, riscă să fie opărit în orice clipă și să rămână mutilat pentru totdeauna.
La un an de zile de când Maia Sandu este Lideră națională, cam toți cei care au întrat în contact cu ea umblă bășicați de opăreală. Rumoarea din târg relevă tot mai mult caracterul absurd al comportamentului Președintei. Nimeni din imediată apropiere sau de la o anumită distanță de gardul Președinției nu mai poate identifica vreo logică în acțiunile dânsei, pentru că dacă Furioasa ar fi fost foc de principială și pară de intolerantă, așa cum „tună și scapără” ea asupra oricărui fenomen ce-i pute a corupție, personaje ca Spânu, Stamati, Grosu sau Alaiba ar fi trebuit să fie indezirabili pentru Castitatea Domniei Sale, iar consilierul cu antecedente penale, Negruță, era, cu siguranță, în lista neagră a hoților, nu în borderourile salariaților statului și ai GazProm-ului.
Justiția, într-un stat de drept, dincolo de a fi o instituție a integrității morale, este întâi și întâi un spațiu al unei confruntări intelectuale. Cum poți să accepți că Președinta moldovenilor este un produs al sistemului de educație occidental de vreme ce ea se încăpăținează să reclădească instituția Procuraturii cu Robu Dumitru, pentru care efortul vorbirii articulate este un exercițiu supraomenesc, iar lipsa, din arsenalul lui, a unui limbaj cât de cât inteligibil îl plasează în cohorta, din ce în ce mai numeroasă, a opăriților Maei Sandu – indivizi fără semne sau urme de vreo elementară școlarizare!?
Ceea ce încerc eu să vă spun aici este că societatea asta, care i-a smuls cu tot cu carne din piept pe Filat și Plahotniuc , după o opinteală comună de a screme ceva pe placul oficialilor occidentali, a băgat în loc o boală de nervi care ne face smintiții Europei – imprevizibili, cu tulburări de mentalitate colectivă și foarte periculoși pentru lumea din jur…