Am spus-o în câteva postări pe Facebook că am fost surprins neplăcut de apariția a trei „cântaci” alături de Dodon la un concert dat de ei la Moscova pentru compatrioții noștri aflați acolo la munci. Nu m-am declarat dezamăgit, pentru că eu, recunosc, nu sunt consumator de opere artistice de o îndoielnică proveniență artistică, demne, poate, doar de admirația a „ 99 de cumetri după 99 de pahare”. Am fost doar neplăcut surprins de aventura a două doamne care au fost observate, altădată, la plimbări romantice prin ”limba noastră cea română”. Mai era acolo un dodon al cumătriilor moldovenești, despre care nu are rost să vorbim pentru că respectivul personaj este un infractor de drept comun al culturii autohtone și dacă am fi avut inspirația să dăm o lege, Cuciuk ar fi trebuit tras la răspundere penală pentru viol – în cazul predicatelor românești abuzate de el în formă perversă, dar și pentru necrofilie – în cazul folclorului strămoșesc vandalizat de acesta într-un hal fără de hal. În privința lui Cuciuk, sesiszat ar merita, poate, maestrul Nicolae Botgros care nu a apărut până acum la vre-un concert al „invalidului” să-l fugărească ca pe farisei din „templul cântecului popular românesc”.

Cât despre Silvia Grigore și Olga Ciolacu, chestia nu este tot atât de simplă, pentru că doamnele au avut în anii 90 suficient gust și coarde vocale pe care să onduleze verbe românești potrivite subversiv pentru urechile moldovenilor dornici în acea perioadă de delicii estetice. Dacă ar fi avut și acum tot atâta minte, nu ajungeau traficate „pe sobă, la prostu’ satului” și încă să mai și pretindă public că „soluția” lui Dodon a fost cea mai bună din câte li s-au ofertat. Pentru că dacă nu ați știut cumva, stimate Doamne, Dodon nu este nici tare, nici dur, nici puternic cum poate aveți și dumneavoastră vreun vis feminin ascuns pentru o forță masculină, la umbra căruia să vă simțiți protejate, cel puțin, financiar. Dodon, trebuie să vă dezamăgesc, este prostul satului, golan, calic, târâie opincă, cum să vă mai explic, destinse Doamne, ca să înțelegeți ce rușine ați pățit. Din masă lemnoasă ca Dodon au produs rușii cozi de topor în cantități industriale pe aici.

Citește mai mult…

Pe 6 iulie curent, în orașul Atena, am avut o întâlnire cu concetățenii noștri stabiliți în Grecia. Vă invit să faceți cunoștință cu mesajele transmise de Mișcarea Antimafie și de susținătorii noștri stabilii în statele europene.

Bună ziua!

Vă mulțumesc că ați venit la adunarea noastră. Mulțumesc grupului de inițiativă pentru efortul organizatoric. Dorința mea sinceră este ca Mișcarea Populară Antimafie să fie o mișcare cu adevărat populară. Am ambiția de a încerca să construiesc o formațiune politică deosebită de partidele politice din RM.

Cu oamenii care au organizat această adunare ne-am cunoscut datorită faptului că urmăresc emisiunea mea de miercuri, la 20:30, și în felul acesta ne-am făcut prieteni. Mulți din cei care au fost neprietenii noștri și care au avut rezerve față de noi, au devenit ulterior prietenii noștri, urmărind această emisiune, care este singura posibilitate de a ne face auziți, pentru că televiziunile din Chișinău, la ora actuală, aparțin practic toate Mafiei. În campania electorală ele se vor antrena împotriva noastră pentru a-și lustrui imaginea. Deoarece nu avem acces la tv, șansa noastră este sa venim către dumneavoastră direct – din casă în casă.

Citește mai mult…

Pe 27 iunie se va semna Acordul de Asociere dintre Republica Moldova – un fapt pe care noi ni l-am dorit foarte mult și această zi pentru noi este una marcantă, ca să nu spunem de sărbătoare, pentru că ne vom bucura în regim de lucru, fără a face sărbători, de o zi care ne costă foarte mult:

Patrimoniul RM care a fost delapidat și furat de acești hoți în cinici ani de zile –  de la băncile pe care le-a furat Plahotniuc altă dată și le-a trecut în proprietatea lui, jafurile pe care le-a făcut de hoteluri, întreprinderi de stat și  până la Banca de Economii și Aeroportul Internațional Chișinău, pe care le-a furat împreună cu Filat și Leancă;

Sacrificii, condamnări, lipsuri, pribegia cetățenilor pe alte meleaguri și, cel mai grav, umilința că trebuie să strângem dinții și să răbdăm pentru că trebuie să facem acest pas spre Uniunea Europeană.

