Articole şi Discursuri
Membrii Antimafie vor duce un război de gherilă
Deputați PLDM implicați în scheme de furt. Noi fapte
Deputatul Furdui conduce o rețea criminală de estorcare a agenților economici
Deputatul Simion Furdui, Membru al Biroului Permanent, tot el membru al Biroului PLDM, este, de mai mulți ani, capul unei rețele criminale de estorcare a agenților economici.
Cu trei săptămâni înainte de Summit-ul de la Vilnius, mai multe firme, printre care marca Pierre Cardin comercializată de firma Plasbin SRL, magazinele Vizita, Angels SRL, NL Collections, Lavela, Oslan, Nevela au fost supuse unor controale inopinate din partea Ministerului de Interne și a Procuraturii prin echipe mixte de procurori și polițiști.
În urma descinderilor, magazinele au fost închise, au fost ridicate toate documentele, apoi, magazinele au fost redeschise și nimic nu a mai urmat – Inspectoratul Fiscal nu a fost informat asupra controlului sau asupra eventualelor evaziuni fiscale, care au fost depistate în cadrul controlului, iar de la acești agenți economici s-au estorcat sume bănești în valoare de peste 70 mii – 100 mii Euro drept mită. Au fost alte zeci de firme supuse acestor atacuri raider de la care s-au luat sume mai mici de 50 mii Euro.
În spatele acestor atacuri stă deputatul multimilionar Furdui, care alimentează financiar PLDM. Executori direcți ai lui Furdui sunt: un oarecare Viorel Solomca, fost lucrător vamal, Gheorghe Cavcaliuc, Șeful Direcției Misiuni Speciale a Ministerului de Interne și Moșneaga Vladimir, procuror, șef-adjunct al Secției Exercitare a Urmăririi Penale pentru Cauze Excepționale a Procuraturii Generale.
Eu, ca cetățean al RM, mă simt parte a Acordului de Asociere dintre RM și UE, și conform Articolului 16, din Acord, privind Prevenirea și combaterea crimei organizate, corupției și altor activități ilegale, părțile, RM și UE, trebuie să coopereze la prevenirea și combaterea tuturor formelor de activități ilegale, inclusiv cele cu caracter transnațional: a). trafic de ființe umane; b). contrabandă de mărfuri; c). activități ilegale în domeniul economic și financiar așa ca contrafacere (fals), fraudă fiscală și fraudă în achiziționare publică; d). fraudă în cadrul proiectelor finanțate de donatori străini; e). corupție activă și pasivă, atât în sectorul privat, cât și cel public, inclusiv abuz de funcții și influență; f) documente și declarații false ș.a. De aceea, mă voi adresa cu un Memorandum către Reprezentanța UE la Chișinău, Ambasada Germaniei și Ambasada SUA prin care voi pune la dispoziția partenerilor noștri informația completă privind aceste fraude, precum și numărul dosarului intentat împotriva lui Simion Furdui în anul 2011, după ce la 24 iunie al acelui an, Vlad Filat l-a atacat pe Plahotniuc numindu-l Mafiot – atunci lui Simion Furdui i-a fost deschis un dosar penal la Centrul Național Anticorupție.
Astfel, voi pune la dispoziția partenerilor noștri străini întreg tabloul acestei conduceri mafiote, care pe de o parte, încheie Acorduri cu UE, iar pe de altă parte, în ajunul Summitului de le Vilnius, prin metode de rachet și fraudă își strânge fonduri electorale.
Trebuie să menționez că acești agenți economici într-adevăr au făcut fraude, pentru că firmele importatoare, la vamă, diminuează prețul de devamare a mărfii sub controlul, iarăși, al lui Furdui și, parțial, al vămii. Marfa care ajunge la vânzători trebuie ori să treacă prin mai multe firme fantomă pentru ca să-i ridice prețul ei de cost, ori să fie trecută pe lângă casă. Atunci când polițiștii și procurorii au mers la aceste firme, ei știau foarte exact câtă marfă este în depozite și câtă marfă a fost scutită de taxe vamale – deci, a trecut prin contrabandă.
