Mirosul de sânge proaspăt, sudoarea și fumul de praf de pușcă, sudălmile și rugăciunile, strigătele de durere și disperare și … frica …, frica asta de proporțiile unei calamități naturale îți sugrumă, în îmbrățișarea ei, rațiunea și tu, ticălosule, vreai să scapi de carne, de carnea ta care se tăvălește acum în țărnă. Dacă scoți cuiul de la grenadă, totul se va sfârși peste 4 secunde. Ce-a urmat – te depășește, dar acest fapt tu n-o să-l împărtășești degrabă nimănui. Lacrimile de recunoștință ale camarazilor tăi, cărora le-ai dat pumni în gură și i-ai înjurat de mamă pentru ca să-i scoți din paralizie, te măgulesc și tu te complaci în starea de erou – un nou statut social atribuit ție de acea clipă divină în care, printr-un miracol,  n-ai devenit laș.

Peste două nopți, în fața unei ambuscade trase la indigo, Filea n-a avut norocul tău, a celui care, din mila Domnului, și după 18 ani, îți porți numele propriu ca pe un loz câștigător. Numele lui îl poartă acum o stradelă de la Petricani, ferită de ochii veteranilor celui de-al II-lea Război Mondial, ca să nu le traumăm psihicul exploziv de eroi născuţi legitim  dintr-o glorie militară intangibilă pentru bastarzii unui „război de rahat”. Țara lor nu mai este, iar ei, se mai nasc și astăzi prin clone de ostași internaționaliști. Țara ta există, dar eroii tăi încă nu s-au născut în psihologia colectivă, rămânînd „embrioni” indezirabili pentru o societate în derivă, care doar în virtutea unui instinct ancestral, va reveni  odată „subliminal” la matcă.

Dacă scoteai cuiul, totul s-ar fi sfârșit în 4 secunde. Nu l-ai scos. Şi filmul se va tiraja într-un număr infinit de exemplare, iar tu de milioane de ori vei fi ba laș, ba erou, ca și atunci, în acea noapte. Eroii căzuți atunci au șansa să se nască prin a se acoperi de glorie în sânul unui popor măreț, care vrea să revină la matcă, sau… să moară în pântecul unei societăți de consum, ce va rămâne în derivă până la ultimul soldat, care mai luptă în tranșeele acelui război. Tu ești unul dintre ei, și tu, „Comandiriule”, vorba lui Lioha, „nu ai voie să mori”, până nu reușești, adaug eu, care te cunosc mai bine decât toți prietenii și dușmanii tăi.

Publicat pe 2 martie 2010

Material realizat de colegii mei, acum un an:

Se pune la cale un AIE 3 care va fi o coaliţie cu totul şi cu totul monstruoasă. În această coaliţie vor intra deja pe alte principii, cum zic ei, acealeaşi componente ale alianţei: Plahotniuc, Filat şi apendicele PD-ului, PL care stă în buzunarul lui Plahotniuc şi nu mai are un cuvânt de spus în această situaţie.

Au de spus cuvântul lor Plahotniuc şi Filat care se vor aşeza în foarte scurt timp la masa tratativelor, chiar dacă această luptă vi se pare una care nu mai are sfârşit. Plahotniuc a dezvăluit prin căi nevăzute doar convorbirile telefonice ale lui Vicol, care în mod sigur este o unealtă a acestei Mafii, care în mod sigur a savârşit împotriva bussinesului mic şi mijlociu un şir de crime. Când Plahotniuc l-a arestat era foarte conştient că această acţiune atinge o pătură foarte largă a societăţii sugrumată de indicaţiile lui Vicol – un torţionar al bussinesului mic şi mijlociu închizând la comandă firme, blocând la comandă conturi şi tot aşa. În mod sigur, Vicol este unul din criminalii care a săvârşit crime la comanda şefilor lui, în primul rând la comanda lui Filat. Plahotniuc însă dacă ar fi vrut să-i dea o lovitură hotărâtoare lui Filat, dacă ar fi vrut să-l distrugă pe Filat, dădea alte înregistrări telefonice pe care le ţine. Mă refer acuma la convorbirile telefonice ale deputatului Simion Furdui. Ţineţi minte vă rog acest nume. Simion Furdui, membru al Biroului Politic al PLDM, deputat în Parlamentul RM şi mâna dreaptă a lui Filat.

Simion Furdui la ora actuală poate deveni liantul dintre Plahotniuc şi Filat. Furdui este cel care coordonează mai sus decât Vicol şi Baliţchi activitatea vamei şi a fiscului strângând ca un raket bani de la agenţii economici. Simion Furdui este liantul dintre Plahotniuc şi Filat şi va fi acuma chezăşia alianţei dintre Plahotniuc şi Filat. CNA deţine subversiv cel puţin zece înregistrări audio a convorbirilor dintre Simion Furdui, unde el vorbeşte, pe de o parte, cu Vicol şi Baliţchi şi, pe de altă parte, cu Filat. Plahotniuc are un dosar penal împotriva lui Simion Furdui, un dosar operativ în care s-au strâns foarte multe file.