Acestea sunt costurile pe care le-am plătit noi pentru ziua de 27 iunie și slavă Domnului că semnarea are loc mai devreme și mafioții ăștia nu vor mai putea escroca sentimental cetățenii.

Avem la conducere o armată de ocupație străină și am tolerat-o ca să nu avem o altă armată de ocupație străină tataro-mongolă. I-am răbdat pe aceștia ca pe niște lăcuste care au stat pe spatele nostru.

Citește mai mult…

Pe 29 iulie 2010, publicam articolul de mai jos. Totul, dar absolut totul s-a adeverit pe parcurs. Sungurul lucru care s-a schimbat este situația lui Filat și Ghimpu, care atunci încă mai aveau un cuvânt de spus. Acum Filat este frate siamez cu Plahotniuk și complice la mai toate crimele săvârșite de acesta, iar Ghimpu, de fiecare dată când este întrebat de relația lui cu Plahotniuk, eșuiază ca o „târfă banală recent familiarizată cu tehnici cama-sutra”. Mă voi mândri întotdeauna cu acest articol pentru că nimic nu este la fel ca atunci. Când privim din perspectiva unei alegeri politice, după patru ani, datorită acelui început, avem sute de mii de concetățeni conștienți de pericolul mafiot și dornici de a-l extermina.

REPUBLICA PLAHOTNIUC MOLDOVA

După 29 iulie 2009, când oamenii liberi din această țară triumfau victoria asupra RĂULUI, care de mai mult timp purta numele lui Voronin, el, adică RĂUL, chicotea sardonic într-o creatură (oarecum) umană pe nume Plahotniuc.

Există, din păcate, o lege a conservării și transformării Răului, care presupune că atunci când noi jubilăm victoria asupra unui împelițat, un altul ne lucrează deja pe la spate. Altfel zis, acum, când majoritatea dintre noi este convinsă că a rămas doar să îi facem o bleandă lui Voronin și bășinoșilor lui ca lucrurile să intre pe făgașul normalității, tocmai acum suntem mai vulnerabili ca niciodată. Pentru că, Voronin nu mai reprezintă Răul propriuzis. Voronin este mai degrabă un spațiu cu aer bâhlit de la care își cârnește pe furiș nasul oricine din anturajul lui. Voronin și comunismul „cui îl are” este, în acelaș timp, un alibi perfect pentru actuala conspirație împotriva societății.

Citește mai mult…

De o jumătate de an, perversul manipulator, Tkaciuk, se confruntă cu un adversar de la care încă nimeni nu a câștigat vreo luptă.

De jumătate de an, adversarul cu pricina a pus stăpânire asupra obiectului activității politice a lui Tkaciuk –  Vladimir Voronin.

Această istorie s-a început pe 26 septembrie trecut, în cadrul unui miting susținut de urmașii lui Che Guevara, în fața clădirii Parlamentului. Voronin, în acea zi, a fost mânat ca vita la abator în fața mulțimii exaltate și a fost obligat să vorbească de la un microfon improvizat pe marginea unui subiect pe care dânsul îl evită cum poate de mai mult timp. Subiectul este delicat, pentru că Voronin este pus în situația de a face o alegere definitivă între Plahotniuk și Che Guevara. Or, tocmai această decizie este una de viață și de moarte pentru familia îmbătrânitului intrigant.

Concurentul lui Tkaciuk, cunoscut în toată lumea cu numele de Alios Alzheimer, a apărut public, în acea zi, cu șoapte la urechea lui Voronin,  chiar în momentul când acesta își potrivea anevoios cuvintele pentru a satisface interesul mulțimii fără ca să-l supere, din întâmplare, pe Plahotniuk.   Întrucât momentul a fost surprins de camerele de luat vederi, putem urmări oricând scena în care Voronin a plecat cu Alzheimer la plimbare.  Promenada a durat doar câteva secunde, dar a fost suficient ca cinicul și necruțătorul „berbant” de origine arian pur sânge,  să-l seducă pe Voronin pentru tot restul vieții.

Citește mai mult…

Dodon nu este om. Dodon este un generic pentru o specie humanoidă de nevertebrate, care își pot schimba forma pentru a se mula sau a se unge pe orice conjunctură socială, politică sau biologică. Astfel, Dodon poate avea orice stare: socială – boschetar la Ciocana, înstărit la Sadova sau milionar cu palat supraetajat la Buiucani; politică – românofil la liceul ”Prometeu”, unde își educă progeniturile, rusofil la Moscova sau românofob și găgăuzofil la Comrat;  biologică – râmă la Moscova, limbric la Comrat sau păduche la Chișinău.