Majoritatea mărfurilor care ajung în RM din direcția China, Turcia, Dubai și Odesa sunt trecute prin contrabandă, iar transportatorii de mărfuri plătesc sute de mii de Euro în buzunarul acestei rețele criminale organizată la nivel de stat. Vlad Filat știa despre aceste ilegalități de la începutul guvernării, pentru că parte din aceste scheme, creată de familia Voronin, i-a revenit lui Filat, iar altă parte lui Plahotniuc. Filat a fost informat și de ofițeri din MAI și SIS asupra acestei scheme frauduloase, la fel, a fost informat și Leancă în iunie curent, și acești oameni au avut numai de suferit pentru faptul că au infirmat prim-ministrul.
Aceste fraude sunt în proporții deosebit de mari și aduc daune grave Bugetului RM.
Sergiu Mocanu
Liderul Mișcării Populare Antimafie
3 decembrie 2013
Urmăriți mai jos toate declarațiile din cadrul Conferinței de presă:
Vilnius-ul e în urmă! De mâine, o să vă stârpim ca pe niște șobolani la deratizare!
Astăzi, s-a sfârșit cea mai complicată perioadă din aceste vremuri ale „domniei celei mai aristocrate golănimi” din istoria modernă a Republicii Moldova. Am stat cu dinții strânși și cu răsuflarea tăiată ca să nu fie compromisă parafarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Ne-am temut ca Voronin, cu hărmălaia de lătrătoare din jurul lui, să nu răstoarne cursul nostru european. Ne-a fost în grijă mare ca Filat și Plahotniuk, în virtutea pohtei lor nestăvilite de a-și spăla rapănul hoțiilor în băi de mulțime, să nu provoace răsturnări de situație.
La această oră, totul e în trecut. Astăzi, suntem mai aproape de civilizația europeană ca niciodată.
În același timp, și riscul unui rateu fatal este enorm. Totul depinde acum de măsura în care vom ști să rânim mizeria noastră din eșaloanele de sus ale puterii de stat. Voronin, Plahotniuk și Filat reprezintă o singură problemă și un singur pericol de viață și de moarte al acestei societăți. Problema și pericolul au o singură denumire – criminalitate instituționalizată.
Nunta lor de azi va continua pentru că altceva oricum nu pot face. Petardele lor propagandistice vor produce zgomote răsunătoare încă mult timp. „Corul politologic” de păsări măiestre ne va cânta triluri dulci, din toate coliviile studiourilor lor de televiziuni, despre cât de inevitabili sunt Filat și Plahotniuk pentru realizarea visului nostru european. Ziariștii liberi și independenți își vor mușca cu mult profesionalism limbile ca nu cumva informațiile de interes public să ajungă până la urechile poporului, care abia așteaptă să-și întoarcă privirile de la Bruxelles spre Moscova.
Un singur lucru nu-l realizează ei: de astăzi, țara asta este alta! În țara noastră de după Vilnius, locuri la libertate pentru Voronin, Filat și Plahotniuk – nu sunt!
De mâine, începem marea deratizare în cadrul căreia ve-ți fi hăituiți și stârpiți ca șobolanii!
Bine ați sosit la destinație!
Adevărul învinge injustiția
Astăzi, Curtea de Apel Chișinău a rostit o sentință de achitare în privința lui Roman Mocanu, în dosarul politic intentat la comanda lui Voronin în anul 2008 împotriva fiilor mei – Roman și Adrian.
Cu această ocazie, amintesc că Roman și Adrian au fost învinuiți, în 2008, de pricinuirea vătămărilor corporale grave și deosebit de grave unui cetățean, căruia, în urma unei bătăi, i-ar fi fost înlăturată splina.
Pentru Adrian Mocanu s-a păstrat o pedeapsă de amendă de 10 000 lei, care va fi atacată la Curtea Supremă de Justiție.
Amintesc persoanele care au fost implicate în instrumentarea acestui dosar:
Voronin Vladimir – fost Președinte al RM, actualmente liderul PCRM, care a comandat acest dosar drept răzbunare împotriva activității mele politice;
Gurbulea Valeriu – fost Procuror General;
DE CE NU MOR BABELE ÎN MOLDOVA?
