Republica Moldova a omorât un tânăr în Valea Trandafirilor!

Băiatul Irinei, crescut cu dragoste de mamă departe de spațiul acesta malefic, în mod sigur nu știa ce i se poate întâmpla aici atunci când te plimbi prin Chișinău fără țigări și fără respect pentru Armata Națională.

În seara de 2 ianuarie, Ministerul Apărării al Republicii Moldova l-a așteptat pe Nichita în Parcul Valea Trandafirilor să-i ceară o țigară. Acum nu prea mai contează dacă Ministerul Apărării este fumător sau nu, pentru că nu de o țigară a avut nevoie în acea seară Republica Moldova, ci de viața lui Nichita.

Îmbuibarea de sărbători, șocul energetic și beatitudinea idioată a majorității liderilor de opinie „pe vremuri bune” face ca oribila crimă să treacă pe neobservate pentru această comunitate de oameni rătăciți pe drumurile unei tranziții fără de sfârșit. De la o presă preocupată de cancan și de „furnicături la linguriță”, moldovenii au aflat despre un caz banal produs în Valea Trandafirilor unde un tânăr cu „contract de modeling la Milano” a fost omorât de doi soldați beți! Modelingul și Milano au generat noutatea, altceva din ce să  facă „specialiștii” din presa de la Chișinău știre? Iată dacă vreo profesoare de la Ungheni făcea vreun sex oral, aia era știre pentru protv-urile noastre. Iată acel eveniment era motiv să faci reportaje, să cauți făptașii, să găsești moraliștii, dar așa ce să faci, că nu ai buget să pleci la Milano!?

Or, să-i vânezi zi și noapte pe Ministru Apărări, Șeful Statului Major al Armatei Naționale, Comandantul Brigăzii de Infanterie Motorizată Ștefan cel Mare (și Sfânt, desigur), Secretarul Consiliului Suprem de Securitate și, nu în ultimul rând, pe Doamna („di Her” ) Comandant (ă) Supremă a Forțelor Armate cu certitudine este nepotrivit și total neprofesionist pentru o presă atât de independentă. Să-i vâneze, ziceam, ca să-i întrebe simplu de tot: De ce ați omorât omul acela, nenorociților?! Cum vă merg sărbătorile, pe vechi, neofiților? Cum vă este somnul, nesimțiților?

Nichita nu mai este, două femei, mamă-sa și bunică-sa nu-și vor mai reface viață niciodată, îndurerate și distruse de durere nu vor cere procurorilor să atragă în proces Ministerul Apărării, nu vor cere la CEDO condamnarea Republicii Moldova, pentru Liderii societății civile nu-i „trăndi” și nici patriotic să se screamă pe acest subiect ca în cazul lui Vadim Pisari împușcat, acum zece ani, de un ostaș rus în zona de securitate, Maia Sandu are alibi (ea nu mergea pe jos în seara aia pe aleea din Valea Trandafirilor). Iar nouă, frustraților, ghinioniștilor și guralivilor nu ne rămâne decât să urlăm la Lună:

“(Ne)bun-o! Fă ceva ca măcar după 30 de ani „dedovșina” sovietică să nu mai schilodească copii prin cazărmi, iar „dedovșina” Consiliului Suprem de Securitate să nu mai omoare oameni pe stradă!”