De ce Sturza nu-i Prinț, iar Kozak nu-i Memorandum!?

Încă o dată despre idioții utili!

O nouă știre-șoc a făcut deunăzi ocolul Globului Pământesc al Moldovei. Aflăm de la jurnaliștii încăpuți la putere, alături de PAS, că Maia Sandu a respins Memorandumul Kozak 2. Fabricanții de noutăți din presa autohtonă nu ne spun unde și când a fost umilit a doua oară Putin, dar probabil nici nu-i nevoie de așa ceva de vreme ce știrea este pe surse, iar sursa este beton. Izvorul cu pricina reprezintă de mai mulți ani unul dintre cele mai grotești fenomene mediatice din această provincie bântuită de tot felul de himere, legende, povești cu zmei, feți frumoși și ilene cosânzene. Sturza este, cred, cea mai halucinantă fantasmagorie moldovenească! Orice tulburare de gărgăuni exprimată epistolar de neobositul „postac de Facebook” devine imediat bombă pe țeava artileriei de senzații tari ale redacțiilor din Chișinău. Să fii perceput de publicul de aici drept domn de viță nobilă, manager de talie internațională, capitalist glaciar și interlocutor permanent al șefilor de state ale lumii, actant al unor tranzacții economice, politice și diplomatice de anvergură globală, tu nefiind nimic din toate acestea, tu fiind, ziceam, doar un visător cu minte zburdalnică, fiți de acord, trebuie să ai un dram de talent și mult noroc de a te fi născut printre proști. Ion Sturza în mod sigur nu este un cetățean oarecare, Ion Sturza este un fenomen, iar faptul că o întreagă pleiadă de idioți utili îl multiplică în mii de exemplare îi dă un șarm deosebit.

Perioada pre-aristocratică

Până să fie din „os domnesc”, eroul nostru, se altoise strategic cu vlăstarul unei familii din nomenclatura comunistă de la care însușise toate caracteristicile unui ștab partinic împuternicit de Komitet  să aibă grijă de relația cu țările străine: avea pieptul îmbobocit de o fudulie enigmatică, un morcov înfipt adânc îl încremenise într-o poză impunătoare, vorbea de pe soclu cu emfază, purta chip de porțelan translucid și afișa în colțul gurii un surâs ironic, zâmbetul lui radia celor „de la sol” că orice vor spune ei va fi o neghiobie în raport cu ce știe el, își mișca țeapăn monumentul pe deasupra capetelor muritorilor de rând, purta silicoane de plumb la buci ca să se așeze greoi și ritualic pe orice tron.

O istorie din vremuri de demult

Cândva moldovenii primeau doar numele mic la botez. Atribuirea numelor de familie s-a făcut mai târziu, iar după vreo două sute de ani, până în zilele noastre putem deosebi satele cu țărani înstăriți de satele de țărani iobagi cu boier. În fostele sate răzășești, avem o varietate de nume de familii care provin din stare socială, ocupație, poreclă, origine geografică și multe altele. În satele care au fost altădată așezări boierești sunt multe zeci de familii care poartă același nume. Acest lucru se datorează faptului că slugilor li se dădeau numele boierului ai cărui argați erau. Astfel alde Fâsu, țigani naturalizați de la Sadova au primit numele boierului Dodon pe moșia căruia se speteau cu cățel și cu purcel. Acum două sute de ani, nu-l întreba nimeni pe un țăran de la Pârjolteni: “Cine iești, domnule?”, ci “Al cui ești, bă calicule?”. „A lui Sturdza, sărut mâna, cucoane”, răspundea descoperindu-și capul plecat, șerbul. Normal că „a lui Sturdza”, pentru că era țăran de pe latifundiile familiei domnești Sturdza.

Prițul Sturza

Istoria numelor de familie nu mai are relevanță în timpurile noastre, dar are o anumită importanță pentru a înțelege mai ușor fenomenul Sturza. Un urmaș al dinastiei Sturdza ajuns la adânci bătrânețe pe undeva prin Occident aude, într-o bună zi că un basarabean ce poartă numele familiei dânsului a ajuns Prim-ministru al țării sale. Îl contactează și, din vorbă în vorbă, îi spune că într-o lume modernă nu mai contează atât de mult vechile prejudecăți sociale și că dacă faima numelui Sturdza îl poate ajuta să aducă Basarabia mai aproape de Europa, să fie sănătos și să-și împlinească rostul. Ceea ce pentru bătrânul acela a fost un gest simbolic, pentru concetățeanul nostru a fost un bolid cosmic ce i-a „țicnit porțelanul”. Într-un mod bizar nenorocirea asta a  fost molipsitoare și a spart în figuri o întreagă pleiadă de golani mondeni aciuați în instituții ale societății civile și instituții media. Și dacă Ion Sturza a ajuns să povestească pentru o societate de gură-cască pe paginile unei reviste de fițe din Chișinău cum pe timpul sovieticilor părinții lui doseau de ochii autorităților în șopron un faeton și că atunci când sângele domnesc din venele lor începea să fiarbă se urcau cu toții în caretă, înhămau caii și se plimbau prin păduri, apoi snoabele de presă răspândesc pandemic orice neghiobie care îi vine ăstuia în cap. Am ajuns să avem, în fiecare zi, drept știre de interes public, câte o mitomanie produsă de imaginația lui Sturza, aflată permanent „în floare” acum, pe Vremuri Bune.  Una dintre ultimele lui „desfaceri de petale” fiind respingerea memorandumului…

Kozak 2

Nu există un asemenea plan rusesc pentru Republica Moldova! Singurul proiect pe care îl realizează rușii cu succes aici timp de treizeci de ani este ca și în faimosul banc despre Vasile care i-a lăsat soacrei sale doar doi dinți: cu unul să-i scoată ginerelui ciocălăul de la „șâpul cu jin”, ori de câte ori vrea acesta să se îmbete, iar al doilea s-o doară. Din clipa când ni-o fătat pe noi destinul Stat Independent în hotarele trasate de Stalin, din acea clipă, ziceam, rușii ne-au lăsat doar doi dinți pentru orice gură de moldovean suveran: cu neutralitatea permanentă să desfundăm orice „poftă rusească”, iar Transnistria să ne doară. Maxilarele Maiei Sandu nu au nici un dinte în plus, iar când Sturza i se uită în gură, ochișorii lui păgâni și plin de suferințe, îi caută nu dinții ci limba. Nici nu știi că într-o bună zi limba ei îl cheamă ca și cea a lui Timofte la datorie.

Apropo

Nu știu dacă ați observat, această scriere nu este despre Ion Sturza și nici despre fantasmagoriile lui, care într-un moment anumit chiar au avut un rol pozitiv pentru anumiți pași pe care i-a făcut țara asta atunci când el era Prim-ministru. Acest articol este despre Idioții Utili ai acestei societăți purtată de ei pe valuri în derivă de mulți, mulți ani așa ca să nu mai găsească malul niciodată.