Când eram mic aveam o nedumerire oarecum neobișnuită pentru un copil. Eu nu înțelegeam de ce nu dispar odată babele din sat. Nedumerirea mea creștea pe măsură ce treceau anii – babele din sat mureau una câte una, iar numărul lor nu se micșora. Nu țin minte să fi avut vreun resentiment pentru ființele plăpânde, cuminți, cu broboada trasă pe ochii proptiți în pământ. Îmi păreau simpatice chiar pentru faptul că atunci când le tăia calea vreun bărbat, se opreau din mers, se plecau un pic din spate, în semn de respect și îl salutau cu voce supusă. Eu nu aveam bunici și îi invidiam pe semenii mei, de aceiași vârstă, care se lăudau cu acadele din băsmăluța „fermecată” a mamei Tudora lu’ Rădeanu, iar în lungile nopți de iarnă, lângă sobă, visam că va veni o zi când voi merge cu pas marțial prin sat și mama Paraschiva lu’ Vraghi mă va saluta înainte ca eu să deschid gura, așa cum le spunea „Bună ziua” altor băieți mai mari ca mine, care odată scăpați de armată, brusc treceau în categoria bărbaților demni de respectul tuturor babelor din sat.
Cu toate astea, dorința mea ca babele să dispară din peisajul rustic al copilăriei mele, nu slăbea nici măcar atunci când o vedeam pe mama Mărița lu’ Bostănică bocindu-și bărbatul mort pe front. Mama Mărița, era vecina familiei noastre de „fonțonari”, cu trei aguţi în bătătura casei acoperită cu stuf, cu prispă de lut și brâie trase cu smoală, în care își crescuse cei doi feciori. Trăia în aceiași curte cu mezinul. Porăia toată ziua cu tot felul de trebi în jurul casei. Își muștruluia nepoțelele și își strunea, cel puțin, odată pe zi nora. O dată la două, trei luni mama Mărița oferea pentru vecini câte un spectacol pe care visez să-l pun vreo dată pe hârtie: se întâmpla de obicei seara, dânsa bea de una sigură un ulcior de vin, mai apoi își smulgea broboada de pe cap lăsând părul sur sa-i cadă pe umeri, se prăbușea pe prispă, se apuca cu mâna osoasă de frunte și scotea un „offff…” prelung, care servea drept semnal de început pentru cea mai dramatică narațiune pe care am auzit-o vreodată.
Au trecut mulți ani. S-au schimbat multe lucruri de atunci: a secat fântâna lu’ Lupoaica, s-o ponorât dealul lu’ Prepeliță, s-o înfundat râpa lu’ Chiminga, dar babele din sat trăiesc. Sunt îmbrăcate în aceleași bundițe roase, merg tot așa cătinel cu „coghilița” pe spate, se sprijină în același băț de vișin ca acum 40 de ani și doar ochii…, ochii lor parcă îmi amintesc de niște fetișcane zvăpăiate în minijupe, care săreau cu nerușinare din brațele lui Vasile Fusa, călare pe „Java” lui Costică Luchian. Oacheșele alea au dispărut toate sau, cel puțin, nici una dintre fetele din sat nu mai seamănă cu ele, iar babele trăiesc și neamul lor dăinuie peste ani în ciuda tuturor transformărilor sociale, modei postmoderniste și progresului științific.
În perioada „perestroikăi gorbacioviste” triam o stare de fericire atotcuprinzătoare. Aveam certitudinea că în cinci, zece ani vor dispărea pentru totdeauna secretarii de partid – cazoni și țâfnoși; liderii comsomoliști – servili „ la raikom” și îmbățoșați printre muritori; președinții de colhoz – autoritari și hoți; brigadierii – proști și fuduli; „nacealnicii” din „Moldcoop” și „Obșepit”- unsuroși și plin de sine; milițienii, procurorii sovietici și judecătorii „norodnici” și, în sfârșit, am fost sigur că vor dispărea ireversibil dumnezeii religiei leniniste de la Comitetul Central.