AIE3 poate fi cea mai monstruoasă coaliţie din toate coaliţiile care au existat în RM. Eu prin această conferinţă de presă vreau să transmit acest semnal şi dacă voi reuşi să zădărnicesc această alianţă, am să consider că am reuşit. Am să consider că am scos această societate de sub o lovitura groaznică, care poate fi aplicată acuma de această Mafie de la guvernare. Dacă Plahotniuc la ora actuală reuşeşte prin şantajul pe care îl face asupra lui Filat, prin matrapazlâcurile pe care le-a făcut până acuma Furdui, prin scoaterea la iveală a discuţiilor telefonice avute de către Furdui cu Baliţchi pe de o parte, cu Vicol pe de altă parte, şi cu Filat raportându-i despre sumele de bani care pot merge către vârfuri, atunci asta ar însemna declanşarea unui război definitiv între cei care se află la ora actuală la guvernare. Se pare că Plahotniuc nu este dispus deocamdată să facă acest lucru pentru că vrea să pună la cale un AIE3 însemnând să pună capacul definitiv acestei societăţi pentru că va fi o coaliţie mult mai monstruoasă de cât AIE 2.

Filat a făcut o greşeală fatală când a spus ziariştilor că nu este şantajabil. Filat avea o singură ieşire din situaţie, să iasă şi să recunoască crimele pe care le-a săvârşit prin asta spălându-se, prin asta asumându-şi toate greşelile, toate infracţiunile, toate crimele şi pe toţi hoţii pe care şi i-a luat pe lângă el, asumându-şi printr-o declaraţie publică măcar în ultimul ceas să lupte împotriva lui Plahotniuc. Nu a făcut-o. A zis că nu este şantajabil. Este şantajabil Filat, este şantajabil prin mâna lui dreaptă – Furdui, care stă la cheremul lui Plahontiuc. Ceea ce probabil nu ştie Filat este că Furdui lucrează din 2011 la două capete. Eu am transmis semnale repetate către opinia publică despre acest personaj Furdui. Eu nu prima dată pronunţ numele Semion Furdui. Nimeni niciodată nu s-a interesat de unde omul acesta a devenit milionar, de unde este foarte şi foarte bogat, un om care nu are business în Republica Moldova, un om care nu are afaceri la ora actuală.

Nu există hoţie mică şi hoţie mare. Nu există să fii un pic hoţ. Nu există să fii o lună hoţ sau un an de zile hoţ. Hoţul ori exista, ori nu există. Aşa cum nu poţi să fii un pic gravidă, tot aşa nu poţi să fii un pic hoţ. Hoţia până la urmă, dacă nu în nouă luni, atunci în doi ani de zile cum s-a întâmplat cu AIE, oricum iese la iveală.

Declaraţiile le puteţi vizualiza aici: http://www.protv.md/stiri/politic/meciul-continua-sergiu-mocanu-plahotniuc-e-gata-de-o-lovitura.html

Am scris acest necrolog în 2009, când mă aflam la Bucureşti:

Grigore Vieru a aţipit

Nu cred că Dumnezeu s-a temut să-i dea vigoare trupescă. Un corp firav, istovit de insomnie şi disfuncţii cardiace a fost mai degrabă o „stratagemă divină” menită să buimăcească legiunile prinţului acestei lumi făcându-le să rătâcească în disperare pe cărările bătătorite ale păcatului omenesc în speranţa că îl vor surprinde şi pe dânsul, neputinciosul, pe poteca strâmtă a greşelii trupeşti.

Vieru, în acel timp, stătea la pândă în ambuscada virtuţilor sale ca să doboare, cu harul unui mare conducător de oşti, legiunile ispitelor trupeşti şi păcatelor lumeşti ba cu un surâs naiv de copil, ba cu un dor atotcuprinzător de mamă, ba cu un act de iubire pentru oamenii dragi adunaţi de el cu greu „într-o singură icoană”.

Nu l-am crezut niciodată că este bolnav şi neputincios. Nu l-am crezut nici atunci când mi-a spus cu vocea stinsă că a făcut un atac de cord. Când mi-a zis că a mai făcut unul, am vrut să-i spun că nu-l cred, dar m-am oprit la timp cu gândul că dacă „s-ascultă” îi stric jocul şi îl fac vulnerabil în faţa neprietenilor, care ar fi bine să-l subestimeze şi în continuare.

Chiar dacă ştiam că nu mai doarme de un amar de ani, nu l-am crezut niciodată că a obosit, după cum nu l-am crezut niciodată că doarme atunci când aţipea câteodată pe neprins de veste.

Nu vreau să cred că a murit.

Grigore Vieru a aţipit pe o clipă şi cu acest somn scurt sfidează pe furiş, veşnicia tot aşa cum a sfidat pe parcursul întregii vieţi realităţile.

Sergiu Mocanu
Bucureşti, 2009