S U K A

Plecarea ta din funcția de Președinte nu mai ține demult de domeniul politicului și are legătură doar cu categoriile de bine și de rău. Este bine că ai plecat fără a provoca noi victime, distrugeri și suferințe. Rămâi, însă, deputat și asta-i rău pentru tine, în primul rând, dar și pentru cei care îți doresc tot răul de pe lume, pentru că ura pe care ai semănat-o se va perpetua comunitar. Dacă plecai acasă, descompunerea ta s-ar fi produs  în contumacie și poate că ura celor fără putere de iertare ți-ar fi pierdut urma prin hățișurile ocupațiilor lor cotidiene sau ale urcușurilor făuritoare de fapte bune și iertătoare de păcate.

Tu insiști să-ți livrezi public hoitul spre putrefacție și vei oferi prin asta cel mai abominabil spectacol, pentru că vom fi nevoiți zi de zi să-ți urmărim nu doar chipul tău din ce în ce mai crispat și mai hâd, ci și al țâncilor tăi cărora le-a secat astăzi țâța în gură.

Așa sau altfel, de astăzi tu NU MAI EșTI, de astăzi tu AI FOST.

Și n-ai fost un dictator, cum poate ți-ar plăcea să se creadă, ci o caricatură.
Tu n-ai fost un cancer social, tu ai fost o bubă neagră plasată în cea mai nepotrivită cută a acestui organism social, o râie care ne-a mâncat în  cel mai rușinos loc.

Tu n-ai plecat de bună voie, așa cum ai dori să rămână actul în memoria colectivă. În fața istoriei, la care tu ții cel mai mult, tu nu ai nici o șansă.   Pentru istorie, tu ești o javră hăituită cu pietre de copiii acestei comunități creștine în timp ce doreai să le furi viitorul.

Și doar în fața lui Dumnezeu, ca și noi toți, păcătoșii, mai ai o șansă pe care sincer ți-o doresc s-o realizezi. Şi fie ca în clipa mântuirii, Domnu să te ierte cu toată puterea iubirii Lui.