Despre mersul haihui al Maiei Sandu pe dealuri, prin păduri, prin justiție și prin alte hățișuri …
În timpul războiului de pe Nistru, un ofițer din compania mea de carabinieri a mers într-un concediu de câteva zile la familia lui dintr-un sat de la sudul țării. După o noapte dormită într-un pat moale, proaspăt bărbierit, cu uniformă călcată și cizme lustruite a ieșit la o plimbare prin sat cu gândul să mai culeagă și ceva lauri de glorie militară.
După vreo două ore de mers razna pe ulițele satului, când se cam plictisea de lipsa de interes a consătenilor pentru chipul lui marțial, tocmai în momentul când își îndreptă nehotărât pașii spre casă, îl strigă, de peste gardul curții sale, Moș Petre Cheatrî, veteran de război, om așezat și gospodar: „Măi, Vasilică, întră pe la mine că am o vorbă cu tine”. Vasile a întrat înviorat pe poartă, iar Moș Petre îi zice că vrea să stea la un pahar de vorbă cu el, să-l întrebe de război, să-i povestească și el de războiul lui dar înainte s-o trimită pe Nătălița să pună pe masă bucatele, are o rugăminte: „Măi Vasilică”, zice moșul, “am o boală de câine în curte cu care nu mai știu ce să fac, a mușcat o jumătate de sat, le-a rupt pantalonii la altă jumătate, l-am scăpat o dată de la legătură și a trebuit să-l despăgubesc pe vecin că i-a spintecat două oi și i-a mâncat și câteva rațe. Măi Vasilică, nu-l pot otrăvi, măi, că parcă nu-i creștinește, nici cu parul în cap nu pot să-i dau… văd că ai pistol, zic să mi-l împuști tu că poate o fi mai omenește așa?!” „Unde-i?” întrebă Vasile în timp ce-și scotea pistolul din toc. Moș Petre, un pic descumpănit de graba cu care s-a apucat de treabă Vasile, zice: „E după casă, la legătură!” „Nu, așa nu merge, Moș Petre, eu îs ofițer, vreau să mă înțelegi corect, eu am demnitate, nu pot împușca într-un câine legat că e suflet și el! Dă-i drumul, o să vezi cum ți-l culc dintr-un singur foc!” Degeaba a încercat Moș Petre să-l înduplece, Vasile a rămas neclintit: „Dezleagă-l că altfel nu facem nimic!”
Au mers după casă și abia a reușit stăpânul să elibereze câinele că Vasile a deschis focul asupra „condamnatului”. Din aceeași clipă a început calvarul. Vasile împușca, iar câinele rănit și turbat de furie se băga la el să-l rupă. Confruntarea a ajuns în fața casei unde s-a retras în defensivă țintașul. Între timp, ambii erau însângerați, Vasile avea pantalonii ferfeniță, în curte erau dâre de sânge peste tot, cineva din părțile combatante a dărâmat un cazan de pe un cotlon încins, iar scânteile au aprins acoperișul de stuf a unui șopron, un glonț ricoșat a spart un geam, Moș Petre a sărit gardul la vecini, Nătălița țipa ca din gură de șarpe în bucătăria de vară, vecinii au alergat cu căldări și tot felul de unelte să stingă focul. Vasile, îngrămădit lângă gard, cu muniția epuizată și cu dulău în față striga în disperare de cauză: „Sapă-ă-ă! Dați-mi o sapă-ă-ă!” Până la urmă, au sărit câțiva vecini peste gard și au doborât cânele cu ce au avut la îndemână – coase, furci și topoare. După toate cele întâmplate, curtea lui Moș Petre arăta ca un câmp de bătălie, iar lumea s-a împrăștiat cu ochii în pământ de rușine și necaz că au trebuit să omoare cu atâta bestialitate un câine, care le făcuse necazuri, dar oricum nu-și meritase o moarte. Vasile s-a ales cu uniforma în zdrențe, o bucă ruptă și cu o poreclă umilitoare pentru tot restul vieții – Vasea Snaiperu!
Reformele Maiei Sandu, de la camerele la BAC până la filtre, veting-uri și preventing-uri, toate îmi amintesc, de fiecare dată, de istoria acesta tristă, dramatică și de un grobianism greu de descris. Țâfnele Maiei Sandu sunt gloanțele de pe țeava pistolului lui Vasea Snaiperu, iar efectele „reformelor” ei seamănă haos, confuzie și pustietate.
Fenomenul acesta nu este singular în Republica Moldova. Vă amintiți câte tone de miere au vărsat idioții utili din presa de la Chișinău de pe ecranele televizoarelor peste chipul „european și românesc” al lui Dorin Chirtoacă, cu Sorbona făcută într-un subsol din Ferentari? Or el nu era nimic altceva decât un țonțoroi distrat și chefliu care a lăsat în urma lui un oraș înfundat în mizerie ca să-l înfrumusețeze acum Vanea Ceban. Lecțiile Dorin Chirtoacă sau Flad Filat nu au fost învățate și scena aceasta se repetă acum cu Maia Sandu!
Filmul se va multiplica încă în multe exemplare ca un blestem atâta timp cât va exista îmbârligătura asta de țară – ocina oamenilor cu mințile întoarse pe dos de „elite intelectuale” cu „harvaduri” și „sorbone” făcute prin bălării.