De ce nu pot fi câștigate războaiele lingvistice în Republica Moldova?
Bătălia pentru limba română este o bătălie fundamentală. Dacă admitem, prin absurd, că societatea moldovenească ar putea câștiga vreo dată lupta asta, atunci acest fapt ar constitui o adevărată revoluție culturală, iar problemele noastre economice, sociale si geo-politice s-ar rezolva odată cu ea. Războiul pentru limba română declanșat recent de actuala guvernare se înscrie perfect în șirul lung al luptelor care s-au dat în Republica Moldova din 1989 până în prezent și este însoțită de un cusur românesc ereditar. Această hibă congenitală anihilează, în toate cazurile, orice efect pozitiv al scopului declarat.
Protagoniștii sunt, ca și în toate celelalte cazuri, în declin politic, au pierdut până la această scremere patriotică toate bătăliile economice, de reformă a justiției, a administrației și a infrastructurii, au poziționat „țara asta„ în cea mai penibilă ipostază din toate cele posibile în contextul geo-politic actual. Limba română va deveni, conform unui scenariu predestinat, un refugiu al ticăloșilor, un postament al ipocriziei și un scut pentru hoți. Nu guvernații s-au mobilizat pentru a rezolva o problemă esențială a unei societăți în declin cultural, ci limba română a fost rechiziționată de ei, ca pe timp de război, pentru a le încetini lor căderea liberă în sondaje și iminenta prăbușire politică.
Legitimitatea unei acțiuni se probează cu gradul de încredere în onestitatea actanților. Dacă ipocriții aceștia repuneau limba română în drepturile ei legitime încă în primele zile după instalarea confortabilă la putere, până să înceapă drămuirea justiției și tocmirea gazelor pe gratis pentru separatiști sau înainte de această încercare idioată de a se mula cu „riscuri de lovitură de stat” pe suferința poporului ucrainean, rezultatul ar fi fost complet diferit de farsa asta lingvistică din Legislativ decorată cu rezistența circului de maimuțe dresate de ruși și de mafioți fugari. Nici atunci nu am fi avut efecte adevărate ale revenirii limbii române, dar, cel puțin, acțiunea ar fi fost percepută ca una legitimă, iar asta nu-i puțin.
Războiul lingvistic nu va putea fi câștigat niciodată în Republica Moldova nu doar din cauza lipsei de legitimitate a combatanților, ci și din motivul că dânșii sunt întotdeauna idioți utili și refuză cu înverșunare să devină beneficiari efectivi ai limbii române. Or, idioții utili rămân idioți și după ce le expiră definitiv utilitatea. Nu mă refer aici, desigur, la oamenii simpli, pentru care moldoveneasca este un fel de carapace împotriva oricărei forme de culturalizare sau școlarizare. Aici nu doar etnicii români poartă cochilie lingvistică, ci și vorbitorii de rusă la fel, pentru că ceea ce pronunță ei în comunicarea lor curentă numai Dostoievski sau Pușkin nu e. Aici toți vorbesc o moldovenească convențională chiar și atunci când comunică exclusiv în rusă, ucraineană sau bulgară. Ciroza lingvistică a organismului nostru social este una generalizată și îi cuprinde deopotrivă pe vorbitori de diferite limbi vorbite în Republica Moldova, iar moldoveneasca este un etalon potrivit pentru a-și putea fiecare măsura gradul de incultură afișat cu mândrie de sine.
Dacă revenim la combatanți, adică la idioții utili ai limbii romane, trebuie să constatam că și după mai bine de 30 de ani, opintelile lor intelectuale conservă și perpetuează un instrument de comunicare ieftin și deficitar. Arma lingvistică utilizată de ei face acum ravagii în administrație, justiție, școală, universitate, academie, comunicare publică. Îmi povestea cineva că un procuror de la București a încercat să citească un dosar instrumentat de moldoveni. Durerile lui de cap au devenit insuportabile pe la mijlocul celei de a doua pagini pentru că atunci când o victimă a unui viol nu este „parte vătămată” sau nici măcar „pătimită” ci „pătimașă”, mintea unui om crescut în albia limbii române și școlarizat corespunzător explodează. În toiul războiului lingvistic din Legislativul de la Chișinău, unul dintre cei mai reprezentativi lideri ai armatei de „sofisticați PAS”, prim-ministrul Recean, s-a aflat în vizită la București. Pe lângă multe alte prezențe publice a fost invitat și într-un studio de televiziune, unde gazda a avut proasta inspirație să-l întrebe dacă Republica Moldova mai depinde de gazele rusești. Idiotul s-a corcit în grimase caraghioase clipe în șir ca să scoată în final din puțul gândirii lui, instituționalizate recent, literalmente următoarele: „Din punct de vedere al produsului fizic ne-am deconectat…”. În clipa următoare s-a deconectat și bucureșteanul pentru că, fără un elementar simț de autoconservare, nu ar fi rezistat atacului: „Din punct vedere…?” „De care, punct de vedere: științific, politic sau economic, de care?”; ”Sau dacă e vorba, totuși, de „punctul de vedere” și nu de „punct de vedere” atunci al cui, că era greu să-și imagineze, sărmanul, că „produsul fizic” are vreo opinie în raport cu moldovenii!?”
Războiul lingvistic nu a fost câștigat până mai ieri în Republica Moldova pentru că moldovenii, de la Prim-ministru și până la cel mai simplu ostaș în bătălia pentru limba română, „s-au atârnat bine față de România” când s-au aflat la București, „li s-a primit nu frumos” când au fost prinși cu țigări de contrabandă la vamă, iar, acasă, la Chișinău „nu au atras nici o atenție” la cum scriu și cum vorbesc chiar nici atunci când s-au bătut pe stradă sau în Parlament să treacă limba română cu litere de aur în Constituție.
Războiul lingvistic nu va fi câștigat nici acum de nou-nouța protipendadă politică care bagă „cu celeritate” tot felul de neologisme în limbajul lor sofisticat, care depune multă „diligență” pentru a orna cu englezisme discursul lor public, și vor rămâne extrem de „rezilienți” (vorba Președintei) la orice observație de a nu cufuri limba română cu interesul lor politic de a-și drapa nula până în ultima clipă a vieții lor publice, nenorocită de îngâmfare și incompetență.
Războiul lingvistic nu va fi câștigat niciodată în Republica Moldova pentru că mintea moldovenilor a fost clădită pe de rost și „necătând la acest fapt”, idioții utili nu se vor lăsa vreo dată cuceriți de vreo formă de cultură sau civilizație, cu atât mai mult, nu se vor lasă cotropiți de limba română pentru care vor da încă multe războaie de supraviețuire (geo)politică.