Mai târziu, în anii 90, au apărut ca din senin proxeneți, „rakeți”, „valiutcici”, brigăzi, „krâșe”, „avtarități” criminale, „biznesmăni” în sacouri bordo, „kileri”, „vorî v zakone” – noua protipendadă părea un roi de paraziți de-o zi, iar dezmățul lor – o derută istorică de moment. Credeam că va fi suficient să facem o dezinfectare superficială și vor dispărea ca himerele de coșmar a unui vis de noapte.
Au trecut peste douăzeci de ani. Totul în jurul nostru se schimbă cu o accelerație halucinantă. Mijloacele de comunicare pe internet și telefonia mobilă au devenit obișnuite și accesibile tuturor, de la o banală reparație de locuință și până la legile adoptate de Parlament, toate sunt europene. Moldovenii scuipă, deja, coji de răsărită pe Broadway, pe Champs-Elysees, în prejma Palatului Buckingham și discută între ei bârfele din sat, de la mii de kilometri, pe odnoklasniki.ru. Chișinăul seamănă tot mai mult cu un terci dubios de mizerie balcanică și lux occidental în care circulă mașini germane de ultimă generație tehnologică, împodobite cu „Ghergevkaia lenta” și inscripții războinice „ Na Berlin!”.
Au trecut peste douăzeci de ani și, deși totul în jurul nostru se transformă uluitor, în această pepinieră malefică totul rămâne la fel: secretarii de partid, liderii comsomoliști, președinții de colhoz, brigadierii, „nacealnicii”, procurorii, judecătorii trăiesc în armonie perfectă cu proxeneții, „rakeții”, brigăzile, „krâșele”, „avtariteții”, „kilerii” și „vorii”. Managementul Armatei Naționale este bazat pe „dedovșcină” , polițiștii își marchează sărbătoarea lor profesională de ziua miliției sovietice, iar procurorii și judecătorii, au drept semnal sonor pentru apelurile clienților lor din lumea criminală un cunoscut „șanson” rusesc – „Vladimerski Țăntral”.
Când eram mic, veteranii de război erau oameni bătrâni. De atunci au trecut 40 de ani și, la 9 mai, în fiecare an, urmăresc aceleași scene cu o mică schimbare – atunci spectacolul era tragic, acum este grotesc. Iată de ce trăiesc senzația clară că veteranii celui de al II-lea Război Mondial se nasc și astăzi.
Când eram copil, am auzit mai multe istorii de la pretinse victime ale „ocupației românești” despre palma jandarmului român. Astăzi, în satul meu, un coleg de clasă care râmase repetent a doua oară în clasa cincea și care mi-a rupt trei foi din Tom Sawyer ca să-și învelească vreo patru „pirojoace”, acum stă pe post de popor, buhăit de beție pe prispa casei și le povestește copiilor că doi dinți lipsă, din față, i-au fost dezbătuți de un jandarm român în anii treizeci.
Dintre noi au dispărut cu desăvârșire bătrânii înțelepți, ale căror „patru clase la români” stăteau santinelă la straja mentală și morală a acestei societăți. Acum suntem descoperiți și vulnerabili pentru că pe ulițele mlăștinoase ale satelor noastre întâlnești, la tot pasul, câte o haimana alcoolizată „cu opt clase la ruși” și cu, cel puțin, o „hodkă” la Vorkuta, care își mută chiștocul dintr-un colț al gurii în altul și te tot întrebă: „Da nie, blea, și-ni dai?”.
Suntem o țară în care copiii dispar, iar bătrânii se nasc!
Suntem o țară cu viitorul în spate și trecutul în față!
Suntem o țară unde oamenii cu integritate morală sunt indezirabili, iar criminalii în vogă!
Suntem țara în care nu te poți compromite dacă furi, pentru că din perspectiva trecutului care ne stă în față: ceea ce fură astăzi Plahotniuk și Filat, ne va aparține ieri.
Suntem țara în care „voroninii” se nasc în fiecare zi în memoria colectivă, iar „plahotniucii și filații” își cumpără pe bani furați trecutul și îl convertesc speculativ în intenție de vot.
Suntem țara pe care ar boci-o mama Mărița lu’ Bostănică cu un tragism demn de memoria bărbatului dânsei căzut pe frontul de răsărit, dar și de soarta ei de vădană asemenea destinului acestei societăți întoarse de la țâța civilizație occidentale.