Prin anii  ‘30 ai secolului trecut, Dodonii furau găini împreună cu alți golani din sat după care, în speranța că vor face carieră,  mergeau și îi turnau pe complicii lor la postul de jandarmi. Carieră n-au făcut, pentru că autoritățile române nu promovau turnători.

În  ‘40 au alergat primii cu buchete mari de flori în întâmpinarea tancurilor rusești, după care au mers la „Raiotdel” și i-au „stucit” de colaboraționism pe consătenii lor care au avut funcții de răspundere în instituțiile de stat ale țării lor – România. Dodonilor nici în acest caz nu le-a mers, pentru că NKVD-ul nu făcea niciodată din „stukacii” – „nacealnici”.

Dodon nu a fost promovat nici de Voronin în calitate de predecesor leninist la șefia Partidului Comuniștilor, pentru că nu toți cei pe care i-a înlăturat, pedepsit sau urmărit vreo dată bătrânul satrap au fost oameni cumsecade, printre ei au fost și secături de genul acestei căzături humanoide.

Ultima ispravă a lui Dodon, care a și provocat această scriere peste limitele unei exprimări elegante, a fost să denigreze natura ființei umane prin a sprijini public râgâitura imperială a găgăuzilor din 2 februarie curent.  Această manifestare este cea mai umilitoare formă de servilism manifestată vreodată de dodoni și își are rădăcinile într-o mutație genetică, produsă la nivel psihologic, în conștiința moldovenilor încă pe timpul Imperiului Otoman. În vremurile glorioase ale lui Ștefan cel Mare, dodonii părăseau, sub acoperirea nopții, dispozitivul Oastei moldovenești și treceau de partea turcilor în speranță că Sultanul îi va unge Domnitori peste Țara Moldovei. Nici unul n-a ajuns Domnitor, dar nici bietul Ștefan n-a reușit să-i tragă pe toți în țeapă.

Astăzi, când „sfintele” practici medievale nu mai sunt euroconforme, care ar fi SOLUȚIA? (vorba dodonilor)

Dacă tot au atâtea stări diferite dodonii ăștia, eu zic să-l facem eligibil pentru una dintre ele – Limbric în intestinul gros al Bașcanului i-ar sta bine lui Dodon. Limbric într-un intestin burdușit tradițional cu hrană iute găgăuzească ca să-și caute loc la aer proaspăt și să-i țină mâna ocupată lui Furmuzal pe mâncărime, ori de câte ori, va încerca turcul să bată palma cu rusul pentru vânzări de pământ moldovenesc.

Orice ar bâlbâi liderii de la Comrat despre caracterul legal și pașnic al referendumului din 2 februarie, acțiunea este una ostilă aspirațiilor europene ale cetățenilor Republicii Moldova și va avea consecințe de lungă durată pentru găgăuzi.

Este adevărat că moldovenii sunt divizați în probleme de ordin geopolitic și au păreri împărțite în ceea ce ține de Rusia, România sau Uniunea Europeană. Moldovenii, însă, nu sunt divizați în atitudinea lor față de găgăuzi, ba mai mult chiar, ceea ce unii moldoveni, mai sovietizați, ar putea să le ierte, cu multă ușurință, rușilor, niciodată nu le vor ierta găgăuzilor.

În 1990, moldovenii de toate culorile „geopolitice” s-au unit și le-au dat o lecție găgăuzilor. Constatăm acum, cu surprindere, că acea lecție le-a fost de folos concetățenilor noștri din sudul republicii doar pentru 24 de ani. Deci doar 24 de ani le-a trebuit găgăuzilor ca să-și înăbușe frica, să-i trădeze din nou pe concetățenii lor și să încerce iarăși să facă jocuri cu rușii peste capetele moldovenilor.

Așa cum vă spuneam, există moldoveni care ar putea pleda pentru același lucru pentru care ați votat dumneavoastră, respectabilă minoritate etnică, dar nici cel mai bleg moldovean n-o să vă ierte vouă ceea ce ați făcut duminica trecută! De ce? Simplu, chiar banal de simplu – „Ceea ce îi este permis lui Cezar, nu-i este permis măgarului.” (sper să n-o luați literalmente, că nici Cezar nu-i rus).

Citește mai mult…